2,129 matches
-
lui Marlowe se topește atunci când ajunge, în romanul neterminat, să conducă mașina ultraluxoasă a soției. Absorbit în înălțimile amețitoare ale bogăției, eroul își epuizează, de fapt, mesajul și rolul. Știm, la capătul celor șapte romane ale lui Raymond Chandler, că domnița legată de pom (din debutul cărții din 1939) va rămâne pentru eternitate acolo. Asemenea cavalerului cu armură neagră, Marlowe a încremenit la mijlocul unor gesturi al căror simbolism devenise desuet. După anii petrecuți în deșertul californian, își însușise lecția amară a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
familiei Sternwood trimite la postura de erou salvator. Revenită la splendoarea inițială, atmosfera naturală acordă o scurtă perioadă de grație personajelor angrenate în mecanismul păcatului și al crimei. Marlowe recâștigă ceva din puritatea inițială, legându-și încă o dată gândurile de domnița ce așteaptă să fie salvată: În arbuștii medievali păsările cântau nebunește după ploaie, pajiștile în terase erau verzi ca drapelul irlandez, iar întreaga proprietate arăta ca și cum ar fi fost construită acum zece minute. Am sunat la intrare. Trecuseră cinci zile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în dimineața aceea și vegetația stătea neclintită în aerul încremenit a ceea ce se poate numi o zi plăcută. În Somnul de veci, atenția lui Marlowe fusese confiscată, la intrarea în casa generalului Sternwood, de vitraliul reprezentând un cavaler și o domniță aflată în captivitate. Aici, într-un mediu lipsit de pretenții nobiliare, privirea detectivului cade asupra unei picturi ce arată că nu ne mai aflăm în lumea stăpânilor, ci a servitorilor: La capătul aleii, pe un bloc de beton, era un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gazetărie, publicând și câte o încercare literară, era paroh în Porcești, comună din județul Roman. Avea să fie, mai târziu, protoiereu și consilier referent la Episcopia Romanului. După aproape două decenii, în 1933, este chemat ca preot paroh la biserica „Domnița Bălașa” din București, unde va urca în ierarhie până la trepte înalte. După 1948, cu toate că, în „Națiunea”, își dă silința să laude „performanțele” democrației populare, semnătura lui nu va mai putea fi întâlnită nicăieri. Cu articole (politice și religioase), versuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Acesta se dovedește a fi chiar bufonul aristocrației bucureștene, poreclit Michiduță, care dincolo de bravada ostentativă și de învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția socială și de conveniențele acestei condiții. Tentativă dramaturgică cu inflexiuni poetice delicate, frumos scrisă, Fata din dafin apelează mai puțin la regulile clasice ale construcției teatrale, principalul ei merit constând în readucerea, cu rezultate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
uzurpată, două alte scene de ospitalitate arată oscilarea între idealizare și trivializare, între un anume sublim și un anume grotesc, semn al dificultății de a găsi măsura potrivită, de a păstra un just echilibru în relațiile de ospitalitate. Visul Nausicăi "Domnița aruncase mingea uneia dintre fete, dar, cum nu o nimeri, mingea căzu în șuvoiul apei" (6.115-116)114*, pp. 109-110 I. Primirea și șederea la Feacieni atestă o ospitalitate armonioasă și deplină. Scheria, în care Bérard vede insula Corfu (dar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
suferințe", reamintesc inexorabil trecerea. O linie tonală oraculară imprimă unei meditații despre destin un aer solemn, de amvon: "Sub bolțile-acestea, sub sfintele,/ e bine, tu să știi, să vorbim mai puțin/ și mai rar. Să nu ne jucăm cu mormintele..." (Domnițele). Până și "Marelui Orb" îi e "frică de cuvinte". Totuși instalarea în ne-vedere, în ne-cuvânt, în ne-spus e dramă, suspensie, preludiu al morții, idee amplificată într-o dezabuzată confesiune Către cititori: Cuvintele sunt lacrimile celor care ar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
, Domnița (1909, București - 8.IX.1969, Brașov), traducătoare. Datele despre G.-V. sunt puțin cunoscute. Se știe că se numea Domnica Moraru, că era originară din Oltenia și că a urmat Facultatea de Litere și Filosofie (secția limbi moderne) a Universității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
D. Gherghinescu-Vania, a fost și ea o subtilă scriitoare, revelată postum prin fragmente de jurnal și decupaje din corespondență, ce intră în Cartea pierdută (1973) și în epistolarul (scrisori către Lucian Blaga, din anii 1941-1948) intitulat, după cuvintele lui Blaga, Domnița nebănuitelor trepte (1995). Dintr-o exigență extremă (dar și pentru că forțele i-au fost măcinate toată viața de tuberculoza de care suferea), G.-V. a ales să nu se dezvăluie printr-o operă. A făcut-o totuși prin simbioza cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
o traducere realizată de G.-V., dar netipărită, din Le Roman de Tristan et Iseut, în versiunea dată de Joseph Bédier legendei bretone. SCRIERI: Cartea pierdută, îngr. D. Gherghinescu-Vania, postfețe Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, D. Gherghinescu-Vania, Mihai Gafița, București, 1971; Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania , îngr. și pref. Simona Cioculescu, București, 1995. Traduceri: Alain-Fournier, Cărarea pierdută, pref. Petru Comarnescu, București, 1942; ed. pref. N.I. Popa, București, 1965, ed. București, 1991; Valery Larbaud, Fermina Marquez, București, 1969. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
dar netipărită, din Le Roman de Tristan et Iseut, în versiunea dată de Joseph Bédier legendei bretone. SCRIERI: Cartea pierdută, îngr. D. Gherghinescu-Vania, postfețe Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, D. Gherghinescu-Vania, Mihai Gafița, București, 1971; Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania , îngr. și pref. Simona Cioculescu, București, 1995. Traduceri: Alain-Fournier, Cărarea pierdută, pref. Petru Comarnescu, București, 1942; ed. pref. N.I. Popa, București, 1965, ed. București, 1991; Valery Larbaud, Fermina Marquez, București, 1969. Repere bibliografice: Vasile Gionea, Alain-Fournier în românește, LU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
6, 1967. Teleoacă, Dana-Luminița, Impactul terminologiei religioase românești asupra domeniului onomastic (Sărbători creștine), articol diponibil la adresa web http://onomasticafelecan.ro/iconn 1/proceedings/3 3 07 Teleoaca Dana-Luminita ICONN 2011.pdf, accesat la 27 ianuarie 2016. Tolcea, Marcel, Eliade, ezotericul, Editura Mirton, Timișoara, 2002. Tomescu, Domnița, Gramatica numelor proprii în limba română, Editura All, București, 1998. Tomescu, Domnița, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Țurcanu, Florin, Mircea Eliade: prizonierul istoriei, Editura Humanitas, București, 2005. Ungureanu, Cornel, Mircea Eliade și literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creștine), articol diponibil la adresa web http://onomasticafelecan.ro/iconn 1/proceedings/3 3 07 Teleoaca Dana-Luminita ICONN 2011.pdf, accesat la 27 ianuarie 2016. Tolcea, Marcel, Eliade, ezotericul, Editura Mirton, Timișoara, 2002. Tomescu, Domnița, Gramatica numelor proprii în limba română, Editura All, București, 1998. Tomescu, Domnița, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Țurcanu, Florin, Mircea Eliade: prizonierul istoriei, Editura Humanitas, București, 2005. Ungureanu, Cornel, Mircea Eliade și literatura exilului, Editura Viitorul Românesc, București, 1995. Vinereanu, Mihai, Dicționar etimologic al limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este definit ca intensiune, iar nominatul sau denotatul lui ca extensiune. 53 Andrei Pleșu, op. cit., p. 77. 54 Ibidem, p. 67. 55 Ioan S. Cârâc, op. cit., pp. 56-57. 56 Platon, op. cit., p. 306 (Cratylos, 422 e). 57 Ștefan Pașca, apud Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 5. 58 Constantin Noica, op. cit., p. 154. 59 Semnul sacralizat (cuvântul sacralizat "havuz" care valorifică prezența germenului de sacralitate din cuvântul profan) este un mit cosmogonic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 278; Platon, op. cit., p. 283 (Cratylos, 407 a). 93 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 109. 94 Christian Ionescu, op. cit., p. 281. 95 Christian Ionescu, op. cit., p. 123; Domnița Tomescu, op. cit., p. 282; Marius Sala, op. cit., p. 247. 96 Marcel Olinescu, Mitologie românească, Editura 100+1 GRAMAR, București, 2004, p. 176. 97 Ibidem, p. 292. 98 Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 7. 101 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 90. 102 Christian Ionescu, op. cit., p. 123; Domnița Tomescu, op. cit., pp. 188-189. 103 acad. Al. Graur, op. cit., p. 83. 104 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 33. De adăugat că în mitologia românească nume de animale ca Lupu, Ursu, Grozavu, Pascu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 42. 137 Pe baza cercetărilor consacrate ale lui Ștefan Pașca, Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului, Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești, Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică. etc., Dana Luminița-Teleoacă enumeră antroponimele care pot fi puse în relație cu sărbătoarea Paștelui "mai numeroase în raport cu toponimele și în mare parte împrumuturi grecești și slave": Pasca, var. Pască; Pascalu Pascali; Pascaliu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade, op. cit., pp. 155-156. 381 Eugen Simion, op. cit., p. 258. 382 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 116. 383 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 215. 384 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 124. 385 Ștefan Borbely, op. cit., p. 129. 386 Christian Ionescu, op. cit., p. 293; Domnița Tomescu, op. cit., p. 26. 387 Ștefan Borbely, op. cit., pp. 179-180. 388 Mircea Eliade, op. cit., p. 156. 389 Ibidem, p. 156. 390 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 78. 391 Ibidem, p. 81. 392
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
socialiste. Eliberat, își reia studiile și termină facultatea în 1969. Din 1968 este reporter, apoi redactor la Radiodifuziunea Română. Între anii 1969 și 1989 a realizat emisiunea „Memoria pământului românesc”. Scrie proză pentru copii și tineret. Prima lui carte, Cercelul domniței (1970), e o povestire cu tentă istorică, de educație patriotică în spiritul vremii, dar compusă într-un stil fluent, valorificând limbajul oral în maniera lui I. Creangă. Povestea unui steag tricolor (1981) evocă istoria (în bună parte reală) a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
ficționale. Sunt prezentate ca într-un film diferitele categorii de încarcerați politici, de la membrii partidelor istorice la legionari, fiecare cu opțiunile și argumentele sale. Textul e alert, dens și semnificativ prin chipuri și situații, de un real dramatism. SCRIERI: Cercelul domniței, București, 1970; Povestea unui steag tricolor, București, 1981; Acea noapte sfântă... Închis sub comuniști pentru Transilvania, București, 1996; Celula cu suflete, București, 1999. Repere bibliografice: Marian Vasile, Ioan Ion Diaconu, „Povestea unui steag tricolor”, LCF, 1982, 41. M.Vs.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
Könisberg de ducele Albrecht de Prusia, de Sigismund August, regele Poloniei, iar din Polonia, Despot (nume ce-l va căpăta mai târziu) ajunge la Brașov și, în sfârșit, este oaspetele lui Alexandru Lăpușneanu, în fața căruia se dă drept rudă a domniței Ruxanda. Învață repede limba română, intră î n relații cu boierii țării, exploatează nemulțumirile lor și-l răstoarnă pe Lăpușneanu din domnie. Din acest microportret desprindem că acest st răin ave a o cultură vastă și el venea în Moldova
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
spre începuturile istoriei atestate documentar, prin secolele XVI XVII, există informații că prin lunile septembrie octombrie, când se pare că domnitorii aveau reședințe la Cotnari, aici se adunau caleștil e boieri mii, a fețelor domnești și negustorilor cu doamne și domnițe pentru a petrece pe așezate și a face cură de struguri. Victor Eftimiu chiar pune în versuri atmosfera ce se încingea aici la o „Serbare a vinului”: „Astăzi prăznuim cu cinste, după datina străb ună, Ziua vinului - licoarea cea mai
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care îi vom prezenta împreună cu referirile lor la Cotnar i, în pa rtea a doua a acestei cărți. Moștenit de secole pe plaiurile podgoriei Cotnari, vinul obținut din soiul Grasă a stat la masă cu împărați, regi, demnitari, doamne și domnițe. Începând din anul 1873, vinurile de la Cotnari au obținut numeroase diplome, medalii și alte distincții la expozițiile naționale și intern aționale . „Vinul de Cotnari nu stă la masă decât cu oameni demni”, spune o vorbă de la noi... de-acasă. în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o desfunde. Nici în Bordeaux nu vor să se scufunde Căci au aflat că n-are același har Cu Zeea cea plinuță de Cotnar Ce-i învinsese în cam multe runde. Chiar cavalerul falnic, Lancelot, Ce-și cam pierduse cu domnița vlaga, Se uită cam albastru spre Malaga Și nici nu se îndeamnă spre Merlot... Deci se-avântă-n luptă temerar Doar dacă miza-i... Grasa de Cotnar. BENJAMIN FUNDOIANU B. Fundoianu alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler), (n.15
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
voi sta.” Sărbătorirea victoriei din Codri Cosminului ține mai multe zile și măritului Ștefan i se propune organizarea unei vânători pe domeniile Doamnei de la Cotnari. Preda zice ʹnclinând capul: Să trăiți Măria V oastră, Știți pădurea de sub dealuri, e a Domniței din Cotnar i. Se trimite o solie condusă de sfetnicul Movilă pentru obținerea învoirii de la Doamna, ca vânătoarea să aibă loc și cererea se acceptă cu o condiție: să nu i fie ucise l ebedele. „Dar ia spune-mi, când
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]