58,646 matches
-
cântă la pian, si de fapt era managerul formației, ea se ocupă de contracte, impresariat) care a lăsat în urmă cinci copii (soțul său, Perlidis, clarinetist, un grec deosebit de talentat, pleacă cu copiii și se stabilește în Australia). Cele două dureri l-au terminat, l-au îmbolnăvit, fiind bolnav și de nefrita (se declanșează un diabet mecanic foarte puternic care-l orbește). Într-o zi geroasă de 13 ianuarie 1945?? a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la cimitirul Cernica. Trebuie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a marilor construcții indo-islamice, “chintesența arhitecturii indiene,” care are la bază tulburătoarea poveste de dragoste dintre maharajahul Șah Jahan și frumoasă lui soție Mumtaz Mahal (perla palatului). El a transpus în marmură, printr-un “mausoleu sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat mausoleu. Gară Centrală Victoria Terminal, prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Napoleon, spre rușinea mea ceea ce m’a ferit de necazuri a fost afirmația bine întemeiata: “Fiecare răufăcător pornește de la premiza că nu va fi prins. Cu toate acestea, închisorile sunt pline!” Când mă bătea pentru relele făcute, îmi spunea cu durere: “Nu ai idee cât de rău îmi pare, dar nu am încotro; trebuie să te pedepsesc pentru că de vorbă bună nu asculți. Nu am încotro, trebuie să te bat pentru că nu vreau să crești că o buruiana.” Unde nu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
e foame, repet că în tranșă ducându-mi mâna la stomacul ulceros, proverbial de ulceros. Îți fac imediat ceva, îmi spune ea limpede ridicându-se de lângă mine cu precauție. Stai liniștit. Îți fac numaidecât. Mă-ntorc pe partea stângă. Așa durerile-mi sunt mai suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la capătul patului. Da, e două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc să mă culc alături de ea, fără să-i povestesc nimic. Ar râde de mine, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața veșnic la cuvinte, Împerecheați cu muzele proscrise, Trimit din alte lumi poeme sfinte! Într-una din zilele de sâmbătă ale lunii iulie, am facut un popas în localitatea Teaca din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
clasa 8 eu eram în clasa 1 și mai eram și slab și arătăm că doamne-ajută că mă ia de guler și mă întreabă: De ce mă înjuri mă? Și era gata să mă caftească. Atunci, turbat de furie și de durere, speriat și de namila care cu un pumn m-ar fi făcut praf, instinctiv, căci nu am avut timp să meditez, i-am dat una cu capul în boașe de a căzut jos cât era de vlăjgan. Nici nu mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
anii interbelici ai secolului trecut nu a șters urmele vechilor stăpâni, după cum nici în anii de acum rămășițele trecutului bolșevic nu pot fi prea ușor depășite. Se ignoră, între altele, și voci ale celor de demult care atrăgeau atenția asupra durerilor venite din răul cel mare adus de străinii stăpâni: înstrăinarea. Scriind despre semne ale acesteia, Laurențiu Fulga (1916-1984) în Universul literar și artistic din 23 iulie 1938, referindu-se la tânăra lirică basarabeană a acelor ani, nota: "Basarabia n-are
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
să se sinucidă, însă nu are curaj. Pericle Martinescu dă o caracterizare memorabilă momentului: "Anul 1940, un an rău în toate privințele." Pentru Europa, dar și pentru țara noastră care trece prin tragedia acelui an. Odată cu ocuparea Basarabiei de către ruși, durerea lui și alor săi devine de-a dreptul fizică: "Parcă ni se taie ceva din propriile noastre trupuri. Parcă ni se amputează un braț." Diaristul notează cu același tremur în glas că "nu se va putea obișnui vreodată cu o
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
este pe cale să se piardă ca apa în nisip din cauza blocadei ia forma unei adevărate simfonii a eșecului. Străin de politică și de strategii militare, antreprenorul asistă cu groază cum războiul altora determină propria sa ruinare: "Atâtea supărări îi răscoleau dureri și umilințe pe care le crezuse dispărute pentru totdeauna ca epavele sub nisipul adâncurilor. Oameni din țări îndepărtate și soldați îl încremeniseră pe el și întreaga suflare a portului. Soldații veghei de pe malul Bosforului, imaginea tunarilor osmanlâi ce păzeau strâmtoarea
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
drumețul deodată nouă alăturat/ ne-a dojenit ca pe unii a căror înțelegere nu depășea vîrsta prunciei,/ și cu dumnezeiasca răbdare dintotdeauna/ ne-a întors la obîrșiile Revelației, / acolo unde se tălmăcește prețul învierii,/ unde Răscumpărătorul se confundă cu Omul Durerilor./ Cu atît mai de neînțeles încețoșarea ce continua să ne apese,/ pe cînd vîlvătaia ațîțată de rostirea Sa/ ni-L vădea negreșit./ Cu atît mai anevoie de explicat zăbava,/ amînarea de a-L recunoaște,/ prelungită pînă la frîngerea pîinii/ însemnînd
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
lungi-prelungi Și țîțele-n două pungi Ruptă-n suflet și-n genunchi Rochii large peste trunchi Roz ca florile-n mănunchi Fătană cu ochii verzi Ori o bați ori o dezmierzi Cu dînsa tristeța-ți pierzi Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Ce plăcere începu? Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii Ce durere se sfîrși?
Cînticel din păhărel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/10636_a_11961]
-
Empathies et connaissance d’autrui, Éditions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). La rândul său, Kenneth B. Clark definește empatia că ,,o capacitate a unui individ de a simți trebuințele, aspirațiile, frustrările, bucuriile, supărările, anxietățile, durerile, foamea altora, ca și cum ar fi ale lui proprii” (K. B. Clark, ,,Empathy. A Neglected Topic în Psychological Research”, în American Psychologist, vol. 35, 1980; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 28). Toate definițiile anterior enumerate au în comun transpoziția în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un continuu apus - indus - iar luna a disparut a renunțat la identitate - de mult am invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții ce reflectă o frântura din adevărul luminii. 1002. Privirea luminii din noi nu poate fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al umilinței. 1075. Omul trebuie să-și caute neapărat un mântuitor fie el luat și la preț de specula, după câte păcate se săvârșesc zilnic. 1076. Unde ești înger al amintirii și durerii ce-mi spui că de fapt trăiesc prin tine? 1077. Ce-i poate lipsi Lui Dumnezeu dar nouă? Poate de aceea avem atât de mare nevoie de El fiindcă nu-I lipsește nimic. 1078. Orice părăsire este o regasire tardivă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Lupta este o încercare de mântuire a păcatului propriei tale nașteri. 1086. Limba unei națiuni este patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește șampania scumpă În cupă de scrum. Genunchiul a prins rădăcini Mă gândesc la Cum ar trebui să fie cercul Din care, eu Să fac un singur pas înafara durerii. Locul meu este tot mai nesigur în regn Și-mi sprijin tâmpla Și genunchiul Ce au prins rădăcini în cerneală mov. Am vocația libertății de-a vorbi Despre Cocoșii de tablă din foișorul de foc În timp ce Sub pânză din cortul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
groapă din fundul grădinii, până la elegantă cameră de baie, cu bideu, era o diferență copleșitoare, care îi întunecase mintea nemulțumitei beneficiare. Apăruse burghezia proletara. Incidentul a fost confirmat de mai multe surse, inclusiv de Lucia Hossu Longin, în lucrarea, Memorialul Durerii, apărută la Editură Humanitas, din București, 2007, la pagina 116. Anii au trecut. Ignoranța analfabetului a început să facă ravagii. Implementarea comunismului cu forța a răsturnat valorile, atât în acea tranziție a senilelor, de după 1945, cât și în tranziția declanșată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
aveau loc scene de coșmar, în care tot ce mișcă era lovit, doborât la pământ și călcat în picioare. “Dă-i la cap să nu mai miște!”. “Omoara-l”. Se auzeau pârâituri de oase sub loviturile răngilor și urlete de durere ale celor loviți în mod bestial. Mi s-a povestit că în infernul de la Măgurele, un ofițer, fost halterofil la Dinamo (nominae odiosa) le rupea pe genunchi mâinile celor pe care ii anchetă. Așa se explică numărul mare de fracturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților de la Oituz, Mărăști, Mărășești, luptători pentru Întregirea Neamului. O ulița de la marginea municipiului Pitești, cu mult noroi și câteva case, poartă numele Zavaidoc, numele celui mai vestit rapsod al României dintre cele două războaie mondiale. Sculptorul Eugen Petri i-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cântă la pian, si de fapt era managerul formației, ea se ocupă de contracte, impresariat) care a lăsat în urmă cinci copii (soțul său, Perlidis, clarinetist, un grec deosebit de talentat, pleacă cu copiii și se stabilește în Australia). Cele două dureri l-au terminat, l-au îmbolnăvit, fiind bolnav și de nefrita (se declanșează un diabet mecanic foarte puternic care-l orbește). Într-o zi geroasă de 13 ianuarie 1945?? a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la cimitirul Cernica. Trebuie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a marilor construcții indo-islamice, “chintesența arhitecturii indiene,” care are la bază tulburătoarea poveste de dragoste dintre maharajahul Șah Jahan și frumoasă lui soție Mumtaz Mahal (perla palatului). El a transpus în marmură, printr-un “mausoleu sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat mausoleu. Gară Centrală Victoria Terminal, prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Napoleon, spre rușinea mea ceea ce m’a ferit de necazuri a fost afirmația bine întemeiata: “Fiecare răufăcător pornește de la premiza că nu va fi prins. Cu toate acestea, închisorile sunt pline!” Când mă bătea pentru relele făcute, îmi spunea cu durere: “Nu ai idee cât de rău îmi pare, dar nu am încotro; trebuie să te pedepsesc pentru că de vorbă bună nu asculți. Nu am încotro, trebuie să te bat pentru că nu vreau să crești că o buruiana.” Unde nu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]