14,797 matches
-
a și întrebat pe P.P. Carp de ce și-a permis Sava să i zică tu. Răspunsul boierului a venit prompt: Excelență! ... Slujitorul meu vi s-a adresat cum scrie în „Sfânta Scriptură” - „Tu - Doamne”, prețuindu-vă ca pe un adevărat Dumnezeu al românilor. Adică, dumneavoastră sunteți Dumnezeul lui. Și pe aici știe el că vine grohăitorul cel mare și că aici nu vi se poate întâmpla nimic rău. La sfârșitul vânătorii, în poiana falnicului stejar secular, Sava a primit mulțumirile și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de ce și-a permis Sava să i zică tu. Răspunsul boierului a venit prompt: Excelență! ... Slujitorul meu vi s-a adresat cum scrie în „Sfânta Scriptură” - „Tu - Doamne”, prețuindu-vă ca pe un adevărat Dumnezeu al românilor. Adică, dumneavoastră sunteți Dumnezeul lui. Și pe aici știe el că vine grohăitorul cel mare și că aici nu vi se poate întâmpla nimic rău. La sfârșitul vânătorii, în poiana falnicului stejar secular, Sava a primit mulțumirile și felicitările pentru organizarea vânătorii din partea regelui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui. DUMNEZEU Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existența lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistența lui Dumnezeu reprezintă o poartă către ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? — Dumnezeu îi spune: Eu sunt cel ce sunt. În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. Binele și răul sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
e liber și eliberat numai în templul creștin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă și pe sacerdot, și pe credincioși. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii cu credința în Dumnezeul creștin: „Robește-mă, Doamne, ca să fiu liber“ (Imitatio Christi). Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus. Te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți să cobori în întuneric
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu cum se încearcă să vă fie inoculată voința altora sau să vă fie anihilat propriul discernământ, propria alegere. Propuneți-vă țeluri nobile, luminoase, înarmați-vă cu dorință de muncă și răbdare și nu uitați niciodată țelul suprem - IUBIREA pentru DUMNEZEU și totul se va împlini frumos, treptat sau deodată, așa cum va decide Cel de Sus. Nu vă mai lăsați tentați de o viață ușoară obținută oricum pentru că asta nu face decât să vă coboare și „judecata” propriei conștiințe va fi
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în osuar, chiar în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit n-am mai văzut-o. Diriginta și șoferul se năpustiră spre osuar. Ușa se înțepenise, dar șoferul o deschise cu o izbitură. O văzură pe Shelley întinsă pe trepte. − Dumnezeule, ce-a pățit? − E leșinată, spuse șoferul și o scoase afară pe brațe. O stropiră cu apă rece și Shelley deschise ochii: − Nu cred în fantome, murmură ea. − Bine că ți-ai revenit. Dar de ce ai închis ușa? − Nu eu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
galaxii, stele și Sisteme Solare, dacă totul a fost făcut de o forță Divină. Profesorul: Da, Universul este o împărăție prea mare chiar și pentru o singură forță Divină. Nu? Aurora: Atunci înseamnă că sunt mai multe Divinități, mai mulți Dumnezei? Fiecare Univers are Divinitatea lui? Moare Universul, moare și Dumnezeul lui?! Atunci ce facem cu bisericile și prelații ei care ne au tradus din Biblie cine-i atotputernicul de care să ne temem și să-i cerem mereu iertare și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de o forță Divină. Profesorul: Da, Universul este o împărăție prea mare chiar și pentru o singură forță Divină. Nu? Aurora: Atunci înseamnă că sunt mai multe Divinități, mai mulți Dumnezei? Fiecare Univers are Divinitatea lui? Moare Universul, moare și Dumnezeul lui?! Atunci ce facem cu bisericile și prelații ei care ne au tradus din Biblie cine-i atotputernicul de care să ne temem și să-i cerem mereu iertare și ajutorul că se află în Ceruri? Voi în ce credeți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
închinăm. în Univers fiecare planetă depinde de atracția altei planete mai mari, iar împreună depind de atracția altei planete și mai mari care se află într-o mișcare permanentă formănd Galaxii și Sisteme Solare ca ale noastre. Profesorul: Deci căți Dumnezei ar trebui să existe pentru a se ocupa de marele echilibru Cosmic, ca să nu intre în haos? Evelin: Unul, mai mulți sau niciunul. Dar explozia Marii Implozii se aude și acum în Univers, este vibrație, o muzică specială ca muzica
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
gaură neagră, gunoierul șef al rezidurilor din Univers. Găurile Negre sunt stele consumate cu o super densitate a materiei, deci cu o forță mare de atracție: vănătorul Cosmic înghite tot cu viteza luminii. Profesorul: Dacă vom pleca razna prin Cosmos, Dumnezeul nostru ne va recunoaște probabil după cantitatea de păcate făcute pe Pămănt. Răsete. Voi ați venit printr o gaură neagră, cum se mai spune prin reviste S.F. sau nu? Evelin: Nu, din gaura neagră, din cimitirul ei, cănd intră cineva
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
post de contabil i s-a cerut să interpreteze starea unui nebun. De ce nebun? De ce nu starea unui om normal? Omul izolat, umilit de viață se uită tot mai des către Ceruri pentru că Pămăntul a consumat demult toți zeii și Dumnezeii. I-a uitat, i-a gonit, i-a omorăt. Cineva poate spune că numai un nebun s-ar certa cu Divinitatea căreia îi cerem mereu ceva, uneori imposibilul. Evelin: Cred că, uneori, omul privind cerul așteaptă să apară odată extratereștrii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ca urmare a voinței noastre, ci după natura lucrurilor". Nietzsche: "Un gând vine când vrea el, nu când vreau eu" (Dincolo de bine și rău, af. 17). " Ideile poetice sunt un meteor", scria Victor Hugo. "Entuziasmul" care semnifică "a fi în dumnezeu" εν τεο constituie fulgerul ceresc evocat de Hölderlin, pe care Dumnezeu-Tatăl îl întinde poetului, cel având mâna curată, pentru ca acesta să-l dăruiască apoi oamenilor (Ca într-o zi de odihnă). Dicteul este starea privilegiată prin mijlocirea căreia divinul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
marea taină universală. Dar mai înalt, îngerul din varianta de la Londra (National Gallery) a tabloului Fecioara printre stânci, care privește dincolo de dincolo, în transposibil. Cu un ochi transcendental a văzut Amenofis IV, Akhenaton, că toți oamenii sunt egali în fața unui Dumnezeu universal unic, transzoomorf. Prin un al treilea ochi a introdus Socrate rațiunea în circuitul valorilor supreme, iar Iisus iubirea universal dăruită. Ochiul transcendental al lui Buddha a văzut că esența lumii umane dar și celei divine este suferința și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rațiunea existenței răului uman ? Ființa merită să fie distrusă ? Natura gândește în acest fel, din moment ce ne condamnă pe toți la moarte ? Numai că omul însuși, deși este conștiința axiologică a universului, comite răul până la asasinate în masă, inclusiv în numele unui dumnezeu în diverse religii. Dacă natura o face, să spunem, pentru propria asanare, ca și cum și-ar repara greșeala că ne-a născut, distrugerea conștientă de către om a vieții altuia are loc dintr-un motiv absurd, acela de a crede conștient, subconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție a unui "Dumnezeu-Devenire", prezentă și la Empedocle, Eckhart, Boehme, Schelling. Relativ la voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vine de la Nietzsche. Parcurgerea scrierilor sale este o sublimă sărbătoare a inimii, a sufletului, a spiritului. Omul trebuie să fie propriul său creator, iar creator este solitarul, căruia îi spune: "Din cei șapte demoni ai tăi, încearcă să faci un dumnezeu... Iubesc pe omul care vrea să creeze ceea ce îl depășește și care prin aceasta moare"... devenind acel zeu. Neînțelegând acest lucru este ca și cum "ai constrânge stelele să nu graviteze în jurul tău". Dar dacă ieși din tine, caută un prieten. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și după ce petrece doi ani în grota inițiatică, devine zeu. Prin urmare, fapt poate singular în istoria religiilor: zeul dacilor s-a născut în lumea omului, ca urmare a unei transmutații spirituale. Ancestralii noștri și-au creat aici pe pământ dumnezeul și apoi l-au așezat dincolo de stele. Nimic nu este aici hazard, ci perfectă logică a viziunii și faptelor consecutive. Și privitor la Luceafărul: este o întâmplare faptul că Eminescu a fost nemulțumit de capodopera sa, și intenționa să "o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înrudit cu moartea decât cu viața mi-ai vorbi, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de ici, arată-te, Doamne, să știu ce vrei de la mine. ...Ești muta, neclintita identitate Nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Dumnezeule, de-acum ce mă fac ? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de o haină pe care o arunci în drum. În poezia Tristețe metafizică, poetul se plânge că, deși și-a deschis ochii cunoașterii către toate adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
amintit și Guernica lui Picasso, unde durerea apare însă caricaturizată în manieră cubistă. Absurdul antipoezie Precum este știut, cuvântul "poezie" derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea. Tot ceea ce un poet scrie cu entuziasm (= en teos în dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nu, v-am mai spus. — Da, așa e. Voce ca de doagă. Și degete urâte. Alex se uita mereu la degetele oamenilor. Mă rog, se uită... Și ăsta stă și citește toate paginile alea din nou, cu mine, aici? Doamne Dumnezeule! O să dureze o mie de ani... Le-ați citit? — Ce anume? A, nu, mă tem că nu. Nu în totalitate. Eu nu mă prea pricep, oricum. Mișto. Acum îmi zâmbește de parcă aș fi complet idiot. Credeți că sunt ale lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu știe de ce îl bate Dumnezeul lui cu chip de om. Singurul pe care îl cunoaște. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. De undeva, din spatele unor zăbrele care îi despart pe sclavii sortiți muncilor grele de cei care, grație unui talent sau unei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el, David, să devină un simplu mașinist aproape neangrenat în spectacol, eternul frate al lui Alex, al acestui antipatic alx, omniprezent și omnivalabil, ca să nu spunem omnipotent, nu pentru că nu o gândim, ci pentru că nu vrem să o spunem și (Dumnezeule Doamne, vorbesc ca el, vorbesc ca ăsta...) acum lovitura de grație, pentru că vocea lui, vocea lui, vocea lui, vocea lui... ...seamănă cu a lui tata. 34. Galatee la oglindă De-asta îl urăște Tariq pe Musa. Pentru că-i omoară, indirect
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Pentru mine, face cât o grădină întreagă. 47. ea Poate că a fost timpul petrecut cu Sumayya. Poate altceva. Poate ochii ei nestăvilit de curioși, care scotociseră prin toată biblioteca lui Musa. Cu cât se apropia Leovigildo mai mult de Dumnezeul creș tinilor, de cădelnițele episcopilor și de obiceiurile plătitorilor de jarach, tributul învinșilor rămași în Al-Andalús, cu atât creștea setea ei după manuscrisele arabe care vorbeau despre stele și despre lumile dinlăuntrul lor, care deslușeau numele plantelor vindecătoare și arătau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spus nimic. Tu ți-ai declamat povestea despre cine sunt eu. Eu am protestat anemic. M-am lăsat în voia ta. Iată-mă, brusc, devenit personaj. Posesorul unui destin. Tu te-ai căpătuit cu un dram de divinitate la comandă. Dumnezeul unei biografii. A mea. A ta. Unde s-au unit poveștile? Și când? Și cum? Vezi tu... până atunci, eu știam cum se termină capitolul meu. În virgule și detalii. În întâlniri cu fabuloasa Circe și rătăciri pe marea-mormânt. Numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]