2,116 matches
-
noului, birocrația și rutina fiind boli cronice. Ideea că subiacent la planul vizibil și evenimențial se desfășoară, conștient sau nu, un proces de învățare introducea însă o notă de flexibilitate. Autorii susțineau că până și adaptarea mult dorită de toți doctrinarii și managerii este un concept prea slab pentru obiectivele acestui proces, pentru că se referă la măsuri ce se iau - metaforic vorbind - pentru prinderea poștalionului din urmă, termenul mai potrivit fiind însă anticipare, care ne permite deja să așteptăm poștalionul în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
disciplinele umane înrudite, dar, în egală măsură, și studenților de la Facultățile de Medicină, precum și psihologilor și medicilor cercetători științifici în acest domeniu, iar în final oricărui om de cultură. Noua ediție respectă modelul de organizare a precedentei, urmărind aceeași direcție doctrinară ca „mod de a gândi” fenomenul psihic morbid, oferind în felul acesta un „stil de gândire” și o „atitudine metodologică” unitară, indiferent de direcțiile din care sunt analizate „boala psihică” și „bolnavul mintal”. Urmărind această linie, am căutat să răspundem
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se confruntă cu dificultăți inerente, dintre cele mai variate. Dincolo de precizarea și abordarea directă a „obiectului” psihopatologiei, se ridică bariere de ordinul „ideologiilor intelectualiste” referitoare la modul de a considera obiectul psihopatologiei raportat la o anumită mentalitate sau chiar tradiție doctrinară. Faptul se datorește unor atitudini intelectuale venite din direcții diferite, dintre care cea mai importantă este, în mod incontestabil, atitudinea medicală, aparent simplist-reducționistă, de a nu recunoaște nici un fel de diferență între psihiatria clinică, văzută ca disciplină și specialitate medicală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopatologia este orientată mai mult către filozofie întrucât ea „interoghează” și „ascultă” obiectul studiului său, motiv pentru care răspunde la două aspecte principale: a) răspunde filozofiei la unele dintre întrebările acesteia referitoare la natura umană; b) oferă psihiatriei un corp doctrinar și teoretic care-i permite o mai bună înțelegere a semnificației „bolilor mintale”, în scopul organizării conduitelor diagnostice și terapeutice. Psihopatologia reprezintă o teorie a faptelor psihiatrice; iar „faptul psihopatologic” este reprezentat prin următoarele aspecte: istoric, sociologic, biologic și psihologic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de structură și evoluție, precum și nivele variate de disoluție ale organizării vieții psihice; d) tema etiopatogenetică, ce afirmă că boala psihică depinde de procesele organice. Natural că în intervalul de timp scurt între aceste două „definiții” sau mai exact „atitudini doctrinare” față de boala psihică și de bolnavul mintal au persistat întrebările „ce este nebunia?” și „ce este persoana nebunului?”. Persistența acestor întrebări denotă faptul că răspunsurile pe care le avem nu acoperă problema, nu satisfac și nu numai că lasă deschisă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
despre tulburările psihice este adus de psihanaliză și psihoterapie. Apar termeni noi cum ar fi: catarsus, refulare, sublimare, conversiune somatică, protecție, transfer, complexe ideo-afective etc. Asistăm prin aceasta la o diferențiere internă a limbajului psihologiei și al psihopatologiei, în raport cu atitudinile doctrinare și modalitățile de acțiune practică asupra vieții psihice umane, normale sau patologice. Cum era și firesc, în cazul acestei diversificări ce masca o „inflație de termeni”, criza nu va întârzia să se producă. Aceasta va fi marcată prin „reacția anti-psihiatrică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
s-a arătat deja, există numeroase teorii care încearcă să dea o explicație organizării personalității umane și dinamicii proceselor psihice. Natural că fiecare dintre aceste teorii au valoarea lor și fiecare caută să explice personalitatea din anumite direcții de orientare doctrinară. Personal, consider că cea mai adecvată dintre acestea este modelul personalității propus de H. Jackson și dezvoltat ulterior de C. von Monakow și R. Mourgue, K. Goldstein și A. Gelb. Acest punct de vedere răspunde necesităților de explicare a transformării
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de boala psihică. În virtutea teoriei lui H. Jackson, personalitatea umană reprezintă un sistem complex de instanțe structurale, dispuse ierarhic-stratificat de jos în sus, derivând unele din altele prin diferențiere și specializare funcțională. Acest punct de vedere care își are originea doctrinară în teoria evoluționismului darwinist, exprimă natura evolutiv-dinamică a personalității. Instanțele care formează personalitatea se distribuie în două sectoare principale, de jos în sus: 1) Sectorul somatic, corporal, reprezentat prin următoarele niveluri: a) nivelul visceral; b) nivelul endocrin; c) nivelul neurovegetativ
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Se constată faptul că apar și se impun anumiți termeni nosologici, care, cu diferite variații de semnificație a conținutului lor semantico-medical, vor continua să existe în nosologia psihiatrică viitoare. Un moment important în evoluția nosologiei psihiatrice este reprezentat de contribuțiile doctrinare și nosologice ale lui A. Morel și V. Magnan, preluate ulterior de Școala italiană de psihiatrie prin C. Lombroso. A. Morel (1860) introduce o teorie explicativă în ceea ce privește geneza sau cauzelor bolilor psihice, cunoscută sub numele de „teoria degenerescenței” asupra căreia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etiologia bolilor psihice, tipul de evoluție clinică, nivelul de alterare al personalității, gravitatea procesului psihopatologic, prognosticul bolii, modul de răspuns la tratament etc. În plus, se urmărește stabilirea unui „limbaj psihiatric comun”, capabil să exprime, dar concomitent să reprezinte acordul doctrinar al tuturor specialiștilor în psihiatrie. În sensul acesta se înscriu clasificările internaționale „AMDP” în sfera psihiatriei europene și DSM-III-R și DSM-IV în sfera psihiatriei americane. Deși interesante și utile ca instrumente de utilizare curentă, ele s-au generalizat fără însă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inacceptabile, străine acestuia și care nu fac parte din personalitatea sa, - perturbă moderat sau de loc experiența realității și nu alterează în mod fundamental sentimentul de identitate. În ceea ce privește clasificarea nevrozelor, există mat multe puncte de vedere, legate tocmai de aspectele doctrinare psihiatrice, psihologice, psihanalitice, psihosomatice sau psihopatologice la care se face referință. Vom prezenta, în cele ce urmează, pe cele mai importante dintre acestea. Clasificarea psihanalitică, așa cum a fost ea propusă de S. Freud, se axează, în special, pe manifestările și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și chiar indice. Judecând după modul în care s-a constituit Școala crotoniană și după doctrina paideutică pe care a dezvoltat-o, afirmația pare cu totul verosimilă. Avem așadar de a face cu un erudit al Antichității dublat de un doctrinar revoluționar, de talia lui Moise și Buddha. Pitagorismul n-a rezistat, ca religie paideutică, decât vreo câteva secole și nu s-a răspândit precum creștinismul. Dar întemeietorul și doctrina sa dispuneau de virtuțile necesare unei elevații științifice și mistice poate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
considerat primul și cel mai complet curriculum educațional al lumii. Îi lipsește, ce-i drept, ceea ce astăzi numim „conștiința științifică specifică”, orientarea esențialmente pedagogică, în sensul modern al expresiei. De fapt, și acestea există, dar sunt „topite” într-un ansamblu doctrinar și pragmatic ce integrează intențiile curriculare în modul cel mai coerent cu putință. Este vorba de crezul sectei, cu nimic inferior crezului pedagogic formulat de Dewey în secolul XX38. Din păcate, nu știm dacă Pitagora însuși este autorul acestui text
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în mănăstirile ortodoxe din Răsărit. A întărit idealul pietății, a impus izolarea călugărilor de lume, a abolit fanatismul și autoflagelările și a formulat reguli precise - dar mai puțin severe - pentru viața în comunitatea mănăstirească. În Occident sunt celebrați ca întemeietori, doctrinari (și, am spune noi, constructori de curriculum religios), Athanasie și Benedict din Nursia. Cel dintâi a contribuit decisiv la răspândirea monasticismului prin intermediul pelerinilor occidentali care îl vizitau pe vremea exilurilor sale repetate la Alexandria. Era o personalitate care impresiona și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din 1969, scrisă sub impresia mișcărilor studențești din Europa și America, Schwab luase partea protestatarilor susținând chiar că protestele ar trebui analizate științific și folosite pentru a fundamenta curricula și educația liberală. El acuzase atunci educatorii și pedagogii de „adeziune doctrinară” la teorii psihologice ale învățării și ale educației care nu sunt conforme realităților instrucționale concrete. Afirmația că teoriile învățării nu pot fi convertite în teorii și modele ale instruirii enunța, just, o problemă reală, pe care a rezolvat-o (doar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trebuiau identificate sau inventate noi sisteme de referințe, dar mai ales trebuiau convinși actorii sociali să utilizeze în practica socială aceste noi repere. Ce era de făcut? O construcție identitară nu este o operație simplă. Ea cere timp și competență, doctrinară și interacțională. E nevoie de un grup care să și-o însușească și apoi s-o disemineze, până pătrunde către fiecare individ. O identitate se construiește prin raportare la un context, la un sistem de credințe și de ideologii, ea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de un nou corp de specialiști. Experiențele de început, când primeau posturi de conducere oameni total neinstruiți (uneori aproape analfabeți), dar devotați, s-au dovedit contraproductive. „Fiii din popor” deveniți „cadre” trebuiau să dovedească, mai târziu, în primul rând „competență doctrinară”, apoi competență într-un domeniu specializat. Aparatul administrativ și economic se recruta după „originea socială” (hagiografia oficială sublinia originea muncitorească a oricărui lider politic) și - în numele „luptei de clasă” - toți fiii de „exploatatori” sau aparținând „clasei burgheze” (aici intrau, la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fără control” și persiflează discret ceea ce părea că ține de abuzul modernist al avangardei. Evident, experimentele avangardiste nu îi sunt străine poetului care, ulterior, în timpul celor patru ani petrecuți la Paris, frecventează chiar mediile rebelilor literari aflați în plină confruntare „doctrinară”. Modernist nu este însă primul său volum decât în măsura în care simbolismul nu poate fi asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
ca parcelă de soartă, eșantion al destinului, decis, așadar, de instanțe superioare”. Între „viață” și „texte”, P. descoperă nu numai o punte de contact, ci și o consubstanțialitate secretă. Dacă nu e un teoretician și, cu atât mai puțin, un doctrinar, Ion Pop are însă o conștiință teoretică [...], ceea ce înseamnă, în primul rând, capacitate de situare față de metodologiile critice afirmate în ultimele decenii, fără mimetism, ci printr-o firească deschidere spre nou, fără vreo infidelitate față de propriile înclinații și aptitudini, ci
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Tomescu (despre Al. Antemireanu, Din vremea lui Căpitan Costache), Radu Gyr (cartea avută în vedere e Invitația la vals de Mihail Drumeș). De la un moment dat, printre colaboratori se numără și prozatorul Vintilă Horia, care tipărește o suită de articole doctrinare (Despre moartea scriitorilor, Criza culturii franceze, Noul sens al „gândirismului”). În anul 1944 Elena Bacaloglu semnează un lung serial dedicat lui Dostoievski - însemnări în care domină nota senzațională, alături de un acid ton polemic, incriminând panslavismul. E semnalată apariția traducerii integrale
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
umbră și lumină, poezia de ifose și poză.” În articolul Am încheiat un an comitetul revistei își declară adeziunea la curentul cultural naționalist susținut de Octavian Goga și N. Iorga: „Suntem mândri că ne găsim pe același plan cu acțiunea doctrinară și cristalizatoare a d-lui Octavian Goga, cu munca de sămănător de idei de înaltă cultură a d-lui Nicolae Iorga și acum, în urmă, cu mișcarea epocală și înnoitoare de țară a d-lui Alexandru Vaida-Voevod”. Se publică poezie
PROMETEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289037_a_290366]
-
determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
elaborând Materialismul și personalismul energetic (1947). În scrierile lui există o simbioză profitabilă între filosofie și literatură, iar apropierea de opera lui Nietzsche i-a accentuat această tendință. La „Noua revistă română”- unde nu face politică militantă, deși era un doctrinar conservator - se va înconjura de critici și scriitori importanți, cunoscând direct pulsul viu al vieții literare. În cercul de colaboratori erau H. Sanielevici, Ovid Densusianu, Mircea Florian, Mihail Dragomirescu, N. Iorga, Ion Petrovici, I.-A. Candrea, Lazăr Șăineanu, Simion Florea
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Adept al unui autohtonism creator și activ, el își exprimă dorința ca publicația să devină „o nouă tribună de presă, unde atâtea din problemele zilei pe care ziarele le dezbat fugitiv să poată fi în acest loc tratate în mod doctrinar și științific”. Cei ce scriu aici „nu sunt adepți ai democrației”, ci ai „selecției valorilor”. Periodicul are o pagină literară, cu versuri, proză, articole, recenzii, cronici, semnalări de cărți și reviste. Este publicat și un interviu cu Nichifor Crainic despre
NAŢIUNEA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
în numele umanitarismului o pune în răspândirea unor teorii sociale antiburgheze. Două lucrări, din Engels (Originea familiei, a proprietății private și a statului) și din Marx (Manifestul Partidului Comunist), pe care le traduce, sunt un fel de corolar al acestei orientări doctrinare cu o urzeală totuși eclectică. Dar în epocă au avut ecou mai ales campaniile lui N. (secondat de ceilalți redactori ai „Contemporanului”) împotriva instituțiilor burgheze (școala, armata, familia ș.a.) ori împotriva „monstruozităților” descoperite în manuale școlare și în cursuri universitare
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]