2,584 matches
-
măria ta, pe laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi ochii. După ce ieși, mitropolitul se închină cu o cruce mare și exclamă: — Doamne ferește! Știi, ăsta nu mă poate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și s-a ținut de vorbă! Mare om. Maria, fata tatii, se pare că tu ai avut noroc, ai intrat în neam bun, neamul Bălăcenilor, și domnul își făcu cruce. Mitropolitul se îndreptă spre ușă, o deschise și spuse ceva dorobanțului de pază, apoi o închise cu grijă. — Să plec, măria ta. — Îmi pare rău astă seară că nu mai sunt copil. Odinioară, ne lua o țigancă de a mamii pe Drăghici și pe mine la priveghere la Sfântul Dumitru. Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mitropolitul începu să vorbească repede în limba lui. Îl ruga să aibă grijă de Șerban, să-l conducă în dormitor și să doarmă și el tot acolo. Peste câteva clipe intră și căpitanul gărzilor. Mitropolitul ceru să-i pregătească doi dorobanți însoțitori și caleașcă. Mai spuse să se pună doi oameni de pază pe sală și nu unul. Cum e cu grija lumească, sfinția ta? glumi domnul. — Eh, paza bună... — Aș veni să te petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vom veni, Smărăndițo, toți lângă tine, de sub pietre de marmură de Carrara să ascultăm cum cântă frații monahi psaltichia. Iar de mă vor îngropa la Constantinopol la Sfânta Sofia... De dincolo, de pe sală se auzea acum sforăitul monoton al unui dorobanț și pasul neîntrerupt al celuilalt. Prin ferestre pătrundea vântul. S-a schimbat vremea, mai gândi vodă și adormi. Iar dimineața când se trezi cu mult înainte de a se lumina avu senzația că toată noaptea în vis s-a căznit să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
române. Nu avea în gură amărăciunea aceea îngrozitoare cu care se scula în diminețile ce au urmat înmormântării Smărăndiței. Se simțea sănătos și voios, hotărât să răspundă invitației lui Theodosie de a participa la liturghie. Cu glasul său obișnuit, strigă dorobanțul de gardă. — De când a murit Tudora nu mai am pace cu maică-ta, zice că neapărat să-i fac loc în casă Zamfirei, că o fi ea nebună, dar de sufletul Tudorei trebuie să o primim în casă. Da’ Zamfira
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
picioare. Dădu laoparte draperia grea de brocard de la fereastră dar nu văzu nimic; afară era noapte adâncă și întuneric apăsător, căci ploua mărunt și rece. Ușa odăii de dormit se deschise și un argat intră cu o lumânare în mâini. — Dorobanți de la curte, spuse el, făcând un gest spre direcția din care veneau bubuiturile în poartă. — Deschide-le până mă îmbrac. — Constantine, mi-e frică, oftă Marica abia auzit. — Nu poate să fie nimic grav. Nu stă în obiceiul turcesc. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni, că fac omor de om. — Ferestrele au gratii puternice, îndrăzni un dorobanț. — Pază strașnică, am zis! Și Brâncoveanu se repezi spre scară, urcând treptele câte două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni, că fac omor de om. — Ferestrele au gratii puternice, îndrăzni un dorobanț. — Pază strașnică, am zis! Și Brâncoveanu se repezi spre scară, urcând treptele câte două, câte trei în fugă. Ușa dată de perete lăsa să se vadă la lumina candelei patul răvășit și mortul așa cum l a surprins clipa, cu gura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel slut, doi cafegii îmbrăcați grecește și încă două slugi de pe la Curte. Deci aceștia și dorobanții care or să iasă din post erau aceia care puteau să poarte vorba prin târg că vodă a fost ucis de frații săi. Chemă garda și porunci arestarea celor cinci bărbați și încarcerarea în celule separate, apoi se adresă doamnei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l ați fi ucis domniile voastre. Trebuie să se hotărască repede totul în divanul mare, să nu ne găsească turcii dezbinați. Acum merg iute acasă. Prinseră a bate într-o dungă clopotele de la Mitropolie. Odată cu ele porneau pe poarta caselor domnești dorobanți călări ca să spună oamenilor ce se iveau speriați de prin curți că Io Șerban Cantacuzino Basarab s-a stins din viață. Până să ajungă Brâncoveanu acasă, clopot după clopot de la toate bisericile începură să-și plângă domnitorul. Se lumina de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la toate bisericile începură să-și plângă domnitorul. Se lumina de ziuă. Spre casele Brâncovenilor, drumul trecea pe lângă prăvălia lui Hamie. Geamurile oblonite îi dădură marelui logofăt un gând. Lăsă calul la pas ca să fie ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri se deschise o fereastră cam unde era scara ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o fi avut vreme să coboare? Aproape instantaneu, zgomotul barelor de fier și al obezilor care întăreau poarta pe dinăuntru depăși dangătul într-o dungă al clopotelor. Brâncoveanu făcu semn dorobanțului că poate pleca și coborî din șa, încredințând calul unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să pornească mortul a doua zi la Cotroceni, după dorința lui când a ctitorit mânăstirea. Acum însă trebuia adunat divanul și ales un domn pământean până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria mică sfătuia cu cuscrii ei din neamul Bălenilor cum să-l aducă pe beizadea Gheorghe la domnie. Au ridicat mortul pe umeri niște dorobanți și l-au dus în odaia în care în urmă cu trei zile stătuse la sfat cu mitropolitul. Theodosie era singurul care-l urma. Cu greu își stăpânea lacrimile. Era singurătatea pe care o simțise prietenul lui și care nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alegerea așa cum spune obiceiul pământului. Au trimis boieri să-l invite la adunare și pe patriarhul Dionisie al Constantinopolului. Doi căpitani s-au dus să-l aducă, să fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din Istanbul. Toți dorobanții domniei, înarmați, se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu se putea ține. Trecând prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu se putea ține. Trecând prin mulțimea de dorobanți, Constantin Brâncoveanu observă armăsarul pursânge arăbesc împodobit cu harnașament voievodal și zâmbi mulțumit. Punerea în scenă era perfectă; înghiți saliva care-i umpluse gura și se hotărî să-și joace până la capăt rolul. Intră semeț și trecu în față în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
popă de la biserica Bunei Vestiri să-i citească stâlpii. Mitropolitul se ridică în picioare și se îndreptă spre ușă. Se întoarse spre cei adunați, îi binecuvântă și ieși. Avea în gură un gust amar. Călugărul diacon care-l aștepta alături de dorobanțul de pază se uită îngrijorat la mai-marele său. Theodosie încercă să și controleze ținuta, dar o oboseală inexplicabilă îi trăgea umerii în jos și-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța că nu se va observa deprimarea pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșea cu picioarele înainte din biserica domnească. „Sfinte Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând sub vălurile cernite, doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că aude respirația liniștită a voievodului. — Vodă doarme, spuse el încetișor. Se sprijini de ușor, stând în picioare și, lăsându-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
popreală în ziua când a răposat... — Și eu cum să aflu? — De la slutul tău. — Nu-mi spune. Dacă îl află măria sa... , pune de-l sugrumă. Un timp se lăsă între ele o tăcere grea; de pe sală, zvon de pași de dorobanți. Atât. Zamfira oftă. — Mă gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca vrăjită, se lăsă atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prânz și să nu țină seama de spusele doctorilor. — Doamne, bat clopotele, toate clopotele, se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asigurat ca să poată să-și încheie socotelile cu Habsburgii. Ludovic îi promite lui Petru liniște dacă vizirului i se dă mână liberă să te mazilească pe măria ta și să înceapă un război în Ardeal. Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar de câteva zile și în treacăt a spus în divan că va participa la deniile mari la mânăstirea Colțea, ctitorită de el. Afară ploaia se oprise și prindea să bată un vânt cald dinspre miazăzi. Vodă porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să orânduiască să fie însoțit spre Mogoșoaia de zece dorobanți călări, cu făclii înmuiate în păcură. În întunericul trăsurii, doamna Marica își netezea bordura de blană de samur a dulămii de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]