4,293 matches
-
pantă mai accentuată la început, dar care se reducea treptat până la țărmul mării ale cărei ape pătrundeau în antichitate mult mai mult în uscat decât în prezent. În aceste condițiuni amenajarea terenului prevedea realizarea în trepte a patru terase orizontale dreptunghiulare, oarecum paralele cu linia țărmului mării, legate între ele printr-o scară largă de 2m care făcea și legătura între cheiul portului și nivelul de locuire al orașului. Adoptând notațiile folosite de cercetători, s-au marcat astfel: -Terasa A, situată
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
diametrul de 7m ( din care numai două mai există, unul însă numai parțial), cuprinzând diferite motive florale stilizate, vase kantharos cu frunze, arme și lateral o singură reprezentare zoomorfă, un porumbel. Spațiile dintre cele trei mari cercuri cuprindeau patru câmpuri dreptunghiulare incluzând vrejuri de iederă, funii răsucite, diverse patrate, crucea gamată etc. în total 74 de motive ornamentale. Mozaicul policrom utiliza tesele având culorile roșu, negru, ocru, albastru închis, verde, galben și alb grupate în trei culori de bază, dar în
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]
-
Pulfrich, Abbè, Zeiss, cu imersie etc. Refractometrul Zeiss este format dintr-o parte cilindrică fixată pe un suport și din accesoriile: oglindă, termometru și eventual o instalație pentru menținerea temperaturii constante. Pe partea cilindrică a aparatului sunt fixate două prisme dreptunghiulare care sunt închise într-o cutie metalică. Prisma orizontală este fixă, iar cea superioară este mobilă și se poate deschide cu ajutorul unui mâner. Tot pe partea cilindrică a aparatului se mai află o lunetă cu ocular care se poate așeza
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
în trecut și nu prezintă nici un interes și nici o influență, numai defazajul prezintă interes). Aceste observații conduc direct la următoarele aspecte: În cazul elementelor reactive, curbele nesinusoidale de tensiune nu conduc la aceeași formă a curbelor de curent electric. Curbele dreptunghiulare devin triunghiulare, liniile drepte devin curbe, iar cele înclinate devin orizontale. Este invers față de proporționalitatea indicată mai sus. Rezistența electrică a unui element rezistiv este în principiu aceeași, în cazul unei tensiuni sinusoidale sau nesinusoidale, continue sau alternative, dacă se
CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/488_a_1170]
-
Stopul este lovitura scurtă, în apropierea fileului. * Lovitura razantă este o lovitură cu traiectorie joasă. * Smeciul este o lovitură de atac. * Poignet-ul este lovirea mingii din încheietura pumnului. 3.3. Principalele reguli de joc Terenul de joc este de formă dreptunghiulară, având următoarele dimensiuni: lungime - 13,40 m; lățimea terenului de simplu - 5,18; lățimea terenului de dublu - 6,10. La mijlocul terenului se află plasa care-l împarte în două părți egale. De o parte și de alta a plasei există
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
de pe farfurie rămân pe o bază, fundalul negru și albastru al tabloului neoferind un astfel de suport. Firește, fiecare dintre cele cinci obiecte este prin sine însuși un centru dinamic și împreună se organizează în jurul centrului de echilibru al pânzei dreptunghiulare. Centrul de echilibru nu este indicat explicit de pictor - neavând „o prezență retiniană” -, dar, perceptiv, este indispensabil pentru stabilirea echilibrului compoziției ca întreg. Efectele reciproce ale celor cinci obiecte depind de greutățile lor vizuale relative și aceste greutăți sunt determinate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațială a imaginii, privitorul se percepe pe sine ca aflându-se în dezacord cu situația cu care se confruntă. Acest lucru se întâlnește în mod curent în arhitectură, atunci când un privitor ce stă în picioare - de exemplu, într-o cameră dreptunghiulară - stă cu fața în direcția indicată de săgeata plină din figura 21a. Disonanța creează o tensiune care se atenuează în momentul schimbării poziției privitorului, pentru a se conforma uneia dintre axele structurale ale camerei. În principiu însă, mai este posibil
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a unui spațiu definit este că își creează propriul centru. Acțiunea combinată a vectorilor proveniți din îngrădirea lineară spre interior are ca rezultat stabilirea centrului de echilibru care coincide mai mult sau mai puțin cu centrul geometric al unui tablou dreptunghiular sau circular. E.H. Gombrich scria: . Centrul este indispensabil, fie că este marcat explicit, fie că nu, pentru că el servește întregii compoziții ca punct central în jurul căruia își află organizarea. Din moment ce delimitarea spațială este o condiție indispensabilă în cazul unei astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în limitele ramei, contează prea puțin dacă părțile periferice devin invizibile. Dacă totuși părțile date ale unui obiect sugerează convingător un centru în exteriorul ramei, respectivul, deși nevăzut, va participa cu ponderea și localizarea sa la jocul forțelor compoziționale. Formate dreptunghiulare Formatul și orientarea spațială a ramei sunt determinate de natura picturii, influențând la rândul lor structura picturii. Știm deja că o ramă circulară sprijină mai puternic centricitatea unei compoziții și accentuează ceea ce se petrece în mijloc. Aceasta cuprinde și forme
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sprijină mai puternic centricitatea unei compoziții și accentuează ceea ce se petrece în mijloc. Aceasta cuprinde și forme simetrice mai complexe din punct de vedere centric, cum ar fi ramele cvadrilobe din anumite reliefuri gotice sau renascentiste (figura 30). O ramă dreptunghiulară face ca axele excentrice să domine astfel, privilegiind intrările și ieșirile cu țintă precizată. Într-o pictură de gen, un peisaj sau o scenă cu multiple personaje va fi în mod normal necesară o extensie orizontală, în timp ce un portret în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pot fi denumite rama acesteia. Dacă o cameră este cilindrică - de exemplu, holul interior al unui baptisteriu -, centrul său devine de maximă importanță. Acest lucru este valabil și pentru camerele pătrate în care egalitatea axelor excentrice susține centricitatea. O cameră dreptunghiulară va accentua excentricitatea, având într-un fel conotațiile unui coridor. Asta va face ca o masă să pară mai lungă sau mai scurtă, în funcție de felul în care este plasată (figura 32). Ea va mai da mesei impresia fie de conformare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ce compun tavanele, pereții și pardoseala, ca și aranjamentul mobilei. Poziția surselor de lumină, distribuția luminozității și valorilor coloristice, amplasarea ușilor și ferestrelor vor afecta și ele aparența perceptibilă a proporțiilor de bază ale unei camere. Figura 33 Ambiguitatea îngrădirilor dreptunghiulare a mai fost menționată. Ele servesc centricitatea accentuând partea mediană, dar formează și o grilă de vectori excentrici care se intersectează în alte unghiuri drepte. Dimensiunea în lungime a unei camere creează mai degrabă o simetrie axială decât una centrală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ceea ce definește esențial un perete, încingând camera asemenea unui cilindru. Respectivul punct de vedere asupra colțurilor se explică când ele sunt efectiv rotunjite (figura 33). În versiunea axială, colțurile sunt intersecții de vectori, fiecare mergând în propria-i direcție. Forma dreptunghiulară a ramelor este suscitată și suportată de coordonatele gravitaționale ale spațiului terestru. Într-o locuință ce-ar pluti în spațiul cosmic, această preferință n-ar mai avea sens. Pe pământ, atracția gravitațională determină felul în care agățăm perpendicular tablourile. Verticalele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși zona
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
prezinte anizotropia spațiului, lupta cu greutatea. Formatele sale reflectă asimetria spațiului gravitațional. Dreptunghiul orizontal reprezintă dependența omului și a naturii față de atracția gravitațională, dispersarea pe tot întinsul și acțiunea pe direcția acelei dimensiuni. Formatele verticale indică biruința asupra greutății. Formatele dreptunghiulare reflectă abstract lupta cu piedicile vieții prezentate mai explicit în tematicile realiste. Dar, așa cum arta ultimei sute de ani s-a detașat treptat de realism, îndreptându-se către abstract, o tendință spre o distribuire mai egală a ponderii vizuale a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca o stavilă și pivotând în jurul bazei sale de pe ramă. Tabloul capătă viață și o coeziune organizată doar dacă jocul vectorilor săi este privit ca fiind orientat către focarul central care este totuși redat doar indirect, prin inducție perceptivă. Cadrul dreptunghiular și formele compoziției creează centrul care, la rându-i, creează ordinea ele mentelor. Dar, omițând orice referire directă la centru, pictorul estompează stabilitatea de bază a compoziției sale. El o încredințează interacțiunii vectorilor și l investește pe privitor cu organizarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
înclinată, capul pierde mult din caracterul său dominant și decade spre o condiție mai degrabă de duplicat al picioarelor. Francisco de Goya face astfel încât centrul de echilibru al personajului său, Maja desnuda (figura 80), să coincidă cu cel al spațiului dreptunghiular al picturii, concentrând astfel atenția privitorului asupra sexualității feminine. Poziția oblică a axei corpului menține o greutate considerabilă în cap, dar atrage privitorul, prin contact vizual, pentru a-l conduce în direcția centrului primar. Strategia exact opusă este evidentă în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca pe un aranjament în spațiu? Raportând obiectele unul față de celălalt, le percepem centrul comun ca fiind localizat în mijlocul lor, în golul oalei de aramă; este la o oarecare distanță de planul frontal, dar și aproape de mijlocul geometric al pânzei dreptunghiulare. Dincolo de dependența acestora de centrul de echilibru principal, obiectele sunt marcat autonome. Toate, chiar și cuțitul, sunt simetrice centric, fiecare fiind conturat în jurul propriei axe. Aceste axe se adaugă configurației de vectori independenți, doi dintre ei verticali, ceilalți orizontali sau
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
umbrei în compoziție. Pentru fiecare grafician, umbra face parte din arsenalul de modalități de expresie cu ajutorul căreia se pot obține, prin studii și numeroase încercări, rezultate imprevizibile. XV. Narațiunea etajată Compoziția imaginii în două sau mai multe REGISTRE (benzi orizontale, dreptunghiulare de formă alungită) pune probleme noi în ordonarea imaginii. În acest caz, este vorba de realizarea unei narațiuni în imagini, în care să se înțeleagă cu claritate despre ce este vorba și ce se întâmplă în suita de lucrări. Având
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ca observator astronomic și implicit astrologic. Se cunoaște forma și mărimea turnului Babel din descrierea lui Herodot (1,181), ca și din cele scrise pe o tăbliță din anul 229 î.e.n. Lângă "Calea Sacră" a procesiunilor se ridicase un postament dreptunghiular de piatră - cu trepte, lung de 2190 picioare și lat de 1200 picioare. In mijlocul lui se înălța turnul cu 7 etaje, având baza pătrată cu latura de 600 picioare; fiecare etaj era mai mic decât cel de dedesubt, având
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Petrești (40), Seliște (26) și Bocani (20). Dimensiunile gropilor variază, iar forma lor este uneori rotunjită, predominând totuși tipurile rectangulare. La Petrești au fost localizate, în interiorul necropolei plane, și câteva construcții de pământ atipice, mărginite de șanțuri și având forme dreptunghiulare, cu laturi de șapte până la 21 de metri, prevăzute cu intrări amplasate pe partea sudică. Destinația acestor amenajări rămâne obscură, deși descoperiri, de factură asemănătoare s-au înregistrat ulterior și la Badragii Noi, în raionul Edineț, și la Holmskoe. Apropiate
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
primă etapă privește clasificarea riturilor de înmormântare apărute în cimitirele sarmatice, un criteriu mai des uzitat fiind cel al formei gropii. Examinând tipurile de construcții funerare din spațiul pruto-nistrean, V.I.Grosu a evidențiat cinci tipuri principale, începând cu gropile înguste, dreptunghiulare sau ovale, caracteristice pentru mormintele secundare din tumulii mai vechi, dar și pentru mormintele plane, continuând cu gropi similare, dar cărora li s-au adăugat trepte de-a lungul pereților, de-o parte și de cealaltă, care sunt de asemenea
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
tumulii mai vechi, dar și pentru mormintele plane, continuând cu gropi similare, dar cărora li s-au adăugat trepte de-a lungul pereților, de-o parte și de cealaltă, care sunt de asemenea caracteristice pentru mormintele secundare, apoi cu gropi dreptunghiulare de mari dimensiuni, prevăzute cu trepte, caracteristice mormintelor principale din tumulii ridicați de sarmați. Alte două categorii sunt mormintele cu nișe sub peretele de vest, caracteristice principalelor sepulcre din tumulii sarmatici și respectiv mormintele în catacombe, sub tumuli, construite sub
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
de construcții, dar, spre deosebire de primul, dispune de trepte de-a lungul gropilor, sub pereții laterali, această variantă reprezentând 2,85% din totalul mormintelor, dintre care șase sunt plasate sub tumulii mai vechi iar șase aparțin unei necropole plane. Gropile mari, dreptunghiulare, cu trepte sub pereții laterali, reprezentând cel de-al treilea tip, se regăsesc sub tumulii sarmatici individuali (în șapte astfel de exemple), costituind aproximativ 5% din numărul total al înmormântărilor. Treptele sunt practicate la adâncimi diferite, sistemul lor de construcție
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
groapa de intrare a catacombei, orientată sud-nord și barată de lespezi de piatră fiind plasată în partea sa de est, cu orientarea est-vest, prezentând puternice analogii cu lumea sarmato-alanică rasăriteană. Pe lângă tipurile principale, în spațiul pruto-nistrean mai sunt atestate gropi dreptunghiulare mari, fără trepte, și morminte pătrate sau circulare. Alte două cazuri atipice sunt construcțiile tombale acoperite cu pietre, întâlnite la Dubăsari, dincolo de Nistru, și lângă Gura Bâcului, ambele fiind introduse în tumuli mai vechi. Majoritatea mormintelor indică o orietare sud-nord
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]