3,527 matches
-
() este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Capitala regiunii este orașul Dijon iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea este mai mare decât vechiul Ducat dar mai mică decât teritoriile franceze controlate de câtre Ducii de . Numele este dat de către un trib germanic ce a ocupat teritoriul după căderea Imperiului Roman. În secolul VI Regatul Burgunzilor a fost cucerit de către franci și integrat în regatul lor. După destrămarea regatului francilor, au luat ființă Ducatul Burgundiei
Burgundia () [Corola-website/Science/300730_a_302059]
-
Ludovic Germanul, fiul lui Ludovic "cel Pios" și duce de Bavaria, a reorganizat Carintia la puțină vreme după aceea. Divizarea Carintiei ar fi avut loc înainte de 819 sau poate simultan cu divizarea din Friuli. Anterior, carientienii erau încă guvernați de duci din regiune. Noua administrație comitală a fost mixtă, bavarezo-slavă. Teritoriul a rămas în cadrul Regatului Bavariei al lui Ludovic. În 855, Radbod, prefect al Mărcii de Austria (Ostmark), a fost deposedat pentru lipsă de loialitate, iar marele duce Rastislav al Moraviei
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
Române precum și Școala de Croitorie și Albituri, prima școală de menaj destinată fetelor provenite din familii cu greutăți financiare. Afectată de cutremurul din 1802, deși a fost renovată la 1840-1841, biserica s-a degradat treptat iar turnul construit de Constantin Duca s-a năruit astfel încât după Războiul de Independență biserica era o ruină și a fost demolată în 1903. În imediata vecinătate a mănăstirii, între 1894-1896, a fost construit Teatrul Național din Iași care s-a extins ulterior pe o parte
Mănăstirea Dancu din Iași () [Corola-website/Science/330436_a_331765]
-
acelei clădiri s-a păstrat din 1786-1788. Clădirea veche a fost însă demolată în anul 1812, iar în locul ei a fost ridicat imobilul actual în anul 1828, în "Kasernenstil". Printre locuitorii faimoși ai clădirii au fost baronul de origine macedoromână Duca, juristul Alexandru Bugarschi și politicianul șvab Kaspar Muth. Pe locul actualei catedrale a fost înainte de 1745 o biserică de lemn, care servea drept lăcaș de cult atât creștinilor ortodocși de origine română, cât și sârbă. Între 1745 și 1748 a
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
au cucerite de asemenea și pățile centrală și sudică ale Peninsulei Italice, inclusiv importantul centru Spoleto în 570, situat în ceea ce astăzi constituie provincia Umbria. Un deceniu de "interregnum" petrecut după moartea succesorului regelui Alboin din 574, a permis totuși ducilor longobarzi (în special celor din sud) să își întărească poziția în noile teritorii și să se manifeste cvasiindependent față de regatul de la Pavia. Către 575 sau 576, Faroald a ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
celor din sud) să își întărească poziția în noile teritorii și să se manifeste cvasiindependent față de regatul de la Pavia. Către 575 sau 576, Faroald a ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop de credință ariană. Ducii longobarzi ulteriori au restaurat fortificațiilor, ale căror ziduri fuseseră distruse de regele ostrogot Totila în timpul the Războiului gotic dintre anii 535 și 554. Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop de credință ariană. Ducii longobarzi ulteriori au restaurat fortificațiilor, ale căror ziduri fuseseră distruse de regele ostrogot Totila în timpul the Războiului gotic dintre anii 535 și 554. Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât teritoriul aflat sub jurisdicția lor a oscilat în funcție de evoluțiile din Umbria, Lazio, Marche și Abruzzi. Neavând importanța (inclusiv strategică) a celuilalt ducat longobard
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
care, reobținând puterea asupra ducatului prin forța armelor, l-a încredințat lui Agiprand. Până la moartea regelui Liutprand (744), Spoleto a fost mai sigur în mâinile puterii centrale de la Pavia, astfel încât următorii ani au trecut într-o atmosferă pașnică. Trei dintre ducii din secolul al VIII-lea au fost simultan și regi ai tuturor longobarzilor, un semn că în acea vreme Spoleto era mai strâns legat de puterea centrală de la Pavia decât era ducatul de Benevento. În anul 776, la doi ani
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
conduși de Carol cel Mare (marcând sfârșitul Regatului longobard), Spoleto a trecut și el sub stăpânirea lui Carol și a Imperiului Carolingian. Deși noul conducător a oferit teritoriul Statul papal, el și-a menținut dreptul de a-i numi pe duci, un subiect care a fost aproapesă încordeze relațiile cu papalitatea, dat fiind că papa Adrian I tocmai numise un duce de Spoleto. În 842, fostul ducat a fost practic reînviat de către franci, în sensul transformării sale într-un teritoriu de
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
dat fiind că papa Adrian I tocmai numise un duce de Spoleto. În 842, fostul ducat a fost practic reînviat de către franci, în sensul transformării sale într-un teritoriu de graniță condus de un markgraf dependent. Printre cei mai remarcabili duci franci, Guy I a divizat ducatul între cei doi fii ai săi, Lambert I și Guy al II-lea, cel din urmă primind ca partea sa senioria de Camerino, care a devenit ducat cu acea ocazie. Lambert I a fost
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
încoronat ca împărat roman și rege al Italiei de către papa Ștefan al V-lea în 891. În anul următor, papa Formosus l-a încoronat pe fiul lui Guy al III-lea, Lambert al II-lea ca duce, rege și împărat. Ducii de Spoleto au continuat să intervină în violentele lupte politice care se desfășurau la Roma. Alberic I, duce de Camerino din 897 și apoi și de Spoleto, s-a căsătorit cu celebra nobilă din Roma Marozia, însă a fost asasinat
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
s-a menținut până la moartea contesei Matilda de Toscana. În timpul Luptei pentru învestitură dintre papalitate și Imperiu, dat fiind că Matilda de Toscana se manifesta ca unul dintre principalii partizani ai papei, împăratul Henric al IV-lea a numit alți duci de Spoleto. Astfel, ducatul a rămas în posesia familiei Werner (Guarnieri) de Urslingen, markgrafi de Ancona. Orașul Spoleto a fost distrus de către trupele împăratului Frederic I "Barbarossa" în 1155, însă a fost consturit imediat după aceea. În 1158, același împărat
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
de Corbie (d. 836), nepot al lui Carol Martel și văr al împăratului, care în 811 a încheiat tratatul de la Heiligen cu regele Hemming al Danemarcei, prin care se stabileau hotarele nordice ale Imperiului de-a lungul râului Eider. Printre ducii instalați se numărau deja nobili de origine saxonă, precum succesorul lui Wala, contele Ekbert, soț al Sfintei Ida de Herzfeld, rudă apropiată a lui Carol cel Mare. Este posibil ca Ida de Herzfeld să fi fost strămoșul contelui saxon Liudolf
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
cu rivalii din familia Conradinilor, Otto a putut prelua puternica poziție a socrului său și să purceadă la unificarea Ducatului de Saxonia sub domnia sa. În 911, dinastia Carolingiană din Francia Răsăriteană s-a stins odată cu moartea regelui Ludovic Copilul, în timp ce ducii de Saxonia, Suabia și Bavaria s-au întrunit la Forchheim pentru a-l alege pe ducele Conrad I de Franconia din dinastia Conradinilor ca rege al Germaniei. Un an mai târziu, fiul lui Otto, Henric I "Păsărarul" a succedat ca
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
face Nicu armata” sau „Sovata, unde-i fericită fata”, sunt doar câteva vorbe din popor cu subînțeles care fac referire la specificul uneia dintre stațiunii balneoclimaterice. Biserica a fost construită între anii 1931-1932 de meșterii localnici Ioan Vadas și Ludovic Duca, lucrările fiind supervizate de antreprenorul Kinger din Reghin. Pictura interioară a fost realizată în 1936, în tehnica tempera, de Aurel Ciupe. Biserica, inițial greco-catolică, este folosită în prezent de ortodocși, în perioada rece a anului. În curtea ei se află
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
Robert Magnificul () (22 iulie 1000 - 1-3 iulie 1035), a fost Duce de Normandia din 1027 până la moartea sa. Din cauza incertitudinii asupra numerotării ducilor de Normandia el este numit de obicei Robert I, însă uneori și Robert al II-lea, strămoșul său Rollo fiind considerat Robert I. El a fost tatăl lui William Cuceritorul care a devenit în anul 1066 rege al Angliei și
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
Amiens (1802) precum și Mediatizația din 1803 a transferat porțiuni mari din Sfântul Imperiu Roman statelor dinastice, a secularizat numeroase teritorii bisericești și majoritatea orașelor imperiale au dispărut din peisajul politic și legal iar populațiile acestor teritorii au devenit supuși ai ducilor și regilor. Acest transfer a dus la mărirea teritoriilor Württembergului și Badenului. În 1806, după o invazie reușită a Prusiei și după înfrângerea Prusiei și Rusiei la Jena-Auerstedt, Napoleon a dictat un tratat prin care Împăratul era obligat să dizolve
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
alimentarea locomotivei. Ajunși la destinație, ei se ascund într-un cinematograf în care rulează filmul "Dezonorata" (1931) regizat de Josef von Sternberg și cu Marlene Dietrich în rolul principal, și se prezintă și un jurnal cinematografic cu funeraliile lui I.Gh. Duca. Neavând unde dormi și fiind căutați de poliție, Sarca îl aduce pe Horațiu la o veche prietenă pe nume Lola (Tora Vasilescu) de la circul „Gaetano”, ce sosise în oraș. „Studentul” era răcit cobză, iar Lola îi face o frecție. Neprimind
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
inspira, patru ani mai târziu, pe Mircea Daneliuc pentru Iacob. Secv. rapel: un bal formanian de funcționari, voiajul suprarealist într-un vagon cu manechine și reproducerea unui întreg spectacol de cinema din epocă, cu actualități filmate la funerariile lui I.G. Duca, finalul din Dishonoured (v. Dicționar universal de filme) și fragmente de „completare cu revistă”.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Să mori rănit din dragoste de viață" drept un film cu caracter politic
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
următoare: Aude Departamentul Gard Departamentul Hérault Departamentul Lozère Departamentul Pyrénées-Orientales Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Creuse Departamentul Corrèze Departamentul Haute-Vienne Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Vendée Departamentul Sarthe Bisericile fortificate din Lorena sînt datorite disputelor între stăpânii zonei: ducii Lorenei, ducii din Bar, conții Luxemburgului, episcopii celor trei episcopii (Toul, Metz, Verdun). Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Meurthe-et-Moselle Departamentul Meuse Lista bisericilor ale departamentului Meuse a fost elaborată de către "services départementaux de l'architecture et du patrimoine" , însă
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
Departamentul Gard Departamentul Hérault Departamentul Lozère Departamentul Pyrénées-Orientales Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Creuse Departamentul Corrèze Departamentul Haute-Vienne Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Vendée Departamentul Sarthe Bisericile fortificate din Lorena sînt datorite disputelor între stăpânii zonei: ducii Lorenei, ducii din Bar, conții Luxemburgului, episcopii celor trei episcopii (Toul, Metz, Verdun). Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Meurthe-et-Moselle Departamentul Meuse Lista bisericilor ale departamentului Meuse a fost elaborată de către "services départementaux de l'architecture et du patrimoine" , însă nu este
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
1938 jandarmii care îi transportau spre închisoarea Jilava pe deținuții Zelea Codreanu, condamnat pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul funcțiunii și pe alți 13 legionari condamnați pentru crimă („Nicadorii”, care l-au asasinat pe fostul prim-ministru Ion Gh. Duca și „Decemvirii”, care l-au asasinat și i-au batjocorit cadavrul ziaristului legionar anti-codrenist Mihai Stelescu) îi asasinează în pădurea Tâncăbești, din apropierea Capitalei pretextând o încercare de evadare, dar motivul real a fost un ordin al lui Carol al II
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
- "în poloneză: Leszek Czarny" - (1241 - 30 septembrie 1288), numit astfel după părul său negru, a fost unul dintre Marii Duci ai Poloniei fragmentate. A guvernat din 1279 până în 1288, și a fost căsătorit cu Gryfina de Halych. Leszek Czarny a fost fiul cel mai mare din căsătoria Ducelui Cazimir I de Kuyavia cu cea de-a doua sa soție, Constance
Leszek al II-lea cel Negru () [Corola-website/Science/330653_a_331982]
-
Se presupune că ar fi vorba despre Oddantonio, fratele vitreg al lui Federigo da Montefeltro, însoțit de doi dintre consilierii săi, doi trădători care luaseră parte la un complot prin care se urmărea răsturnarea ducelui. Cele două aripi ale „Dipticului ducilor de Urbino” sunt de aceeași mărime și sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte sunt pictate portretele de profil ale lui Federigo da Montefeltro și al soției sale, Battista Sforza, pe partea cealaltă scene victorioase ale perechii ducale. În
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
nașterii sale și unde a trăit până la sfârșitul vieții. În limba spaniolă i se mai spune "El Bosco". Aflat în sudul Olandei de astăzi, 's-Hertogenbosch a fost unul din cele mai mari orașe ale ducatului Brabant, care aparținea din 1430 ducilor de Burgundia. Nu se cunosc detalii din viața sa. Fiu și nepot de pictori, proveniți probabil din Aachen (în flamandă: "Aken"), continuă tradiția familială. Când a murit tatăl său, în anul 1478, trebuie să fi avut în jur de 25
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]