2,407 matches
-
lecție, două pe lună, adaogă văzându-l că tace privind-o neliniștit, parcă nici n-ar fi ascultat-o, ci i-ar fi urmărit doar mișcările buzelor și lumina, cănd umedă, cănd mata, a dinților." Urmează un moment canonic în dramaturgia inițierii: refuzul de la început al maestrului. În cazul lui Antim el este însoțit de gestul de a-si îmbrățișa violoncelul singurul care îl poate înțelege: "[P.M. Antim] Își împături batistă, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
română, Editura Nomina, 2007. 9) Saussure, Ferdinand de, Două perspective înnoitoare asupra limbii și comunicării lingvistice, din vol. Manual de lingvistică generală de Emil Ionescu, Editura All, București, 1992. 10) Șindrilaru, Florin (coord.), Dicționar de personaje literare din proza și dramaturgia românească pentru clasele a IX-a-a XII-a, ediția a IV-a, Editura Paralelă 45, 2008. 11) Șindrilaru, Florin; Crăciun, Gheorghe (coord.), Mari teme literare. Dicționar-antologie de texte literare, Editura Paralelă 45, 2009. 12) Vianu, Tudor, Dicționar de maxime
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a îmbogățit cu personaje noi. Pe langă apariția copiilor și a animalelor, cea mai importantă achiziție a noii arte a fost transformarea naturii în personaj, ceea ce scenă închisă nu permitea. "Cinema-ul remarcă André Bazin fiind, prin natura lui, o dramaturgie a naturii, nu putem avea cinema fără un spațiu deschis, care să se substituie universului sau să fie cuprins în el." 5 Jocul actorilor de teatru trebuia și el adaptat la cerințele noii arte. În spațiul european, însă, teatrul a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
qui freinent ou n'apportent pas de matière nouvelle ni de signification șont gommés du récit." (Daniel Arijon, Grammaire du langage filmé. Encyclopédie de la mise en scène, Editions Dujarric, Paris, 1989, p. 9). 5 "Le cinéma étant par essence une dramaturgie de la nature, îl ne peut y avoir cinéma sans construction d'un espace ouvert, se substituant à l'univers ou bien de s'y inclure." (André Bazin, Qu'est-ce que le cinéma?, Leș Editions du Cerf, Paris, 1990, p. 164
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lui Adolphe Quételet (1835-1868), astronom, meteorolog, matematician, sociolog și poet belgian. În această monografie revizuită în 1835 se află prima cercetare cantitativă asupra fluctuației productivității creative pe parcursul vieții. Concret, prin contorizarea numărului de piese de teatru create în timpul vieții de dramaturgii francezi si englezi, Quételet a descoperit că performanțele se distribuie de-a lungul unei curbe grafice al cărei punct maxim depinde de vârsta subiecților, iar calitatea performanțelor depinde, în mare măsură, de cantitatea lor. Nu numai că aceste concluzii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
va colabora și la această publicație, dominată de personalitatea lui N. Iorga. Admirator constant și entuziast al lui Iorga, i-a și dedicat un amplu articol referitor la teatrul său. Ilustrând orientarea spre formele literaturii tradiționaliste, alte articole sunt consacrate dramaturgiei lui Octavian Goga și a lui Lucian Blaga, acestea fiind în epocă printre puținele studii despre opera teatrală a scriitorilor avuți în vedere. Admirația (nu o dată, cu accente encomiastice) față de Iorga pune în lumină o contradicție dramatică a biografiei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
capitale de județ, în afara celor consacrate, existente la București, Iași și Craiova. Accentul este însă pus pe probleme administrative: „statutul și procedura Sindicatului”, dreptul de proprietate literară, repertoriu, sedii etc. Secțiunea literară, restrânsă, se referă doar la aspecte legate de dramaturgie și spectacolul teatral, textele aparținând în mare măsură lui Th. M. Stoenescu, care semnează articolele Reforme, Iluzia în teatru și Punerea în scenă ideală și reală, „bucata pentru studiu” Fără judecată, traducerea piesei Cabina lui Molière de Charles Joliet. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289542_a_290871]
-
secol. Despre toți am scris și publicat în gazetele locale, ori din Iași și București, articole și studii monografice adunate în volume, apărute la editurile din zonă. Între acestea amintesc doar Ion Luca - O jerfă creatoare, Cazul Ion Luca în dramaturgia românească, Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar moldovean, antologiile umoristice Și-au găsit Bacăul, Îndrăzneli literare - Stele călătoare, Un carré de ași, antologia de poezie Cântec de stepă a fostului meu coleg de facultate George Petcu, pe care am îngrijit-o
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
potențat textul, simt că e mai bine pus în valoare regizorul și cred că asta și este misiunea regizorului să potențeze textului și să valorizeze disponibilitățile actorului. Pentru că în ultimă instanță, așa cum spunea Caragiale, actorul este instrumentul divin și teatrul, dramaturgia este mai mult arhitectură decât literatură. Coincidența face ca Liviu Ciulei să fie un arhitect și probabil că această instrucție, această pregătire l-a ajutat foate mult în a așeza spectacolul pe o structură arhitectonică. Toate celelalte elemente care fac
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
discuții pe care le pot avea. Știu foarte bine că un text trebuie să capete o opțiune regizorală și că la București erau destui dramaturgi care vroiau să fie jucați. După cum vedeți, nici la ora actuală nu prea sunt jucați dramaturgii români. Nu m-a afectat cu nimic, pentru că jucândumi-se piesele la Radio și la Televiziune am avut sentimentul căsunt mai bine cunoscut. Țin minte că atunci când s-a jucat la Televiziune Drumul spre Everest, pusă în scenă cu actrițe de la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
cărți și cel mai vizibil și cunoscut exemplu este piesa Danton a lui Camil Petrescu, care a așteptat 50 de ani până când Horea Popescu a adus-o pe scena Teatrului Național din București. Dar foarte mulți alți scriitori, cu o dramaturgie deosebit de interesantă Hortensia Papadat Bengescu, ca să dau un exemplu sunt în categoria autorilor cu piese uitate. S-a încercat un demers festivalier la Botoșani, împreună cu Valentin Silvestru, după aceea am inițiat „Gala Națională a Recitalurilor Dramatice” în teatrul de la Bacău
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
este pur și simplu ignorat în momentul de față. Cred că ar merita ca Festivalul de Comedie de la Galați sau de la București să-i poarte numele. Este un nume emblematic și care a făcut foarte mult pentru comedia și pentru dramaturgia națională. 100 IANCU GRAMA: Trăiesc cu iluzia că poate se va găsi un sponsor Cititorii te știu deja ca poet, dar au nevoie și de o poveste. Ce s-a întâmplat, așadar, de la debut încoace? Înainte de a veni la Bacău
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
-se, în general, deasupra nivelului mediu al epocii. Este vorba de I. Negruzzi și N. Gane, în proză, de D. Petrino, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și N. Skelitti, în poezie, sau de S. Bodnărescu, Gh. Bengescu-Dabija și D.C. Ollănescu-Ascanio în dramaturgie. Înmănunchind pe cei mai valoroși și, totodată, pe cei mai numeroși scriitori ai epocii, îndrumând literatura către desăvârșire artistică, spre național și popular, J. reprezintă cea mai importantă mișcare literară românească a anilor 1850-1900. Repere bibliografice: Panu, Junimea, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
întors din străinătate, înțelegea să se delimiteze polemic de atitudinea xenofobă a fostului său profesor și să-și manifeste patriotismul altfel, în forme civilizate și cu adevărat creatoare, printr-o contribuție "originală" menită a îmbogăți zestrea în mare suferință a dramaturgiei autohtone. În acest context publică harnicul cronicar de la Epoca, alături de foiletoanele din Pași pe nisip, piesa cu titlul De peste prag o dramă "ibseniană", s-a grăbit critica să afirme, adică modelată estetic pe niște tipare excentrice în raport cu tradiționalismul specifist exaltat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Univers, București, 1980. Rahill, Frank, The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, 1967. Robert, Marthe, Romanul începuturilor și începuturile romanului, traducere de Paula Voicu-Dohotaru, prefață de Angela Ion, Editura Univers, București, 1983. Rykner, Arnaud, L'envers du théâtre. Dramaturgie du silence de l'âge classique à Maeterlinck, José Corti, Paris, 1996. Schaeffer, Jean-Marie, Adieu à l'esthétique, PUF, Paris, 2000. Scheler, Max, Omul resentimentului, traducere de Radu Gabriel Pîrvu, studiu introductiv de Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Trei, București, 1998
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Parodia literară, Livia Iacob • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană, Loredana Ilie În pregătire: Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu 1 "Omul era într-adevăr frumos, plin de noblețe fiziognomică. Închipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile însă rotunjite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Pentru înțelegerea importanței structurilor stereotipe (și, implicit, a perspectivei melodramatice) în descifrarea textului literar, vezi Jean-Louis Dufays, Stéréotype et lecture. Essai sur la perception littéraire, Mardaga, Liège, 1995. 168 Vezi și studiul lui Arnaud Arnaud Rykner, L'envers du théâtre. Dramaturgie du silence de l'âge classique à Maeterlinck, José Corti, Paris, 1996. Rykner subliniază modernitatea teoriilor lui Diderot din a sa Lettre sur les sounds ez muets, în care se conturează concepția unui teatru radical nou (vezi capitolul "Diderot et
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
informațiile pe care le posedă sunt aproape primitive și dogmatice. Tineretul pare a nu mai accepta învățătura. Tot ce e mai vechi de o lună, de un an este neinteresant reflectând lucruri și sentimente depășite și perimate. Poesia, proza sau dramaturgia lumii este pentru majoritatea tinerilor de azi inaccesibilă, cu exprimări dificile, învechite și neadecvate țelului lor în viață 557. Când Moise îi cere Domnului să i se arate, acesta îi răspunde: Fața nu vei putea să mi-o vezi căci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
legende și pilde, apoi prin coduri și legi ele au devenit subiecte ale înscrisurilor de pe tăblițele de argilă sumeriene, de pe pereții templelor egiptene, uigure sau mayașe reproducând texte străvechi din Lemuria și Atlantida. Misterele reproduse în operele literare, versuri și dramaturgie, din Grecia sau Roma antică, Vedele, Biblia și Coranul sunt doar exemple din ceea ce inițiații aveau nevoie, ca și azi, pentru a se desăvârși, a se împărtăși și înălța în lucrările lor. Nu te strădui să cunoști inima oamenilor ci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și de personalitate pentru Dumnezeu 1121. De aici până la exprimarea prin Cuvânt, ceea ce am definit ca fiind primordial, prin poesie, metafora obținută din ritualul mitic a devenit ingredientul liric esențial. Ceremoniile religioase din Ellada străveche se desfășurau în versuri și dramaturgia a preluat această cutumă. Frumusețea este adevăr, adevărul frumuseții e tot ce putem cunoaște pe pământ și de fapt tot ce avem nevoie să știm1122. Faptul că poesia este de inspirație divină îl întâlnim prima oară prezentat de Platon 1123
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1958-1959), „Utunk” (1963) și din nou la „Előre” (1964-1982). În activitatea lui M. un loc important îl ocupă traducerile din literaturile română, germană, franceză și rusă în limba maghiară. Din literatura română transpune scrieri ale clasicilor și poezie, proză și dramaturgie contemporană. Traduce astfel din Al. Vlahuță, B.P. Hasdeu, G. Coșbuc, Magda Isanos, Emil Isac, Radu Boureanu, Virgil Teodorescu, B. Fundoianu, Tudor Arghezi, Gellu Naum, Nina Cassian, Eugen Jebeleanu, Marcel Breslașu, Theodor Constantin, Maria Banuș, Mihu Dragomir ș.a. Traduceri: George Coșbuc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287965_a_289294]
-
depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de amatori”. În competiție cu dramaturgia lui Horia Lovinescu - Citadela sfărâmată, Surorile Boga ș.a. -, D. vine cu o tematică obsesivă asupra transformării omului de-a lungul timpului, personajele fiind, mai toate, femei din generații și epoci istorice diferite, eroine care se înfruntă dramatic: Trei generații (1956
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
II, 422-429; Sebastian, Eseuri, 380-384; Lovinescu, Scrieri, II, 445-449; Perpessicius, Opere, VII, 300-302, VIII, 85-88, 327, 328, XI, 234-239; Biberi, Études, 190-192; Călinescu, Ist. lit. (1982), 936; Papadima, Creatorii, 354-356; Aurel Baranga, Lucia Demetrius, CNT, 1952, 40; Aurel Martin, Despre dramaturgia Luciei Demetrius, RITL, 1953, 175-200; Eugen Luca, De la comanda socială la realizarea artistică, TTR, 1956, 2; Valeriu Râpeanu, Un valoros volum de nuvele, „Scânteia”, 1956, 22 decembrie; H. Zalis, „Drum fără întoarcere”, GL, 1956, 6 septembrie; Silviu Marin, Lucia Demetrius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
și, mai sigur, cel din romanul Soț ori făr’dă..., publicat în 1936, text pe care îl va fi cunoscut înainte de plecarea în Franța). De altfel, în scrierile sale românești pot fi întrezărite elemente ce vor fi dezvoltate în marea dramaturgie pe care o va crea mai târziu. Unele fără o legătură evidentă între ele. De pildă, realitatea unei lumi copleșite de proliferarea, necontenita aglomerare a obiectelor ce invadează spațiul, paralizând și anihilând făptura umană (ca în Les Chaises și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
semnificației pe care I. o conferea realității. Va fi ciudat, de altminteri, să se constate că, la scurt timp după ce formulase cele mai violente critici împotriva lui Bertolt Brecht și a teatrului social (1956), I. se va orienta spre o dramaturgie construită pe aducerea în scenă a unor probleme grave ale societății contemporane. Această direcție va căpăta substanță odată cu crearea unui personaj, Bérenger, a cărui candoare i-a făcut pe mulți comentatori să se gândească la Charles Chaplin. El a apărut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]