2,821 matches
-
din Occident sunt mult mai laicizate, mai infuzate cultural. La noi, datorită omogenității confesionale crescânde a populației, educația religioasă este orientată monoconfesional, Înspre religia de bază. În Occident, atunci când se predă religie, se discută și despre lucruri care depășesc perimetrul dogmatic sau liturgic, ajungându-se la probleme cum ar fi sensul vieții și al existenței, limitele rațiunii umane, drepturile și responsabilitățile individuale etc. Profesorul de religie le vorbește elevilor mai puțin despre Învățături, taine, ritualuri și mai mult despre probleme stringente
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prin antrenări sau delegări secvențiale de ordin cultic, educațional și sociocomunitar. Distanța ancestrală dintre cler și credincioși (exagerată desigur În unele luări de poziție) a fost și va fi redimensionată tot mai mult, prin realizarea unor interconexiuni inteligente, curajoase, admisibile dogmatic și canonic. Se știe că Biserica presupune o Îngemănare funcțională dintre membrii clerului și credincioși, dintre reprezentanții „formali” ai gestionării credinței și masa de persoane care o interiorizează sau prefigurează. În interacțiune și conlucrare, laicii și clericii formează Trupul tainic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bunul mers al acestei instituții, de la chestiuni de gestiune contabilă, de consultanță În materie de politică bisericească, de structurare a unor proiecte sociale sau educaționale, de perpetuare și sporire a patrimoniului material până la chestiuni de edificare strict teologică, pe linie dogmatică, liturgică, de istoria Bisericii (prin străluciți teologi laici). Deja se pot constata unele colaborări cu intelectuali specializați la nivelul unor eparhii pe linie juridică, socială, culturală și educațională. E un Început bun, ce anunță o schimbare de optică. Intelighenția propulsează
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
valoarea și atunci când acesta a fost așternut pe hârtie În multiple limbi sau, mai târziu, s-a multiplicat prin textul tipărit ori s-a transmis prin eter. Creștinismul a știut să-și integreze diferitele media fără să-și altereze fondul dogmatic sau liturgic, Înnoindu-și discursul cu strategii expresive pe care timpul le-a creat la un moment dat. Suporturile ce vehiculau cuvântul revelat au sporit impactul spiritual și au dilatat câmpul de răspândire al Învățăturii mântuitoare. Din perspectivă sociologică, observăm
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
maniera de selecție (pe bază de memorare mecanică). Ce ni se oferea la cursuri? Aveam de toate. De la interpretări deosebite ale filosofilor antici sau clasici - textele lor fiind traduse În deceniul șapte, ani de relativă liberalizare - până la scrierile cele mai dogmatice ale lui Marx și Engels. De la epistemologie, logică matematică sau estetică (discipline necontaminate deloc de zgura ideologică) și până la materialism dialectic și istoric, socialism științific sau economie politică. De la profesori deschiși, dubitativi, cooperativi până la dascăli limitați, Închistați și distanți. Depindea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
voință de autodepășire din partea diplomaților. * * * Îmi amintesc că, la Tirana, după o reuniune pregătitoare la nivel de ambasadori, a avut loc Conferința miniștrilor de Externe. Discuțiile au fost animate, nu au lipsit nici contradicțiile care dovedeau mai ales o închistare dogmatică, pentru ca, în final, prin documentul adoptat, să se deschidă o serie de perspective. În acele zile de început de an, în Albania, aveau loc mișcări care aminteau de evenimentele de la București din timpul Revoluției din 1989. Pe străzile capitalei albaneze
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
contestare (prin aceleași mijloace). Axa politică vs culturală (asumare prin coerciție vs asumare prin persuasiune) este dublată de axa elite-mase populare - memoria oficială poate să fie În acord sau În conflict cu memoria populară: Cultura oficială se Întemeiază pe „formalismul dogmatic” și pe prezentarea realității În termeni mai degrabă ideali decât ambigui sau problematici. Ea prezintă trecutul Într-un mod abstract, atemporal și sacru. Cultura oficială promovează o cultură naționalistă, patriotică, care mediază Între interesele populare. Cultura populară reprezintă un ansamblu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
études qui constitueront la base de șes trilogies : Cultură și cunoștință (Culture et connaissance, 1922), Filozofia stilului (La philosophie du style, 1924), Fenomenul originar (Le phénomène originaire, 1925), Fetele unui veac (Leș visages d'un siècle, 1925), Daimonion (1926), Eonul dogmatic (L'éon dogmatique, 1931), Cunoașterea luciferica (La connaissance luciférienne, 1933), Censura transcendență (La censure transcendante, 1934), Orizont și stil (Horizon et style, 1934), Spațiul mioritic (L'espace mioritique, 1936), Geneză metaforei și sensul culturii (Genèse de la métaphore et sens de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'une édition définitive des poésies parues antérieurement (Poésies, 1942). C'est aussi l'époque où Blaga conçoit șes trilogies, l'expression la plus haute de son système de pensée : Trilogia cunoașterii (Trilogie de la connaissance, 1943), en trois volumes : Eonul dogmatic (L'éon dogmatique), Cunoașterea luciferica (La connaissance luciférienne), Cenzură transcendență (La censure transcendante) ; Trilogia culturii (Trilogie de la culture, 1944), comprenant leș volumes Orizont și stil (Horizon et style), Spațiul mioritic (L'espace mioritique), Geneză metaforei și sensul culturii (Genèse de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sud-dunărene. În ceea ce privește originea sa, Sf. Niceta poate fi considerat daco-roman, episcopul Paulin numește Remesiana drept "patria" sa. Pe lângă predicile orale, de la el au rămas și lucrări scrise, îndeosebi catahetice, precum Libelli instructionis (Cărticele de învățătură) și Catehismul, ca și lucrări dogmatice, De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia ș. a. Nu se cunoaște când a survenit sfârșitul său-este amintit ultima dată în 414, într-o scrisoare a papei Inocențiu I, fiind apoi canonizat. Sf. Niceta a fost un apărător al ortodoxiei, cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
viața monastică, în mediul acesta s-au afirmat o serie de personalități: Ioan Cassian (360-435), Dionisie Exiguu (470-527), Leonțiu Monahul (†543), Ioan Maxențiu (sec. VI). Monahii din Scythia Minor erau elemente incomode pentru autoritățile ecleziastice și civile, prin rigorismul lor dogmatic, ei au sfidat puterea episcopilor. Astfel, ei au susținut formula teophasită: unul din Sfânta Treime s-a întrupat pentru noi "fără a fi antiortodoxă, nu era totuși ireproșabil niceeană și chalcedoniană" (I. G. Coman), formulă afirmată pe fondul disputelor din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a titularului acesteia presupunea hirotonia de mitropoliți și episcopi pentru scaunele vacante, controlul întregii vieți și administrații bisericești în aria sa de competență. Același arhiepiscop judeca orice abatere de la disciplina și rânduiala bisericească. Noua arhiepiscopie era autocefală, dar păstra legăturile dogmatice, canonice și de cult cu Patriarhia de Constantinopol, iar, pe de altă parte, istoricii catolici (precum Zeiller) susțin că de fapt aceasta n-a fost decât un vicariat al papei.47 În ceea ce privește titularii, primul arhiepiscop de Justiniana Prima a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Avem, în sfârșit, o serie de verbe: a blagoslovi (blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin mijlocirea slavonei, fie direct din grecește, la începuturile organizării noastre de stat și bisericești: har, mir, chivot, disc, potir, antimis, paraclis, chilie, metoc, trapeză, sihastru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să impună postmodernismul în anii ’80, C. a schimbat cel puțin trei atitudini critice antagonice, oferind, în fiecare dintre etapele prin care a trecut literatura română, cel puțin o lucrare de referință pentru momentul respectiv. A început ca un bătrân dogmatic și a evoluat, printr-o maturitate comprehensivă, spre o tinerețe pe care și-a recuperat-o prin discipoli. C. este unul dintre cei care s-au identificat cu pseudonimul-mască. A folosit, pe lângă pseudonimul Crohmălniceanu, și pseudonimul Anton Petrescu. A întrupat
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
cu toate clișeele ideologice ale vremii. Aceste măsuri de prudență i-au salvat dreptul de a scrie, pe care l-a utilizat în chipul cel mai constructiv. Nici unul dintre criticii noștri literari nu și-a valorificat atât de consecvent înzestrarea dogmatică: C. a analizat întotdeauna o operă literară printr-o grilă de concepte bine cunoscute, temeinic asimilate, ilustrate printr-o lectură atentă, selectivă a textului. În anii ’50 grila era cea impusă: realismul socialist, cu lupta lui de clasă și cu
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
intelectualizate și unda emotivă. Nu este, firește, unica explicație, dar criticul avertizează că demersul său e, prin natura lucrurilor, limitat, discutabil ca oricare altul. Ori de câte ori a fost numit „lovinescian”, C. a respins filiația. Recunoaște că n-a primit nici „cuta dogmatică” de la Mihail Dragomirescu, bunul său profesor, autorul Științei literaturii. A fost și a rămas un spirit independent. Sunt totuși motive serioase care îndreptățesc fixarea criticului în direcția estetică a lui E. Lovinescu: apărarea autonomiei esteticului, acceptarea, în esență, a ideii
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Sofia), Valeriu Anania (Marea, Noapte liniștită, Cununa, Simeon Cireneanul, Agonie, Lauda albinei, ), Virgil Carianopol, George Alexe, Dumitru Ichim, Lidia Stăniloae, Cristina Tacoi, Radu Cârneci, Agatha Grigorescu-Bacovia. Proza este semnată de Victor Papilian și Patricia Pâslaru. Eseurile de literatură și teologie dogmatică îi au ca autori pe Teodor M. Popescu (Trăirea creștină în canonicitate), Vasile Vasilachi (Martirajul Sf. Ciprian, Un nou curent de cultură), Valeriu Anania (Unitatea noastră morală), Tudor Arghezi (Înviere, fratele meu!), D. Stăniloae (George Coșbuc), Antonie Plămădeală. Titularul cronicii
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
ale „epopeii dramatice” Simfonia patetică (prelucrare a unui mai vechi text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o constituie Psalmii. A. a fost un poet religios, de o religiozitate interiorizată, foarte pură, dar deloc previzibilă, deloc lineară în manifestările ei. Poetul respinge viziunea instituționalizată, dogmatică, a unei divinități reprezentate convențional, apariție severă, instanță punitivă - Tatăl. Ideea argheziană de Dumnezeu se apropie de teologia negativă: canoanele figurative sunt simțite ca falsuri, principiul absolut fiind accesibil doar meditației și unei memorii adânci, arhetipale: „Ești ca un gând
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de vis și extaz”. Puritatea ce nu trebuie alterată a increatului (Oul dogmatic, Riga Crypto și lapona Enigel, După melci) și puritatea ce nu trebuie alterată a poeziei se „susțin” așadar reciproc, ca două fețe, asemănătoare dar nu identice, ale unei monede. Universul liric barbian se configurează ca un sistem, cu analogii și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
atitudine contestatară, denunțând cu înverșunare decadența burgheză a artei. În numele nonconformismului revoluționar, ea combate „falsul spiritualism, intelectualismul camuflat și pseudoermetismul”, iar pe „scriitorul care continuă să mai scrie o literatură artistică” îl declară „pur și simplu nebun”. Aplicând cu strictețe dogmatică preceptele esteticii marxist-leniniste, care vede o antiteză de nedepășit între arta pentru artă și arta cu tendință, publicația crede într-un militantism radical, cum o arată, de pildă, articolul O generație falșe de Alexandru Sahia: „În acest timp de existență
BLUZE ALBASTRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite jucării metafizice), ci ca o critică a inteligenței și rațiunei în privirea întrebuințărei lor hiperfizice, spre a descoperi aparența falsă a amăsurărilor ei nefondate și de-a modera la o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu axiomele ei, cari exprimă condițiile intuiției sensibile apriori, sub cari condiții se poate construi schema unei noțiuni pure a intuițiunei exterioare. De ex.: "Între două puncte nu-i cu putință" [... ] Prima lectură [METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ] [ DISCIPLINA RAȚIUNII PURE ÎN FOLOSIRE DOGMATICĂ ] A cumpăni tot ce este (obiect în spațiu sau în timp) dacă și-ntru cât e un cuant sau nu, dacă-n el trebuie să ne-nchipuim ființă sau lipsă de ființă, întru cât acest ce (care împle timp sau spațiu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul necesară și să mă dispenseze de orice cercetare nu se poate stabili prin observație în mod
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lipsi de a conduce la îndoieli contra a orice întrebuințare transcendentală a principielor. Dar acesta-i numai pasul al doilea, care-i departe de-a mântui lucrarea. Cel dentăi pas în ale rațiunei, care (deosebește) ilustrează vârsta ei copilărească, este dogmatic. Acum numitul al doilea pas este sceptic și dovedește precauția rațiunei prin experiențe (cumințite) pățite. Dar mai trebuie un al treilea pas, care-i se vine să-l facă puterei de judecată coapte și bărbătești, care aceasta are de temei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]