6,588 matches
-
care a plecat, copleșit de rușine, fără să mă privească și abia stăpânindu-și plânsul ce-l îneca. Când, în sfârșit, credeam că pot să mă-ntorc acasă, judecătorul Saxo m-a întâmpinat afară împreună cu gealații. Și mi-a zis: - Ducele vrea să-ți vorbească. La palat mi-au îngăduit să mă spăl în bazinul servitorilor, cu apă ca gheața, și mi-au pus hainele pe foc. Mi-au dat o tunică țesută din cânepă și deșeuri de in și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chip straniu în încăperea în care erau rase pergamentele pentru a fi mai apoi refolosite, l-am căutat din ochi pe tovarășul care îmi fusese alături de-a lungul atâtor nopți. Dar, printre mesele pustii, mă aștepta cu totul altcineva: ducele Grasulf, unchiul său. Bărbatul acela cu barba și cu părul prematur încărunțite, tot timpul mânios, condusese ducatul vreme de zece ani, cât timp nepoții săi erau încă minori; guvernase cu cinste și dreptate, dar cu o severitate de caracter care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un țap, și picioarele-ți sunt pline de jeg. Am roșit tot și-am încercat să mă apăr. - Stăpâne, călătoria a fost lungă și neașteptată. Nu m-a surprins faptul că-mi știa numele. Aflasem deja că un sol al ducelui sosise aici înaintea mea. - Și n-ai găsit vreo fântână sau vreun pârâu unde să te speli, înainte să mi te înfățișezi? replică el, ridicându-și privirea. Ochii îi erau leiți cu ai lui Rotari, având în plus o cumpănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lectură. Rotari mă privea fix, cu ochii cât cepele. - Citește mai departe! Am clătinat din cap. - Nu, va trebui să citești cartea singur. A sărit în picioare mânios. - Îți poruncesc! Am clătinat încă o dată din cap. - Rotari, tu o să fii duce. Vrei cumva să fii păcălit de romani numai fiindcă ei știu să citească și să scrie, și tu nu? Sau să cazi pe mâna preoților care se vor distra pe seama ignoranței tale? Te rog, ascultă-mă: stăpânește cuvântul, și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a mai răspuns, dar cuvintele mele l-au pus pe gânduri. Doar după un scurt răgaz, m-a întrebat: - Și cer mult pentru serviciile lor? - De obicei a zecea parte din bani sau din valoarea mărfurilor. Sau, din partea unui duce cum vei fi tu, ocrotire și nepărtinire în litigiile judecătorești. Rabinul stătea pe o piatră de lângă ușă. Vorbea liniștit cu un băiețaș care îl urmărea cu atenție cum gesticula. Auzindu-ne pașii, a tăcut, și ochii săi spălăciți au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bărbatul acela? m-a întrebat Severo, revenindu-și din amorțeală și arătând spre Rotari. - Este Rotari, fiul lui Nandinig... N-am apucat să-mi termin fraza, căci episcopul, ca și cum ar fi primit pe neașteptate o rafală de putere, a exclamat: - Ducele de Brescia, un bărbat drept, pe care l-am cunoscut pe când eram în vizită la episcopul Felice. Trebuie să te mândrești cu tatăl tău, fiule! Rotari s-a prosternat la picioarele episcopului. - Ai fost botezat? l-a întrebat Severo, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rapid pe ușă și să dispară în noapte fără să fie prins. M-a trântit la pământ, și longobardul cu mantaua de piele mi-a sărit în ajutor. - Te-ai lovit tare? Numele meu e Taino, sunt un sol al ducelui de Treviso. Au intervenit și camarazii mei. - Ce-ai pățit? m-a întrebat Rotari. - Omul care a fugit era preotul de la moșie, cel cu blestemul, m-am mâniat eu, ca și cum era vina lor că scăpase. Taino a venit la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a luat deoparte. Se uita la mine ca și cum nu m-ar fi văzut în viața lui, ochii trădându-i simpatia: - Stiliano, dacă ai fi fost puțin mai înalt și nu atât de oacheș, ai fi putut trece drept longobard. Ducele Kakko îți trimite salutul său personal și m-a însărcinat să-ți spun că va fi bucuros să te revadă și că e mândru de purtările tale. Am făcut pe modestul. - N-am făcut decât ce mi s-a poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înainte, se mergea pe un drum foarte bun, care străbătea câteva sate. Am pornit la prima oră, și la cea de-a treia eram la bărcile de pe Livenza, râul care desparte ducatul Cividale de ducatul Ceneda. Ne-a ieșit înainte ducele Daufari cu o mică suită. S-a retras când am ajuns la mai puțin de o milă de hotarul cu câmpia din jurul orașului Oderzo. Ne-a escortat în continuare un pluton de vreo douăzeci de soldați romani cu platoșe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a început pe la al treilea ceas. Noi am fost găzduiți în biserica Sant’Elena, alții în Santa Maria Matricolare, Sant’Anastasia și Sant’Eufemia, iar regele în biserica San Zeno. Doar funcționarii de la curte s-au instalat în palatul ducelui Ansprando. Toată această împrăștiere prin biserici și mănăstiri, mi-am dat seama curând, se datora neîncrederii pe care fiecare, duci și regi, o avea în privința celorlalți. Adaloald avea o mai mare încredere în călugării de la San Zeno decât în gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la San Zeno decât în gărzile palatului ducal de pe colina San Pietro, înălțat de regele got Teodoric. În aceeași biserică cu noi era și Grasulf, care, după asasinarea nepoților, a revenit la cârma ducatului, precum și Maginulf, unchiul lui Rotari, Arioald, ducele de Torino și cumnatul regelui prin căsătorie cu sora acestuia, Gundeperga. Mai era Gisulf, fratele mai mic al ducelui Archi din Benevento și văr cu Taso și cu Kakko, de felul lui din Pavia, precum și ducii de Treviso, Ceneda, Vicenza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
biserică cu noi era și Grasulf, care, după asasinarea nepoților, a revenit la cârma ducatului, precum și Maginulf, unchiul lui Rotari, Arioald, ducele de Torino și cumnatul regelui prin căsătorie cu sora acestuia, Gundeperga. Mai era Gisulf, fratele mai mic al ducelui Archi din Benevento și văr cu Taso și cu Kakko, de felul lui din Pavia, precum și ducii de Treviso, Ceneda, Vicenza și Trento. M-a mirat mult faptul că nici unul dintre ei nu a fost surprins de prezența mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
breit, adică în „spațiul liber“ dinaintea amfiteatrului lui Flavius, unde i-am așteptat pe cei întârziați. Am trecut râul Adige pe podul de piatră și, în dreptul zidurilor ce împrejmuiau colina San Pietro în apropiere de teatru, ni s-a alăturat ducele de Verona. Regele s-a înfățișat însoțit de șase episcopi catolici și de întreaga ginte din Verona, împărțit pe bisericuțe ce se aveau ca șoarecele cu pisica. Arieni și catolici, respectând sau recunoscând cele Trei Capitole, aveau în comun doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am fost prezentat soției lui Gisulf, Romilde, o femeie frumoasă și elegantă. Plecându-mă în fața ei, mi-am închipuit-o ca desprinsă dintr-un mozaic bizantin. Nu eram prea departe de adevăr: își petrecuse copilăria la Bizanț, ca fiică a ducelui Astolfo, solul castelului Bavaro la curtea împăratului. Împlinind șaisprezece ani și murindu-i mama, tatăl ei a luat-o cu el în suita exarhului Eleuterio, la Ravenna. Aici s-a aranjat căsătoria cu Gisulf, căsătorie dorită de regina Teodolinda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au chef să obțină ceva. - Calmează-te, Teodelapio, liniștește-te! Regele vorbea din ce în ce mai greu. - Am luat în calcul fiecare posibilitate în parte, iar un ambasador al lui Isacco, aici de față, ne garantează că doar așa o să-ți recapeți fiul. Ducele de Spoleto era furios, lucru ce se vedea și după tremuratul mâinilor. S-a apropiat de rege și i-a vorbit aproape la ureche. Adaloald a părut să se cufunde în tronul pe care stătea. - Cine ți-a dat aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Felul de a acționa urma să fie hotărât acolo. De la Gruse până la Concordia ne-au însoțit Faroald și luptătorii săi. Bătrânul comandant n-a scos o vorbă tot drumul. A vorbit doar atunci când ne-a văzut ajunși la poarta casei ducelui. - Stiliano, dacă nepotul meu este mort, caută să-i aduci înapoi osemintele, fără să vă puneți însă viața în pericol. Dumnezeul tău să te aibă-n pază! Mi-a întins o pungă plină cu monede de aur, și-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urinat, trebuiseră s-o facă-n brăcinari. Doar în momentul în care ajunseseră la mare, într-un loc plin de dune și de stufăriș, fuseseră dezlegați și li se dăduse apă să bea. Un băiat pe nume Alo, nepot al ducelui de Trento, murise sufocat de sângele care îi țâșnise pe gură din cauza călușului. Îl îngropaseră în nisip, după ce cadavrul îi fusese luat în șuturi. Acolo se afla un vas și mai mare. Mai întâi se îmbarcase solul exarhului împreună cu bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
considere unul de-al lor. Abia atunci aș fi putut să profit de noua mea stare. Și fiindcă vedeam Cividale doar ca pe o arenă provizorie a succesului meu, pregătindu-mă să cobor în cea din Brescia, faptul că noul duce devenise Gisulf din Benevento venea în sprijinul meu. Grasulf trebuia să se retragă, deoarece lui Arioald nu-i plăcuse stăruința lui în a cădea la înțelegere cu bizantinii. Odată întors la domeniu, am aflat că posedam o casă, la margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fabula lor, adică o adunare, alegându-l pe Rotari drept ocrotitorul lor în locul lui Ariald, care, devenind conducător al domeniului, nu mai putea să îndeplinească și acel rol. A fost trimis un sol la Cividale pentru a-l informa pe duce despre cele întâmplare. Acela s-a întors cu un act prin care Ariald era numit și comandant al domeniului. În plus, s-a primit o scrisoare prin care Gisulf ne ruga pe mine și pe Rotari să venim la Cividale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
veghindu-i cu blândețe și fără să se amestece, până ce lucrul a devenit fățiș pentru toată lumea. Atunci am vorbit cu Gisulf, mult prea ocupat ca să-și dea seama, dar fericit când a aflat. Eu l-am condus pe Rotari la duce. Gisulf a jucat rolul tatălui sever și nu a ocolit subiectul: - Am stat de vorbă cu fiica mea, spunându-i că mi-ar face plăcere dacă ar accepta să-ți fie soție. Ai ceva să-mi spui? Rotari a roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că situația nu s-ar fi schimbat cu nimic dacă el, în loc să fie reținut pe loc să-i ocrotească familia, ar fi fost alături de Gisulf. Consilierul a chibzuit apărarea orașului și au fost trimiși soli la domeniile friulane și la ducele de Treviso, implorându-i să ne vină-n-ajutor și să-l informeze pe rege despre invazia avară. Neputând să ne bazăm pe trupele disponibile, am stăruit mai curând să întărim cât se poate de mult zidurile, poruncind închiderea tuturor porților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și când, literele ebraice pentru a prevesti conținutul unor capitole, Peh este, fără îndoială, cea mai potrivită pentru cele ce urmează. Am ajuns la Brescia cu cinci zile înainte de calendele lui mai, după ce am petrecut Paștele la Verona, la reședința ducelui Maginulf, fiul lui Ansprando, mort de curând. Ne opriserăm doar să cerem găzduire pentru câteva zile în locuința sa, dar el ne-a îngăduit să rămânem cât aveam nevoie, vreme în care am scris o scurtă cronică despre tristele întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încă, pe vârful unui deal numit Cidneo, un castel, sau mai exact o fortificație militară. Nu foarte departe de acest deal spre zidurile de apus și drumul spre Milano, se afla curia ducis, complexul de locuințe, fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una cu hramul Maicii Domnului și al Mântuitorului, pe care Rotari a lăsat-o catolicilor; cealaltă, cu hramul apostolului Ioan evanghelistul, era încredințată arienilor. Mai era și biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că aveam la dispoziție, în așteptarea unei socoteli mai precise, o cantitate de aur și de argint aproape egală cu jumătatea averii tatălui meu. Întrebându-l pe rabin cum mergeau lucrurile în privința nației sale, m-a asigurat că, odată cu noul duce, erau tratați asemenea creștinilor, ba chiar se bucurau de o ocrotire specială. Rotari nu uitase ceea ce nația lor făcuse pentru noi în episodul de la Ravenna și nici ceea ce învățase de la mine și de la rabinul Yehudah. La poarta curții ducale, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atunci regina Teodolinda, căreia i se îngăduise să se retragă la Monza într-o mănăstire, își dăduse obștescul sfârșit. După o audiență generală, Arioald a coborât de pe tron și mi-a spus: - La Cividale nu e o atmosferă bună, drept care ducele Grasulf și nepoții ducelui Gisulf sunt la cuțite. Te învestesc cu puterile unui judecător regal. Du-te acolo și fă tot ce-ți stă în putere pentru a normaliza lucrurile. Mare parte din orașul Cividale se construise din nou. Grasulf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]