1,794 matches
-
acestei poezii. Observația se întemeia, între altele, pe o viziune precum aceasta: „Lovitura mirositoare sparse fereastra în întregime./ Orașul i se sparse la picioare, în țăndări de rime / [...] Orașul, până departe, urca în baloane de săpun./ Lesa roșie număra tactul, domol./ Aerul rămăsese gol./ Lumea se sufocă brusc./ Guri puse pe fața lumii ca niște bătături/ scoaseră, laolaltă, vaiete, gemete, lătrături.../ Și-n gălăgia colosală care urca în casă/ între suspin și efort, ea-și îndesă batista între dinți/ să tacă
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
1844. • J.O. Noyes, Roumania: The Border Land of the Christian and the Turk, New York, 1857, p. 66. voind parcă a sugera abilități lingvistice perfect compatibile spiritului său iscoditor. Continuându-și drumul spre Giurgiu, de pe puntea vasului el remarca întinderea domoală, mărginită undeva departe de Carpați, a câmpiei muntene ce-i readucea în memorie profeția împăratului Napoleon, făcută cu jumătate de secol mai devreme, că „pe aceste șesuri se va hotărî destinul Europei“13. Urmele trecutului, mai îndepărtat ori mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ucraineană sau kirghiză. Firește, formula sa lirică nu era una de împrumut și, cu atât mai mult, una conjuncturală: e de întrevăzut în ea spiritul tradiției. Cultul povestirii și al povestitorului vorbesc despre un prozator moldovean. Narațiunea urmează un curs domol al întâmplărilor, sub semnul oralității tradiționale, și numai din când în când al racursiului, al „ochiului” cinematografic, vădind amprente ale poeticii romanești a secolului al XX-lea. Tipologic, prozatorul aparține categoriei creatorilor rurali în literatură, a acelora care cred că
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
continuă să scrie versuri. Poet al discreției sufletești, sobru și elegant în expresie, autorul se află într-o continuă căutare a purității și a liniștii spirituale. În Alb pelerin, „poetul timid al lirei tandre” cântă în manieră vag simbolistă trecerea domoală a vieții. Cel de-al doilea volum, Efebul din lumină (1979), cuprinde o lirică meditativă, elegiacă, organizată după un principiu muzical, poetul încercând să devină un fel de glas firesc „precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
intensă activitate literar-publicistică în ziarul „Graiul satelor”, editat pe cont propriu, și în revista „Bugeacul” din Bolgrad. H. a debutat editorial cu placheta Săbii și epave (1935). Este un creator romantic de tablouri pitorești și de subiecte insolite. Ritmul rămâne domol, tradițional, imaginile având oarecare noutate și prospețime. SCRIERI: Săbii și epave, Galați, 1935. Culegeri: Mureșule, apa ta... (în colaborare cu D. Boeriu și V. Bogdan), îngr. Andronie Vișan, pref. Vasile Netea, Târgu Mureș, 1971. Repere bibliografice: B. Jordan, Antologia învățătorilor
HONDRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]
-
de regulă pe tensiuni simple și pe o dialectică prêt-à-porter; e caracteristică majuscularea unor cuvinte precum „Rațiune”, „Om”, „Inimă”, utilă în mobilarea unor avânturi convenționale. De bună-credință, autorul recurge la manevrele elegiei („Prin văluri fumurii rămase-n zare,/ în vals domol ca-n fiecare an/ se-ntorc duete albe, migratoare...// Nepământești iviri pe-acest liman -/ tărâm de cuiburi adăstând pe casă/ în revărsări de verde-eolian!”), ale „madrigalului” („Ai dat deoparte tot ce ne dezbină./ Prin flori te-am căutat mai adâncit
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul” și „Curentul”. Încă de la prima carte, Cercuri de aur, S. se dovedește un intimist melancolic, o voce lirică temperată, în bună tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Premiul „Tânărul jurnalist al anului 2002”, oferit de Fundația Freedom House ș.a. În pofida titlului, prima carte a lui Ș., Firește că exagerez, nu oferă o mostră de iconoclastie lingvistică, ci o paletă variată de modalități poetice, un imaginar bogat; tonalitatea, domoală, este egală și se recunoaște în ea o voce postmodernă: detașată față de ea însăși și față de actul poetic, cu moderație ludică și ironică, mai totdeauna ambiguă. Dacă tehnica - recompunerea imaginii realului din fragmente disparate - nu aduce noutăți în planul structurii
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
1979), unde poeziei „spiritual-naturaliste” (Ion Cristofor) i se opune alternativa imaginară a întâlnirii dintre imobilismul materiei și contorsiunile dezmărginite ale spiritului: „Eu vin de undeva departe și am trecut prin câmpul gol, / Pe mânjii mei azurul șade și Timpul e domol, domol... Și mă revărs în slăvi de boare, ca un descântec nesfârșit, / Am aripi calde peste lume și sunt grăbit, și sunt grăbit...” (Autobiografie). Lui S. i se datorează pionieratul în traducerea liricii lui Ungaretti, Montale, Saba și Quasimodo în
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
unde poeziei „spiritual-naturaliste” (Ion Cristofor) i se opune alternativa imaginară a întâlnirii dintre imobilismul materiei și contorsiunile dezmărginite ale spiritului: „Eu vin de undeva departe și am trecut prin câmpul gol, / Pe mânjii mei azurul șade și Timpul e domol, domol... Și mă revărs în slăvi de boare, ca un descântec nesfârșit, / Am aripi calde peste lume și sunt grăbit, și sunt grăbit...” (Autobiografie). Lui S. i se datorează pionieratul în traducerea liricii lui Ungaretti, Montale, Saba și Quasimodo în românește
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
toată noaptea, Crăiasa Zăpezii era obosită și a vrut să se întoarcă la culcușul ei. A oprit crivățul orbitor și a pornit o ninsoare liniștită. Ajunsă în palatul ei, se uită pe fereastră, admirând fulgii de nea care se așterneau domol peste dealurile amorțite de vremea rece. În următoarea dimineață, soarele auriu strălucea pe cer. Aproape toată zăpada se topise. Palatul tainic nu mai era. Pesemne că plăpânda Crăiasă a Zăpezii plecase demult. Dar stați! Văd parcă un mic fulg de
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
asemănător pentru: fredonează, alene, speriat, cuvânt 7. Scrie cuvinte înrudite cu substantivul pădure (familia lexicală) 8. Scrie un text cu titlul “La teatru” TESTUL NR. 8 1. Citește cu atenție textul: “Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe sub gutui Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac Cum îl prinsese vremea pe cărare. Ca o perniță sferică în care O fată rea, ca să se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Băteau copiii din
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
clește, Dar el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de groază când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând...” (George Toparceanu Ariciul) 2. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător: sferică, a încremeni, sumedenie, vătrai. 3. Desparte în silabe cuvintele: domol, posac, plăpând, a alerga. 4. Scrie un cuvânt cu sens asemănător pentru fiecare expresie: El a-ncremenit pe loc, A tăcea ca un pește , Când și când. 5. Scrie cuvintele care îl caracterizează pe arici 6. Memorează versurile poeziei! 7. Alcătuiți
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
poetice moderne. Voce înzestrată cu o anume gravitate, S. cartografiază traseele ascunse prin care lirismul epic, cu ecouri din Walt Whitman, transformă realitatea într-o configurație hieratică, după cum mărturisește în Ipostază: „Mai pot să mă reîntorc neauzit ca un șarpe, / Domol ca o arătare lunară plutind peste lanuri de porumb / Când în lumina cenușie cârtițele își fac rugăciunea”. SCRIERI: Pentru a iubi, București, 1967; Așteptarea coralilor, București, 1970; Semnul de taină, Timișoara, 1972; Când dragostea e pasăre cântătoare, Timișoara, 1976; Într-
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
catifelați se bucură de lumina dimineții sălciile își spală pletele în apa răcoroasă a pârâului cristalin se aude clipocitul apei curgând și foșnetul frunzelor în adierea vântului zboară spre o panseluță catifelată o albină cu aripi de borangic în oglinda domol mișcătoare a apei se oglindește bătrâna salcie ciocârlia se leagănă grațioasă pe un fir de grâu cireșii se aprind din nou și ne dăruiesc cercei aromați și gustoși după deal, dintr-un tezaur țîșnesc săgeți de aur miresme dulci plutesc
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
nuvele suculente, predominant umoristice, grupate în volumele Povestiri cu prunci și cu moșnegi (1936), Ghicește-mi în cafea (1938) și Bătaia (1942). Neîndoios, d. Victor Ion Popa purcede din vâna atât de viguroasă a d-lui Mihail Sadoveanu. Sensibilitatea sa domoală, de moldovean duios, natura provincialistă a lexicului, inflexiunea lirică a tonului narativ ne deșteaptă în spirit ecoul prozei sadoveniste. Cu Velerim și Veler Doamne ne întărim din nou impresia asupra înrudirii, în spirit, în procedee, în lexic, cu cel mai
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
acțiune, un temerar - ca aviator, slujindu-și țara în cele două războaie mondiale. Câteva dintre cărțile sale au fost distinse cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1932) și cu Premiul revistei „Argeș” (1971, 1984). M. cântă în versuri delicate, în ton domol, cadrul domestic, interiorul desuet provincial (elemente de recuzită: malacoafe, uniforme vechi, trandafiri, policandru, pendul), apoi peisajul, umanizat, al grădinilor patriarhale (cu păuni și alte orătănii, cu arbori și flori, mai ales crini și trandafiri) și al împrejurimilor târgului de sub munte
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
Cecălaca 450 139 311 0 Iștihaza 213 6 193 14 Sâniacob 38 30 8 0 Sursa: Recensământul populației și locuințelor, 2002; Comisia Județeană de Statistică - Mureș. Peisajul satului oferă privirii un brâu de dealuri - unde în timpul zilei animalele satului pasc domol - și o pădure așezată pe coama acestuia, locul unde se pierd învăluite în fumul coșurilor ultimele case din sat (rămase neelectrificate, din păcate). Cu ani în urmă, pădurea oferea vânat lui Nicolae Ceaușescu - după cum povestesc cu mândrie oamenii locului. Aflat
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sobră a duhovnicului de la Sâmbăta răsună elocvent și aspru. Totuși, privindu-i apariția pe fundalul tradiției Bisericii, vom înțelege mai bine cum anume părintele Teofil întrupează miracolul unei frumuseți aparte. Dintr-un veac stins în depărtări, ea vine către noi domol, încărcată de rod. Astăzi, părintele Teofil aproape că nu mai are nevoie de prezentare: sutele de conferințe pe care le-a ținut în țară, precum și numeroasele cărți conținând predici sau interviuri l-au făcut cunoscut marelui public. Din toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
slujirii sale. Cu binecuvântarea mitropolitului Nicolae Bălan, tânărul Ioan devine novice al mănăstirii din Sâmbăta de Sus, pe care o cunoștea încă din anul 1942. Paginile despre anii călugăriei redeșteaptă amintirea dragă a părintelui Serafim Popescu, a cărui prezență blândă, domoală, caldă și liniștitoare e menită să-i cucerească și pe cititorii de astăzi. Urmează apoi un capitol care relatează experiența părintelui Teofil cu unii membri ai mănăstirii din Vladimirești, unde a avut loc întâlnirea cu maica Teodosia (poeta Zorica Lațcu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai domol, precum și din pricina ciudatelor incrustații gălbui ce i se vedeau pe spinare, părea suferind de gălbinare sau de vreo altă boală. Apartenența lui la cîrdul balenelor părea îndoielnică, deoarece asemenea leviatani venerabili nu prea sînt sociabili din fire. Totuși, se ținea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui greoi și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenelor; alteori așteptau liniștiți, cîte șaizeci sau șaptezeci de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o mare legănată de o hulă domoală, așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de vîrtejul stîrnit de scufundarea corabiei, dar, cînd am ajuns la marginea lui, vîrtejul se domolise, devenind un fel de baltă lăptoasă. M-am tot învîrtit de jur-împrejur ca un nou Ixion, atras de sîmburele negru al osiei acelei roți domoale. Ajuns în sfîrșit în centrul acela vital, am avut norocul ca tocmai atunci bășica neagră să se spargă și colacul de salvare, făcut dintr-un sicriu, slobozit datorită arcului său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capacitatea de cunoaștere și adâncire a poeziei și respingem versul liber atunci când el zădărnicește, mutilează această capacitate. Ceea ce este mai surprinzător este faptul ca articolul abstract și neconcludent al lui Geo Șerban, publicat În numărul următor al Flăcării, deși consemnează, domol și mult mai blajin, dezacordul autorului cu imaginea despre poezia noastră actuală pe care o lăsa articolul lui George Dan, nu analizează câtuși de puțin serioasele greșeli ale acestuia din urmă (mult mai multe decât cele pe care am avut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]