2,465 matches
-
el a prins vântul în velă și a reînceput lina alunecare pe limpezile ape din care tocmai au ieșit. Tolănită comod pe cearceaful adus special de Ionel care s-a întins și el alături, expunându-se amândoi razelor solare. Ionel, duios, i-a luat în mână codița neagră îngrijit împletită. - Dă-mi voie să bat șeaua ca să înțeleagă iapa. - Adică? Spuse ea pe un ton șugubăț și continuă: „cosița mea este șeaua?” - Cum ai ghicit? - Și ai vrea să mângâi alte
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
poveste. Am discutat de mult situația ta cu tatăl tău și suntem de acord. Știm cât vă iubiți. Dar nu puteți aștepta până terminați facultatea? Mai aveți un an. Miranda, roșie ca un rac, se duse lângă mama ei și, duios i-a spus: - Mămico, sunt situații când nunta trebuie puțin grăbită. Te rog să admiți că părinții lui Ahmed au concepții mai vechi, asemănătoare tuturor fermierilor, să nu le zic țărani că sunt ditamai boierii. Morala în Iran este severă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TAINĂ ȘI TĂCERE ... am intrat în lumea aceasta pe calea robilor înotând prin apa tulbure a îndoielii și a suspinelor în spate ducând o raniță plină cu temeri cu blesteme și păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vara ca un poem Trandafirii scriu prin parcuri, Cu petale-nmiresmate, Stihuri - tainicele daruri Șoapte dulci, catifelate. Mâini de iubire și dor, Întins-au iar macii duios... Spre cerul fără de nori, Se pleacă tăcut, maiestuos. Respiră natura iar versuri... Și vara e însăși poem. Copacii dau lumii surâsuri, Iar vântul al vieții îndemn. Oftează zefirul în taină, Privind spre îndrăgostiți... E-n aer romanță de vară, Cântată
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
nopți, iubiri de zi Iubiri de soți, iubiri de-amanți Iubiri ce-s părintești sau între frați. Iubiri de-o clipă sau de-o viață Iubiri ascunse sau pe față, Iubiri trăite... împlinite Iubiri în jumătăți, ne-mpărtașite. Iubiri blajine și duioase Iubiri timide și sfioase Iubiri în șoapte legănate Iubiri în freamăt sfâșiate. Iubiri trăite prin dorința Iubiri simțite prin credință Iubiri ascunse în dureri Iubiri ce zboară, prin plăceri. Iubiri au fost, sunt și vor fi Și-n azi, și
IUBIRI AU FOST, SUNT ŞI VOR FI de ANA SOARE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370066_a_371395]
-
biblioteca sufletului. Am descoperit familia Titina și Florin ȚENE și ca poeți. Fiecare vers al Titinei are un mesaj, un strigăt de durere sau bucurie. Poeziile sale sunt presărate cu amintiri dragi din copilărie, povești de viață pline de învățăminte, duioase, cutremurătoare, dureros de adevărate. Versurile poetei sunt calde, ritmice, muzicale, te cuceresc de la primul cuvînt, îți răscolesc sufletul sau ți-l fac să plutească fericit. Versurile din „Cheia bătrânei,”te cutremură, adevărul ce se regăsește în fiecare cuvânt doare până
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
trăiesc cu el. Să cobor în casa lui sau să-l iau la mine în cer? -De ce plâng stelele, Lunișoara mea? a întrebat Tudorel, cu ochii pe cer. -Că mă despart de ele, mirele meu. Iar cântecul îngerilor devenea duios, pe măsură ce se apropiau clipele când lupii vor sări asupra lui. Dar acele clipe trecură mai departe pentru că lupii întârziară să se repeadă spre el. Ori zăpada, ori altceva misterios le-a înmuiat alergătura că nu mai reușeau să coboare pantele
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
soare în pălmi de rouă Zbor înalt e a sufletului netăcere. Stropi de strigăt și oftat de aștrii Lacrimi de petale dintr-un suflet viu Mâini întinse către generații Și surâsuri dulci de heruvimi. Netăcerea sufletului meu e caldă Și duioasă ca un izvor ce naște din etern Nu e glas de om cântat într-o surdină Ci e glasul iubirii din Dumnezeu. Am strâns flori de crini din suferință Și-am adunat buchete să le pun în prag Celor ce
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
vom scălda În străvezii talazuri Iar dragostea va inunda A sufletelor iazuri. Pe țărm de vis vom fi-mpreună Și ne vom desfăta Cu dragostea ca o cunună... E tot ce va conta! Pe țărm de vis vom adormi Îmbrățișați duios Și-n vis visa-vom c-am momi Iubirea cu folos. Referință Bibliografică: Pe țărm de vis / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1596, Anul V, 15 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nelu Preda : Toate Drepturile
PE ȚĂRM DE VIS de NELU PREDA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370390_a_371719]
-
Stalin, Hitler, dar prefer poezia „frumoasă și înțeleaptă”. Nu-mi plac retorii, AGITATORII, deși au fost destui poeți talentați, în special în secolul XIX, când s- au format națiunile, ca și în secolul XX,când naționalismul a devenit ideologie. Pe lângă duiosul patriotism al lui Esenin, care încântă prin muzicalitate, Maiakovski pare un barbar, dar la noi au fost Goga, poet de mare talent, Păunescu, hiperproductiv, mai înainte Coșbuc, cel care cerea pământ, faze beethoveniene ale poeziei. Unora o să li se pară
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
Literele sfinte țes slova divină ca-n Psaltiră, ruga, cerul necuprins. Sfintele oseminte odrăslite-n tină, Glia strămoșească pururi au aprins: Candelele Cerului-Grădină. Gătite-n surâs și-n straiul frumos literele grăiesc divinul: MARIA! N-au stat niciodată atât de duios decât în rostirea Domnului Hristos ce-a brodat cu ele VEȘNICIA. Cu ele încep să rostesc gândurile primenite-mireasă. cu sufletul scriu Poemul domnesc al literelor sfinte, Hrisovul Crăiesc- Fecioarei MARIA- Cea pururi Aleasă. Cu ele mă rog și mă-nchin
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
se mișca ritmic susținând această măreție ca pe un trofeu cucerit cu mare trudă. Părăsind pentru moment ocupația de a-i alinta cu mișcări fine ale limbii rotunjimea minunatului instrument de plăceri divine, Săndica îl rugă pe Mircea în șoapte duioase: - Iubitule, aș dori să mă atingi ca și cum te-ai hrăni prin mângâierile tale din frăgezimea trupului meu, te aștept să te înfrupți din mine ca din cel mai delicios fruct. Simt cum mângâierile tale îmi dăruiesc viață, fericire, hrana zilnică
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
mai vrut să vie Jos, în iatacul unei cosânzene, Gustând iubirea unei pământene. Și nimeni n-a făcut să înflorească Asemeni ție, vorba românească. Dar într-o noapte, cu-o sclipire rară, A răsărit pe cer steaua polara. Iar cand duios, pulsează Eminescu, Alături, strălucește Păunescu Și roiuri, roiuri astre nestemate, Poeme vii se răspândesc în noapte, De la Nichita, la Grigore Vieru. De-atâtea stele, ni se-aprinde cerul! Referință Bibliografica: Stele / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2045
STELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370476_a_371805]
-
Acasa > Versuri > Istorie > ÎNCĂRCĂTURA ISTORICĂ PLĂTĂREȘTI Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Istoria, seva ce te ține treaz, Mândria ce-ți învălue cugetul, Îți trezește spiritul viteaz Și-ți mângâe duios sufletul! Căci neamul nostru românesc A rezistat peste milenii Cu mărturii ce-adeveresc, Am fost și am rămas aborigenii... Din moși strămoși am ctitorit Valori ce-au rezistat în timp, Cu fiecare Șceptru s-a suferit Precum zeii din Olimp
ÎNCĂRCĂTURA ISTORICĂ PLĂTĂREŞTI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370456_a_371785]
-
țara-n care codrii plâng ades Și Dunărea îmbrățișează marea, Se lasă munții către deal, la șes Unde chindia-ți taie răsuflarea. În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia, Vibrează-n suflet viersul cel duios Și e prezentă încă, omenia. E țara mea, cu bune și cu rele E țara nimănui și-a tuturor, Și a trecut prin cumpene prea grele Purtate cu obidă, de popor. O zi pe an îți suntem datori, țară, O
E ȚARA MEA! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370510_a_371839]
-
de muncă spre alte zări, dar dorul de casă le macină. Copii pe care i-au luat cu ele se găses acum pe drumurile de sub alte zări. Plină de tristețea știrilor sosite din Basarabia, poezia ..Informații de ultimă oră” descrie duios și totodată dramatic aceste stări. Continuând lectura rămânem mereu în lumnea satului cu verdele lui sclipitor și sănătatea trifoiștilor. Ni se pare că a fost demult, tare demult. Poeta reușește să ne creeze acest, foarte subtil și artistic, spațiu în
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
alb, i-ai dăruit un trandafir roșu de catifea. I-ai ținut scaunul, așteptând să ia loc. Femeia vieții tale ... La masa rotundă, unul în fața celuilalt, schimbați priviri topite în flăcările lumânărilor parfumate ce strălucesc în ochii voștri. Îi acoperi duios mâna, o atingi cu degetele lungi, o cuprinzi, îi săruți căușul palmei cu buze dornice și moi. Ea-ți mângâie tâmpla, părul des, întunecat de pe frunte. Atmosfera se încarcă de energie. Sfere de lumină se rotesc, învăluie încăperea. O inviți
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
vor vandalii“), cu focalizare, nu în Marea Britanie a meschin-măruntului brexit, ci în Franța „cocoșului galic“, și clamează împotriva „lăcrimării la ordin, între medalii“, trage un euro-semnal de alarmă cam ca „în cel de-al doisprezecelea ceas“: «Supușii orbi ai prea duioasei falii. / Ce greu mă trage of-ul bănățean / Când sângerează Sfintele Rusalii / Și crește-n noi coșciugul de țăran. // Ce plurivoc urăsc universalii / Și fluturi beți bat toba în cetate. După cocoși de pluș aspiră galii, / Mergând cu brio înapoi
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
purtat pe umeri și ziua va fi indubitabil, mai bogată, colorată, nuanțată.Va fi o mică mărturie că am câștigat o fărâmă din timpul frumos al viețuirii pe pământ. Haideți să ne decorăm viața cu un zâmbet, cu o privire duioasă și blajină, să nu mai fim încrâncenați, să învățăm treptat să risipim norii negri de deasupra sufletului nostru... El, zâmbetul este un miracol... Gata, de mâine îmi propun să -mi deschid sufletul cu acest insesizabil semn al iubirii față de ceilalți-zâmbetul
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
curg”. Elan superior. Odă a bucuriei. Receptivitate artistică diurnă (chiar și sub stele). „Sublim e cântecul luminii! / Stau astrele veșnice, / Neștiutele fără de nume, / Aprinse în sfeșnice”. Impresii bine prelucrate: „amândoi sunt de prisos, / clopotele bat în turlă, / cântă buha, cânt duios”. NORI BELLU. Partitură narativă. Cadență pierdută. Axare pe mesaj. Versuri-reportaj. „O toamnă târzie / cu trena lungă de ceață / cade pe tâmpla senină a țării”. Poezie patriotică rostită cu glas scăzut - „În țara mea / curg razele-fuioare de lumină - / țesând lanuri aurii
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
azi te denumesc murire, Murire, azi poți să îți spui cum vrei Căci iadul, precum raiul, e încuiat cu chei. Iar cheii, îi voi spune, fluture în zbor Și zborului, avânt ucigător, Ucigătorului îi voi spune renunțare Iar renunțării, vis duios ce moare, Doar morții nu știu cum să-i spun Și „spun”- ului să-i dau avânt la drum Că drumul lui să se loveasca-n acea poartă Pe care s-o găsească veșnic ferecata. Silvana Andrada Tcacenco- 18.02.2016 Referință
TRISTETE ASTAZI TE BOTEZ IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370786_a_372115]
-
cum n-a iubit, femeie Pe tot pământul ăsta, careva Voi scrie pentru tine,-o epopee Călătorind prin stele, undeva Eu te iubesc, cum n-am iubit, femeie Și nici n-am să mai pot iubi vreodată Iubirea mea,-i duioasă odisee Iar inima din mine, ferecată... Eu te iubesc, cum n-a iubit, femeie Pământul, - apa, când era privat de ploaie Și-al tău parfum sublim de orhidee Pătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaie Eu te iubesc, cum n-
EU TE IUBESC, FEMEIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369619_a_370948]
-
era adevărată? Dacă eram un spion, așa cum crede împăratul? - Eram transformați în gaze. Ai trecut proba de foc! - Adică n-ai avut încredere în mine? a scrâșnit Mărțișor. - Dacă nu aveam, nu intram cu tine în cuptor! i-a zâmbit duios Primăvara. Căpitanul Zefir și căpcăunii din jur căzuseră în genunchi, cu fețele la pământ, pentru că cei trei străluceau ca soarele, păreau ca niște zei. Din paloșul lui Mărțișor țâșneau flăcări albastre. - Prințesă, smerit vă cer iertare că n-am știut
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]