1,270 matches
-
în vederea atât a păstrării specificului națiunii, cât și a salvării unității creștinismului, a ecumenicității sale se poate realiza prin armonizarea idealului națiunii cu cel creștin. Această problematică a fost amplu dezbătută în catolicismul occidental interbelic (Maritain, Blondel, Maurras), din perspectiva dualității metafizice dintre natura și supranatura, dualitate care împiedică armonizarea idealului națiunii cu cel creștin, națiunea fiind exclusă din această ecuație. Fundamentul teologic al naționalului se sprijină pe faptul că dezvoltarea lumii este o revelare în timp a eidos-ului care ființează
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cât și a salvării unității creștinismului, a ecumenicității sale se poate realiza prin armonizarea idealului națiunii cu cel creștin. Această problematică a fost amplu dezbătută în catolicismul occidental interbelic (Maritain, Blondel, Maurras), din perspectiva dualității metafizice dintre natura și supranatura, dualitate care împiedică armonizarea idealului națiunii cu cel creștin, națiunea fiind exclusă din această ecuație. Fundamentul teologic al naționalului se sprijină pe faptul că dezvoltarea lumii este o revelare în timp a eidos-ului care ființează etern. Creația propriu-zisă nu a constat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
oricărei relații cu ființele create, dincolo de revelarea Lui în iconomia creației și a mântuirii. Treimea cea de-o-ființă e independentă de relațiile ei iconomice cu lumea creată. Regăsim aici mai vechea idee patristică referitoare la noțiunile de theologia și oikonomia, o dualitate de aspecte esențiale în cunoașterea religioasă. Această idee patristică este extrem de importantă pentru comprehensiunea semnificației reale a distincției schițate de Părinții Capadocieni între ousia inaccesibilă și dynameis sau energeiai care pogoară până la noi. Se cunoaște importanța pe care o au
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ridicând îndoiala metodică la gradul maxim al importanței ei și vorbind despre "multiplicitatea contradictorie" a opiniilor oamenilor, deschide larg porțile "probabilului". Astăzi, filosofia sa este demonstrată de matematica probabilităților. Îndoiala hiperbolică este demonstrată de fizica cuantică, un exemplu major fiind dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lumii la modul rațional. Itinerariul căutării raționale este drumul adevărului, care conduce la țelul final al libertății. Adevărul pentru Spinoza este adevărata cunoaștere a naturii (II, v.5), iar cunoașterea rațională a adevărului naturii este fericirea. În spinozism nu există dualitate, metafizică și nici cauzalitate divină transcendentală, ci o credință nelimitată în capacitatea de cunoaștere a naturii de către om, care devine fundamentul eticii libertății. Infinitatea și unicitatea naturii exclude posibilitatea ca să existe ceva în afară de ea, care ar putea să o domine
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nazist al bombei atomice. 202 Louis-Victor-Pierre-Raymond, duce de Broglie, (1892-1987), fizician francez. Enunță natura de undă a electronilor, stipulând că materia are proprietăți de undă. Comportamentul corpuscul/undă al lui Broglie este utilizat de Erwin Schrödinger în formularea mecanicii undelor. Dualitatea corpuscul-undă îl conduce pe Broglie la ipoteza că orice particulă în mișcare are o undă asociată sau o mecanică ondulatorie care unifică energia fizică cu materia (particula). Pentru aceasta primește Premiul Nobel pentru fizică (în 1929). Ideea fundamentală a fost
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
conduce cercetarea cosmologică a Centrului Astrofizic Harvard-Smithsonian" Devenit profesor de astronomie și fizică la Universitatea Harvard, elaborează ideea inflației cosmice, pe baza măsurătorilor cosmice care au ca rezultat cuantizarea undelor gravitaționale, sau, cu alte cuvinte, cuantificarea gravitației, așa cum o cere dualitatea corpuscul-undă. 211 Alan Harvey Guth (1947), cosmolog și fizician american la MIT, aplică teoria particulelor elementare la universul inițial și elaborează, în 1980, ideea inflației cosmice realizată de o energie negativă, un fals "vid. Măsurătorile făcute de el la Universitatea
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de intersecția proceselor de realizare de imagine (pe schema reprezentării) și de realizare de sens (pe cea a semnificării). Imaginea stă în raport direct cu toate activitățile de redare: duplicarea, dedublarea și redublarea (și, ca o consecință a acestora, cu dualitatea și duplicitatea, cu similitudinea și autenticitatea, cu aparențele și realitatea), raport definit în relație cu un model referențial. Regăsim aici semnul și procesul semiotic, declanșat de raportul dintre un substrat material și conținutul său reprezentabil sau imaginabil. Cele două procese
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru distanța care ar exista între gândirea profund medievală (din occident) asupra imaginii și celelalte "destine" filosofice și istorice ale sale. Tocmai prin aceste tentative radical diferite (cum ar fi renașterea ulterioară sau Reforma) este tradus efortul de depășire a dualității imagine-model (în termeni medievali: creator-creatură), dar și "eșecul" acestui efort, ce duce tot către raportarea imaginii la o "realitate", transcendentă sau imanentă. Pasul următor duce către imaginarul european al secolelor XVI-XVII (discutat de Claude-Gilbert Dubois), în care transformările acestuia sunt
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și fondator, al lui "Cogito ergo sum". Dorința de unitate se înfruntă însă cu conștiința unei rupturi, care duce în final la lumea duală sau la "fractura" barocă (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul între dualitate și unitate apare ca o formulă centrală de organizare a imaginarului perioadei. Necesitatea de a reduce efectele rupturii identitare generează formele de voluntarism, de ostentație, deseori seducătoare estetic (ornamentații, decoruri), de disimulare (metamorfozele, travestirile, apologia schimbărilor) sau de forță (voința
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în final nuanțată și parțială, atât la nivelul conceptului de putere, cât și al practicii și, implicit, consider, la nivelul imaginarului politic. De la tradiția bizantină se împrumută formula identitară basileică Io-Ioan, precum și alte câteva trăsături absolut caracteristice ale instituției constantinopolitane: ... dualitatea puterii seculare și spirituale a șefului statului (cea de-a doua, exercitată "în acord" cu biserica), ca și recunoașterea jurisdicției acesteia din urmă. Multiple referințe directe la imaginea basileului se regăsesc în figura voievodului-domn și autocrat: doctrina virtuților imperiale, cu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mod normal operă de artă și capodoperă. Dacă mergem pe linia ontologiei ingardiene putem accepta pentru moment faptul că orice operă de artă are un conținut care poate fi stratificat în funcție de exigențele ontologiei artei. Acest lucru aduce cu sine o dualitate între operele concrete, care sunt suficiente prin ele însele, și operele abstracte, care nu sunt suficiente prin ele însele. Diferența ontologică dintre cele două forme de opere este diferența implicită dintre natura reală și cea ideală. Miza cercetării este aceea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
devine un obiect descriptiv supus unui proces de diferențiere temporal și spațial. Cu ajutorul subiectului se poate face o distincție între artele spațiale și temporale. În timp ce timpul este înțeles ca subiectiv și interior, spațiul este înțeles ca obiectiv și exterior: această dualitate a dus la mai multe interpretări sau înțelegeri a diferitelor opere de artă modernă. Mai mult, această distincție a dus la un nou sens al sensibilului și a dat o capacitate nouă esteticii pentru a reconfigura subiectivitatea. Lessing pleacă de la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru interpretarea care ține de un act propriu individual. Actul unui astfel de obiect arată direcția sa: corespondența cu un astfel de obiect nu este necesară, întrucât actul se află în cadrul obiectului pur intențional. Finalitatea operei de artă survine în urma dualității existențiale dintre obiectele suficiente și obiectele non-suficiente. Atât obiectul în sine, cât și proprietățile sale sunt individuale, cu toate că proprietățile unui obiect sunt dependente între ele; de exemplu, masa unui obiect nu poate exista fără densitatea sa. Acest mod de existență
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
deține existența ca întreg. Pe de altă parte, o existență suficientă prin sine însuși este cea care nu necesită nicio altă entitate prin care să poată exista. Ingarden aduce în discuție ideea de "unitate a unui întreg", prin care explică dualitatea dintre obiectele suficiente și nonsuficiente. Cele care dețin unitatea unui întreg sunt obiectele nonsuficiente prin sine însuși, în timp ce obiectele ce nu țin de unitatea unui întreg sunt suficente prin sine însele. Unitatea unui întreg nu trebuie luată ca o compoziție
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Opera de artă ca produs final al creației și imaginației este definită de mit și praxis. Pentru Aristotel, mimesis este definit de timp și acțiune întrucât desemnează o ființă în acțiune: mimesis-ul este activ și creativ. Însă Platon identifică o dualitate între artă (mimetică și narativă) și etică. Operele de artă pot influența negativ omul sau pot fenta adevărul. Modul de reprezentare (impersonation) a artelor pot duce la pierderea sau la transformarea identității devenind o problemă de distrugere morală. Mimesis-ul poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
universalitate. Creația operei literare, atât în formă scrisă, cât și în formă orală, implică compoziția lor interioară. Urmând tehnica compoziției, orice operă literară este predispusă la a fi copiată, se instaurează raportul ontologic dintre opera orginală și opera copiată. Această dualitate ridică și problema literalității unui discurs. Această întrebare survine în urma transformărilor suferite de opera literară originală (manuscrisul) prin traducere, interpretare sau reprezentare. Interogarea discursului literar duce la o taxonomie a discursului. Funcționalitatea taxonomiei discursului poate servi ca scop lingvistic în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor și sonetelor. Acest lucru determină momentul muzicalității poetice ce nu poate exista a priori construcției lingvistice, întrucât ea este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și ține de experiența estetică. În contextul dat, opera de artă vizuală dispune de o natură reală material diferită și are potențialul unei naturi ideale. Prin urmare, putem spune că ceea ce au în comun toate obiectele artei sunt proprietățile modale. Dualitatea obiectului operei vizuale este persuasivă imediat ce înțelegem pictura, fotografia și filmul ca obiecte individuale determinate de o formă specifică și care au proprietățile specifice artei. Tropii ontologi constituienți artei vizuale sunt înțeleși ca având funcții specifice în determinarea tipului și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ARTA DE A FI PĂRINTE DUALITATEA ALEGERILOR NOASTRE Prof. Diana Cârcu Școala Primară Particulară “Ioana”, Iași Suntem părinți și doar noi, familia și cei care ne sunt foarte apropiați sau doar Dumnezeu știe cât este de greu să facem alegeri în ceea ce-l privește pe copilul
ARTA DE A FI PĂRINTE by Diana Cârcu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93083]
-
în privința regulilor jocului propus, etc). Capacitatea de a lua inițiativa și decizia de a se retrage au o importanță majoră și vor conta, pe tot parcursul vieții, în relaționarea cu semenii, în stabilirea unor puncte convergente sau divergente cu aceștia. Dualitatea alegerilor noastre ca părinți ține de alcătuirea duală a întregului Univers. Ne putem ajuta pruncul să înteleagă că, în lumea pe care e pe cale să o descopere, există alb și negru, bine și rău, iubire și ură, pace și război
ARTA DE A FI PĂRINTE by Diana Cârcu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93083]
-
oprească înaintarea omenirii pe calea progresului”. Limba de lemn este impulsionată nu de voința locutorului de a exprima o idee personală, ci dimpotrivă, de aceea de a-și etala în mod demonstrativ ortodoxia, conformitatea cu ideologia și, înainte de toate, cu dualitatea maniheistă care articulează: „Două linii, două tendințe istorice apar din ce în ce mai clar în evoluția socială. Una este linia progresului social, a păcii și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a asupririi și a războiului”. Ea are și o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relațiile dintre democrații, omogenitatea în sistemul comunist nu a avut acest efect pacificator și chiar nu a împiedicat războiul*, așa cum o arată conflictul chino-sovietic* sau conflictul dintre Vietnam* și Cambodgia khmerilor roșii*. Ultima caracteristică - probabil cea mai importantă - rezidă în dualitatea politicii externe, atât în obiectivele, cât și în mijloacele sale. Obiectivul este creșterea influenței și spațiului comunismului, exportarea acestui sistem politic și social, remodelarea ordinii internaționale pornind de la propriile valori, norme și reguli. Dar, pentru atingerea acestui scop, partide-state și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reguli. Dar, pentru atingerea acestui scop, partide-state și PC de opoziție sunt constrânse să se insereze în sistemul relațiilor internaționale și, prin urmare, să adere cel puțin formal la sistemul de norme și de valori pe care le combat. Acestei dualități a obiectivelor îi corespunde o dualitate a mijloacelor. Insurmontabila dilemă a politicii externe comuniste Obiectivul revoluționar necesită implementarea unor structuri paralele, uneori clandestine, menite să mobilizeze forțele care vor ataca ordinea existentă și vor construi un sistem internațional paralel și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partide-state și PC de opoziție sunt constrânse să se insereze în sistemul relațiilor internaționale și, prin urmare, să adere cel puțin formal la sistemul de norme și de valori pe care le combat. Acestei dualități a obiectivelor îi corespunde o dualitate a mijloacelor. Insurmontabila dilemă a politicii externe comuniste Obiectivul revoluționar necesită implementarea unor structuri paralele, uneori clandestine, menite să mobilizeze forțele care vor ataca ordinea existentă și vor construi un sistem internațional paralel și concurent, o adevărată contra-societate la scară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]