1,848 matches
-
Shun stă în limba lui flexibilă, ne întrerupe Nuharoo. S-a întors în tăcere și s-a așezat ținându-și mătăniile de rugăciune. Își ține ochii închiși atunci când vorbește: Su Shun poate convinge un mort să cânte. Yung Lu își drege glasul, fără să aprobe sau să dezaprobe. — Ce i-a spus Su Shun împăratului Hsien Feng? îl întreb. — I-a dat Majestății Sale exemplul unei revolte care a răsturnat imperiul în timpul celui de-al paisprezecelea an al împăratului Shun Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi-am zis, dar când va fi cu adevărat pe mâna lor, ce vor face din el? Unii se mândresc în mod stupid văzîndu-i pe copii jucîndu-se de-a rachetele și de-a cos-modroamele, zicând că vor face și vor drege cu ele prin cosmos, că asta e o mare ispravă, ca și când isprava asta n-am fi început-o noi, și ca și când nu ne-ar trebui un secol de aici înainte să ne gândim dacă drumul pe care am apucat este
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
casă din Baldovinești, cu sat cu tot, e ștearsă de ape. Nu a salvat nimic, decât copiii. Toate acestea spuse fără cel mai mic tremur în glas, ca și când ar fi întîmplări dintre cele mai obișnuite. A fost, a făcut, a dres. Mă așteptam să mă îndepărtez de ea, având și eu aceeași stare de spirit. Și cu toate acestea, și nu numai pe mine, după câțiva pași, m-a lovit emoția cumplită. Apropierea a fost bruscă. Distanțele au pierit, ființa pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pildă, fiecare locatar își avea becul lui, dar și la bucătărie, unde nimeni nu făcea curat fiindcă nu era a nimănui, dar o foloseau toți. Nu trebuia să primesc să intru în casă astfel, îmi șoptește fostul proprietar. Să fi dres întîi toți, toate stricăciunile, să zugrăvească, să curețe parchetul și abia pe urmă să-i fi lăsat să plece. Îi răspund că m-am gândit la asta, dar că tot ar fi trebuit să iau totui de la capăt. Nu-ți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sau știam prost aceile lucruri care se cer la examene, și care trebuiesc foarte bine știute? Într-adevăr, salvarea mea a fost acel medic cu ochelari. Dacă nu m-ar fi respins el, nimic nu s-ar mai fi putut drege pentru mine. Și nu fiindcă m-ar fi așteptat imediat acasă tăiatul cocenilor, apoi aratul, și tot timpul îngrijitul cailor, țesălatul lor, rânitul la grajd, ci faptul că n-ași mai fi avut cum să iau după aceea o carte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Artaxerxe: "Robii tăi, oamenii de dincoace de Rîu, și așa mai departe... 12. Să știe împăratul că Iudeii plecați de la tine și veniți printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită și rea, îi ridică zidurile și-i dreg temeliile. 13. Să știe dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta și i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici drept de trecere, și vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta. 14. Și, fiindcă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
noastre. 9. Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința împăraților Perșilor și ei ne-au dat o nouă putere de viață, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, și să-i dregem dărîmăturile, făcîndu-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda și la Ierusalim. 10. Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, 11. pe care ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
mai pus în gură măcar un zgîrci; fără orătanie în ogradă, acum, în fiecare toamnă, dă la stat cîte un vițel cumpărat din iarmaroc. Abia căpătaseră cîțiva oameni pămînt și, cine se lăudase că le-a dat și le-a dres, venea acu să-l ceară înapoi, ba încă și pe cel moștenit. Asta e șmecherie: „ține, tu, șfara asta, pe urmă dă-ne nouă tot pămîntul”. Se mai amăgiseră odată cu întovărășirea. Oamenii au făcut-o mai mult de silă și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mă uit la tine și mă minunez cum de nu te trăsnește Dumnezeu pentru minciunile de le Îndrugi. Știi ce mă supără cel mai tare? Nu că se ia cineva de mine și-mi spune că am făcut și am dres. Cu un om Întreg și la locul lui eu pot să vorbesc, să mă cert și să mă Împac. Da’ taman tu te-ai găsit să te dai la mine, tu, puturosul puturoșilor, neisprăvit și lepră care n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veni să distrugi aici suflete de copii nevinovați!”. Ceilalți colegi se uitau pe fereastră ori pe pereți și Încercau să schimbe vorba. Într-un rând, Lizi se Îndopa, cu horcăieli, dintr-un borcan cu salată de teci de fasole grasă, dreasă cu usturoi, smântână și oțet. Dar nu ăsta ar fi fost necazul, că ajunseserăm să ne obișnuim: din țâțoaiele proptite pe masa cea lungă din cancelarie Începuse să curgă laptele, care deja făcuse două pete pe cămașa zmeurie. Intră Dordonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primăria dăduse ordin să se Închidă școala. Autobuzele nu răzbeau până la noi, toată lumea era fericită, stătea pe lângă sobe, se Îndopa cu carne de porc și cârnați, se mângâia cu vinișorul roșu din butoaie, iar a doua zi de dimineață se dregea cu zeamă de varză ori cu murături, ca s-o poată lua de la Început odată cu venirea prânzului. Oamenii chefuiau cu inimile ușoare, căci nu aveau treburi de făcut prin ogradă, iar la câmp - abia spre primăvară. Dordonică, după ce se convinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Începu să tremure ușor: „Hai, vino Încoa’ mai repede!”. Enin Îi Îmbrățișă, ca pe vremuri, căpățâna. Rămaseră așa câteva clipe lungi, apoi se dezlipi și se scuturară ca doi bărbați care Încearcă să-și alunge lacrimile și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat colțul, băi, Îmbătrânitule În rele, de-aia nu te-am căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roată a căruței, iar pe el Îl azvârlise În țărână - spre Încredințare Își dezbrăcase cămașa ca să arate juliturile de pe brațe și de pe coaste. Asta, Însă, n-ar fi fost lucrul cel mai rău - Directorul pălise -, căci o roată se poate drege, iar pielea, dacă n-are vreun ciolan rupt pe dedesubt, se tămăduiește și singură; partea cea mai supărătoare a Întregii Întâmplări fusese că, de la atâta spaimă și sălbatică smucitură, iapa lepădase după ce, sfârșită de oboseală și de groază, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-și jurase În sufletul lui că avea să le lase pe acele ființe să moară de bătrânețe. Apoi plecase hotărât către Câinaru și acuma stătea cam nedumerit și asculta tâmpeniile ălui tânăr despre putința și neputința lui Dumnezeu. Își drese glasul și rosti cu un ton oficial, ca acela pe care Îl folosea când Încheia căsătoriile: „Am venit să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de astăzi, colaborarea noastră comercială Încetează”. Văzând gura căscată a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În timp ce trecea printre ei, în palanchin, părea chiar să-i privească de sus. Sebei era un om de o ferocitate fără egal, chiar și în mijlocul războinicilor înăspriți, și este foarte posibil să fi fost ofensat de comportamentul lui Hideyoshi. Își drese glasul destul de tare, încât să se facă auzit. Hideyoshi aruncă o privire din palanchin și trecu mai departe, cu o remarcă fugară: — Bună treabă, Sebei. Sebei bătu din picior cu furie. — Până și Seniorul Nobutaka a fost destul amabil ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobuo privi placa mortuară a tatălui său, închise ochii și-și împreună mâinile în rugăciune. Oferind tămâie, se rugă din nou în fața altarului, apoi se retrase. Văzând că tânărul era pe punctul să se întoarcă la locul lui, Hideyoshi își drese glasul o dată, ca pentru a-i atrage privirea asupra copilului așezat în poala lui, Samboshi. Fără a spune efectiv „Noul dumitale stăpân e aici!“, îi atrase atenția lui Nobuo. Nobuo păru aproape surprins de gestul lui Hideyoshi și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta să fie. Ar fi necuviincios ca Hideyoshi să domnească peste moștenitorul de drept. Oamenii n-ar permite-o niciodată. Sala templului principal era pustie. Numai lămpile așteptau înserarea. Era jumătatea Lunii Întâi și un frig amarnic. Apoi, apăru altcineva, dregându-și glasul. Întrucât omul era însoțit de un slujitor, cei patru vasali ai lui Nobuo își dădură imediat seama că trebuia să fie Hideyoshi. Părea să dea ordine din mers, cu voce tare. — Scuzați-mă că v-am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
18. Îndată, ei și-au lăsat mrejile și au mers după El. 19. A mers puțin mai departe, și a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care, și ei, erau într-o corabie și își dregeau mrejile. 20. Îndată i-a chemat; și ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, și au mers după El. 21. S-au dus la Capernaum. Și în ziua Sabatului, Isus a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pe mere dai pe pere; să legăm și să dezlegăm vorbele; să sprintenim limbile; ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap; ce folos că ai avere, dacă-n casă n-ai plăcere; lingura mare strică gura, dar drege fața etc. La întrebarea de când ține (începe) istoria noastră? Un răspuns sarcastic, pe măsură: „De la Burebista până la prostu’ ista, că avea țara un fel de baci tâmp care abia își purta șapca și proasta prin lume”. Nu-i puțin lucru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiul Țeruiei, s-a suit cel dintîi, și a ajuns căpetenie. 7. David s-a așezat în cetățuie; de aceea au numit-o cetatea lui David. 8. A făcut zid împrejurul cetății, de la Milo de jur împrejur; și Ioab a dres cealaltă parte a cetății. 9. David ajungea din ce în ce mai mare, și Domnul oștirilor era cu el. 10. Iată căpeteniile vitejilor care erau în slujba lui David, și care l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-și întărească stăpînirea, ca să-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
panourile aflate în fața celor doi glisă cu un șuierat ușor care îi atrase atenția preaonorabilului. Acesta se îndreptă către el ieșind în întâmpinarea umbrei care se întrezărea pe coridorul deschis. - Căpitane Birmaq, fii binevenit. Tocmai mă gândeam la tine, își drese el ușor glasul. Cum te mai simți? întrebă el mai mult din politețe, încruntându-se însă când văzu urmele de noroi pe care încălțările căpitanului le lăsaseră pe podea. - Mai bine de atât nu se poate, veni răspunsul. Un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pustie și începuse și biserica să se risipească și era un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domnia Moldovei, dacă au văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă... și a făcut turn, și chilii, șo trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Cum se vede, de la restaurarea bisericii și ridicarea unor anexe până la “sfânta noastră
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în folosul lui. --Iaca și dovada: “Și această tocmală am făcut și banii am luat denainte părintelui Hristofor egumenul de la mănăstire de la Golăia... Pentru aceea, să fie părintelui Macarie drepte ocine și moșii și să aibă a-și face și drese domnești”. --Lămuritu-m-ai, dar nu știu dacă tu ai luat seama la un lucru nou. --Ba bine că nu. --Ei? --Că biserica Armenească și mănăstirea Golia aveau “chervăsărie” proprie. --Mă, frate-miu. Multe minuni mănăstirești am întâlnit noi în drumurile făcute
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față și aștept cu răbdare să-mi spună care-i baiul...După ce își drege glasul, ipochimenul începe să vorbească: „Da’ bine, omule! Îți uiți așa repede prietenii care au fost lângă tine tocmai atunci când aveai mare nevoie? Prietenii care te-au ajutat să treci peste momente grele?...Nu-i frumos din partea ta, dragule!” „Despre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și la aceasta a noastră bună tocmală și dare au fost oameni buni și bătrâni”. Care „Toți acești oameni buni ș-au pus ale lor peceți” - completez eu spusa bătrânului. Află, fiule, că pe mărturia acestor târgoveți se întocmeau și „drese domnești”. Îl privesc pe bătrân și mă întreb cum de le știe el pe toate. Călugărul, însă, ca și cum nu ar fi băgat în seamă privirea mea, mă îndeamnă: Ia să mergem noi până mai colea, că avem încă multe de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]