1,836 matches
-
lătrat vesel. Doi labradori negri, cu bandane roșii legate în jurul gâturilor l-au întâmpinat entuziasmați. Amândoi l-au mirosit, s-au învârtit de mai multe ori în jurul lui, apoi au plecat cu toții spre apă. Dusă era ploaia, duși erau vânătorii, dusă era liniștea. Un grup de turiști aveau un casetofon din care bubuia o melodie a lui Sheryl Crow. Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor. Prima barcă a fost lansată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întors către ea. Acum, că aveau câteva clipe la dispoziție ca să vorbească, Jina nu știa cu ce să înceapă. Era ca și cum barca s-ar fi pliat din cauza vâltorilor de pe râu și bucăți din lucrurile lor încă mai zburau pe lângă ei. Duse erau bagajele lor, dus era acel început tandru de relație, duse erau eforturile pe care nu le făcuseră ulterior și duse erau toate cuvintele pe care ar fi trebuit să și le spună. Amândoi se salvaseră dintr-un dezastru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că aveau câteva clipe la dispoziție ca să vorbească, Jina nu știa cu ce să înceapă. Era ca și cum barca s-ar fi pliat din cauza vâltorilor de pe râu și bucăți din lucrurile lor încă mai zburau pe lângă ei. Duse erau bagajele lor, dus era acel început tandru de relație, duse erau eforturile pe care nu le făcuseră ulterior și duse erau toate cuvintele pe care ar fi trebuit să și le spună. Amândoi se salvaseră dintr-un dezastru, nu mai aveau nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în veșnicie, un iatac. Pe spate să-mi adormi, în iarba crudă, Urechea ta-ntre umeri, ciulită stă s-audă, Cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gardul din nuiele, Numai zmeurul sălbatic Prinde seara-n ruguri stele Nu sunt case prin vecini Iar prin sat, lumini puține; Doar bătrâni cu ochi străini Și-au mai amintit de tine... Ți-am citit o rugăciune Pentru sufletul tău dus, Cu tămâie pe cărbune Să ajungă-n ceruri, sus. Am vorbit de una, alta, Cu săteniice-au rămas Împăcați de-acum cu soarta; Piere satul pas, cu pas... Doar biserica străbună Și un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată frumoasă, dormi... Afară, luna plină A uitat să coboare pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o lume numai a mea, pe care pusesem ochii de bunăvoie. Ea mă căuta... Eu mă ascundeam... În cele din urmă păru că renunță și se Îndepărtă... O mașină m-a Împiedicat s-o văd o fracțiune de secundă... și dusă a fost. Am părăsit și eu deschizătura cea Întunecată și am luat-o În direcție opusă. Am pornit... bazîndu-mă pe o hartă pe care nu o pricepeam. Am luat-o În direcție opusă... poate tocmai pentru a o ajunge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă pulpele lor încă suple pe care iarna nu le vedea nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi o oală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de chitară: „Hare Krishna, Hare, Hare!”. Pentru noi, relația cu cei duși este alta. Suntem o cultură foarte rădăcinoasă și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E o cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc, și la noi. Oamenii își fac aprovizionarea cu cele ale morților și înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Diseară mergem la film și la un vin cu autorul lui Zaharias Lichter, un personaj de legendă al tinereții mele. Acum e și Adi și asta mă bucură tare mult. Dar ajunurile de Crăciun sunt pline de duhuri ale celor duși. Bunicul ocupă un loc tot mai mare fiindcă îl asociez cu Ignatul. Era personaj principal. Sigur, cineva foarte septic m-ar putea întreba: - De ce ți-e dor? De imaginea cu Buna Măriții spălând mațe de porc în fundul grădinii? Da, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși, tot mai mulți, din păcate. Poate că această lungă biruință a sensibilității a fost posibilă din cauză că eu aici am fost constant fericită (cum zicea Gogu, elevul meu șugubăț: fericirea e o tristețe blândă). Am cunoscut seninătatea unei lumi și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au continuat la Cristina și Luckey. La Dolce Vita se cheamă modul acesta de viață dacă ai parte de așa prieteni. Îmi amintesc cum am mai plâns în prima lună fiindcă îmi era tare dor, și de cei de mult duși, și de ai mei. A fost plânsul de care m-am sfiit atâția ani, strângându-l în mine, ca pe o tensiune uriașă, fără sfârșit. Acum mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că, uite, peste două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
297-305, referindu-mă la ceea ce se afla scris în Raport și adăugând noi explicații și dezvoltări, spre a oferi lămurirea necesară. Întrucât documentul constituie un rezumat, nu are cum să apară toate problemele ridicate, cu nuanțele și coloritul unui dialog dus, în aparență cu eleganță, dar, în substanță, cu multe subînțelesuri și chiar răutăți. În același fel, s-a procedat, în continuare, cu celelalte prevederi din Pact (§ 306-342), formulându-se întrebări și dându-se explicațiile respective. De fapt, Raportul (împreună cu întrebările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și altele tot mai subțiri, o scară de sunete dulci, care picurau domol și alergau ca un cântec depărtat, șoptit încet, șoptit ușor de clopote melodioase și nevăzute. Într-un timp, pe vremea aceea, pădurarul umbla lângă mine cu ochii duși și cu fața brăzdată ca de un năcaz mare. Avea ceva de la o vreme; mie nu-mi spunea, dar băgam eu de samă. Mă lăsa uneori la câșlărie, ori în mijlocul codrului, și se întorcea: — Apoi eu mă duc o leacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ieși repede cu capu-n piept, cu ochii în pământ. —Așa-i... hm! zise moș Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus într-o bună zi, acu doisprezece ori treisprezece ani, și dusă a fost până în ziua de azi. De harnică-i harnică fata, da’ i-i urât singurică aici toată ziua... La noi biserică nu-i, să te duci duminica. Cum am văzut și eu, încolo, pe la Siret, și pe la Moldova, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și pomenirea de patruzeci de zile. Culi își încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma noastră și de a neliniști pe cei vii, căutându-și tihnă la scaunul Domnului Dumnezeu, la loc de verdeață și de bucurie. Când a început a se muia viscolitura din ianuarie, Nicula Ursake era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut-o prin ochii lui. —Drăguț, a spus. Din nou părea confuz. — Da, îți dă într-adevăr o impresie de sobrietate, am zis. Ei bine, sayonara. Nu mai spusesem nicicând „Sayonara“. —Mda, ok, sayonara, mi-a răspuns încă intrigat. Și dusă am fost. Ei bine, uneori câștigi, alteori pierzi și mai erau destui ca el. Oricum, preferam bărbații evrei și italieni; genul meu era mai degrabă tipul brunet și scund. Dar, în noaptea aceea, m-am trezit la 3 și 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gumă de mestecat lipită de talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A tras, și haina s-a mișcat doi centimetri, apoi încă doi, apoi, cu un ultim efort, a alunecat și duși am fost. Exaltați de evadare, n-am avut răbdare să așteptăm liftul așa că, plini de mai multă energie decât am fi avut de obicei, am coborât în goană mai multe rânduri de trepte și am țâșnit direct în stradă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vina ei. După ce propria ei căsnicie a eșuat atât de lamentabil, Claire a început să critice căsătoria, considerând că e „o mare prostie“. Îi tot dădea cu faptul că femeile sunt tratate ca niște roabe și că toata faza cu „dusul la altar“ ne transformă în simple obiecte, care trec din posesia unui bărbat în a altuia. —Vreau ca această nuntă să aibă loc, a zis mama. Va trebui să-ți iei o pălărie ridicolă. Încă una. O pălărie ridicolă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ce însemna asta? Că Maggie avea să moară și că eu va trebui să mă mărit cu Garv și să le fiu mamă vitregă lui JJ și Holly? — Îmi pare rău, scumpo, nu știu ce înseamnă asta, eu doar transmit mesajul. Și dusă a fost pe coridor, cu lasagna, cu parantezele așa de pronunțate încât părea că imită mersul lui Charlie Chaplin. —Ce-a fost asta? a întrebat Nicholas. —Nepotul meu, a zis. Nu soțul tău mort? — Nu. —OK, hai să-l chemăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să se întâmple și ce le face să înceteze...? Încet mi-am dat seama că toată lumea se uita la mine. Te simți bine, Anna? m-a întrebat Rachel. —...Hm? — Întreb pentru că te uitai lung la femeia aceea. Oh, Doamne, eram dusă. Ce să le zic? — Da... mă întrebam dacă și-a făcut implant. S-au întors cu toții să se uite. Sigur și-a făcut. Apoi m-am simțit ca ultimul om. Nu doar pentru că eram sigură că femeia nu-și făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mer. Cum e cel mai bine să o promovăm? Ei bine, o să vă spun. M-am oprit, am privit fiecare persoană în ochi și am rostit: — Ceea ce vom face... e să nu facem nimic. Asta le-a atras atenția: eram dusă cu pluta. Era clar, eram complet nebună. Groaza s-a așternut pe chipul lui Franklin: îmi permisese să păstrez secretul asupra campaniei până acum. Ariella avea să-l ucidă. Desigur, Wendell și Lois erau extaziate - jumătate din concurență era eliminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ariella a ales ideea ta de campanie! O să o folosim și pe a lui Wendell, ca să fim siguri, dar a ta i-a plăcut cel mai mult. A chicotit. —Trebuie să spun... la început... mi-am zis, oh, Doamne, e dusă, ce-am făcut! Dar campania ta e grozavă. Absolut grozavă. Mami e foarte fericită. Capitolul 43tc Capitolul 43" —Hei, Nicholas, am strigat din capătul holului. Mulțumesc pentru sfatul tău năstrușnic budist cu gâsca. M-a ajutat să obțin campania. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a întâmplat nici un alt lucru stânjenitor. Am răspuns la întrebările lor încuietoare cu o desăvârșită degajare - îmi știam răspunsurile pe de rost după nenumăratele ore de pregătire. Apoi totul s-a terminat și au urmat strângerile de mâini și duși au fost. De îndată ce s-au închis ușile liftului după ei, am ieșit din sala de consiliu, lăsându-i pe Ariella și pe Franklin să se uite uluiți după mine. Când am ajuns la biroul meu, Teenie m-a întrebat: —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]