1,522 matches
-
timp care mi-ar fi rămas aș fi putut să mi-l consacru, cioplind pe țărmul mării un monument care să-mi fie închinat. Iar după aceea aș fi trimis după Hingherul și l-aș fi pus să crească o duzină de câini fioroși care să stea de pază lângă monument, ca să nu se ducă nimeni, noaptea, pe furiș să urineze pe el. Pe Domnul Andrei l-aș fi putut face informatorul meu personal, cerându-i să strângă toate zvonurile auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scoțându-și tabachera din vestă, cu aerul că se gândea la altceva. „Și... și harta?“ Iar Belbo se gândea: hoț bătrân, crăpi de poftă, bine-ți șade, cu toate aerele tale de conte Saint-Germain nu ești decât un șarlatan de duzină care trăiește din jocul uite popa - nu e popa, și pe urmă cumperi Colossem-ul de la primul șarlatan mai șarlatan decât tine. Acum o să te expediez la căutat de hărți, și așa dispari În măruntaiele pământului, târât de curenți, și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumii sublunare. În ziua următoare primise un telefon de la Agliè: „Trebuie să mă ierți, dragă prietene. Mă aflu În fața unei mici probleme. Dumneata știi că eu practic un comerț modest cu cărți de anticariat. Îmi sosește diseară de la Paris o duzină de volume legate, din secolul al XVIII-lea, de o anume valoare, pe care trebuie să le trimit de urgență unui corespondent de-al meu din Florența până mâine. Ar trebui să le duc eu, dar sunt reținut aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aspersoare de incendiu cărora le-a vorbit o oră despre stingătoare. Publicul său a fost profund jignit de această confuzie, dar nu asta a fost cel mai rău. A vorbit Îndelung despre incendiul de la Shirtwaist din New York, În care o duzină de tinere imigrante au pierit din cauza lipsei de stingătoare, sau aspersoare, ce-or fi fost ele, și despre cum această tragedie a antrenat apariția primului sindicat din industria confecțiilor. Nu au existat aplauze la finalul prelegerii sale și la ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o legătură dulceagă Între moartea bunicului ei, care avusese șase neveste și făcuse ceva bulău pentru că o omorîse pe una din ele, cu statuia, ce părea, prin comparație, total nevinovată. S-au organizat demonstrații și contrademonstrații. Maggie, cu Încă o duzină de mame singure, au ieșit În stradă, cerînd ca statuia să rămînă așa cum era. Grupuri de enoriași, ridicate la luptă, au pichetat monumentul zi după zi, cîntînd imnuri și purtînd pancarte pe care scria „Tati, vino acasă!“ Cineva a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe jumătate batjocoritoare din sală Întreabă: „Și unde ne putem Înscrie?“ Wakefield le dă adresa imaginară de web a școlii: www.școaladeimaginație.com — Vă mulțumesc pentru atenție, doamnelor și domnilor, și sper să vă fi stimulat Îndeajuns. Există Întrebări? O duzină de oameni se ridică În picioare, fluturîndu-și mîinile. „Unde-i portofelul meu? Nu ești decît un magician de doi bani! Nu te compari cu Houdini! Dă-mi-l Înapoi!“. O tînără extrem de serioasă se face auzită printre vocile celorlalți: „Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar fi putut Împărtăși pasiunea vecinului lui pentru conservare, dar cu cît se gîndește mai mult la ce se Întîmplă, cu atît mai mare Îi crește furia. Pereții despărțitori din interiorul clădirii au fost Îndepărtați și ceea ce fusese cîndva o duzină de apartamente este acum un spațiu gol, sec. Istoria lui acumulată a fost ștearsă, locurile secrete - demontate, iar fantomele sale, dacă vor mai rămîne, vor Împărți acum podul cu țevăraia modernă a instalației de aer condiționat. Sufletul unui oraș vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
puțin îi permitea lui Jack să-și păstreze demnitatea. În decurs de cincisprezece de ani, Nelson evoluase de la postul de agent de vânzări media la cel de președinte al întregului Express Group, ce cuprindea douăzeci de ziare regionale și o duzină de posturi de radio locale, și nu reușise acest lucru fiind un model de amabilitate. Jack era recunoscut pe scară largă drept singurul rival serios al lui Nelson, dar nu asta îl făcea pe bărbatul mai în vârstă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
voce i-o luă înainte. — Cred că, de fapt, domnișoara Tyler era înainte. Se întoarse spre ea și zâmbi. Era Jack Allen. — Dă-mi voie să iau eu asta, insistă el când barmanul îi întinse o tavă încărcată cu o duzină de pahare. — N-am vrea să le verși pe Seamus, chiar dacă ar merita-o, nu-i așa? zise arătând el spre barman. În mijlocul barului aglomerat, se opri o clipă. — Apropo, m-a căutat la birou un redactor sportiv negru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
piață de lână, până când zăriră luminile strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a fi o femeie sfrijită și acră la vreo cincizeci de ani și nu păru câtuși de puțin încântată să vadă o duzină de persoane zgomotoase care dădeau năvală în restaurantul ei puțin înainte de ora unsprezece, într-o seară de joi. Îmi pare rău, începu ea, ați venit prea târziu. Bucătarul a plecat deja acasă. Fran gemu. Singurul lucru care o mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca vopsitul unghiilor și analizele detaliate, incluzând fiecare partidă de sex oral, ale performanțelor prietenului ei aveau să devină tabu din cauza valurilor de cetățeni din Woodbury veniți să întrebe la câte cuvinte aveau dreptul pentru zece lire. Fran recrutase o duzină de noi angajați, răspândise fluturași care anunțau lansarea noului ziar la fiecare casă din oraș și comandase un tiraj de patruzeci de mii de exemplare. Numărul o îngrozea, dar știa că, fără el, n-aveau nici o șansă să producă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și că se simțea bine în propria sa companie, dar știa că intendenta ar fi ascultat-o în tăcere, cu un aer dezaprobator, și că ar fi ignorat comentariul ei. Camera lui Ralph era o cutie albă, identică cu o duzină de altele asemenea, rezultatul unei reconversii „inteligente“. Avea toate utilitățile -, debara, toaletă, cabină de duș -, dar erau înghesuite toate la un loc într-un minim de spațiu. Se gândi la biroul lui primitor de acasă care păstrase, în ciuda ieșirii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
neagră de la Gap, cu totul neadecvată vieții la țară, pe care totuși, o purta cu atâta încredere de sine, încât părea că toți ceilalți erau cei îmbrăcați necorespunzător. Vinul era unul scump, australian, nu unul din gama de vinuri de duzină cumpărate de la supermarket pe care Jack o numea în glumă crama lui de vinuri. Nu se punea problema să ții vinul la păstrare în casa asta. Majoritatea sticlelor abia dacă apucau să ațipească puțin. — Pot să stau lângă tine, tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
foarte importante în viața unui om. Mă spăl destul de des pe mâini. Cu săpun de pușcărie, fiindcă momentan nu am alte posibilități. Un săpun bun are prețul de un pachet Viceroy. Săpunurile mai mici, două la un pachet. Cele de duzină, trei la pachet. În ce privește sănătatea, încerc pe cât posibil să am grijă de mine, fiindcă este rău ca să fii aici bolnav. Cu o răceală, să zicem că te descurci cum te descurci, cu toate că aici cabinetul medical există, nu au multe medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Parisul. Domnea o libertate de spirit uluitoare. Veneau la Bogdan-Pitești popa Auner, de la biserica Sf. Iosif, catolic; Storck, protestant; Pișculescu, ortodox; Moșoiu, anarhist. Apoi Victor Eftimiu, I. Minulescu, A. de Herz, A. Maniu, Han, Paciurea, Fundoianu, Claudia Milian, plus o duzină de escroci și prostituate. Bogdan-Pitești, a cărui instituție n-a avut pereche (și nici nu mai văd alta în jurul nostru), deținea și cele mai prețioase documente (versuri, caiete, desene de diferiți artiști) argheziene” (Felix Aderca, „De vorbă cu Gala Galaction
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realizez că prietenia noastră s-a destrămat Într-o clipă și că nu mai există cale de Întoarcere. — Nu Înțelegi. Michael și Linda sînt nefericiți de mulți ani. Noi doi ne iubim. Nu e vorba doar de o aventură de duzină. — Linda știe că o s-o parăsești pentru altă femeie? Mă uit la Michael și pufnesc Într-un fals hohot de rîs, pentru că firește că nu știe. Pentru că el n-o să facă asta. Poate că e prins acum de vraja Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a deschis el discuția, într-un fel ciudat. Era foarte cald, drept care lâncezeam în pat. M-a trezit și mi-a spus: -Vino, am să-ți arăt ceva! Ne-am dus la râu. În partea rezervată bărbaților se bălăceau o duzină de băieți longobarzi, cu patru sau cinci ani mai tineri decât Rotari; cea rezervată femeilor părea pustie. Mergând noi de-a lungul malului, am coborât în aval și am traversat râul pe un trunchi căzut de-a curmezișul. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-a întrebat. - Mâncare ai? a întrebat Ariald. Bărbatul a arătat spre vatră, unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici. - Doar ăia au mai rămas. - Buni și ăia, și adu-ne o carafă de apă și oțet. De dormit, nu-ți face griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a decis Gundo. Când ni s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ducii mei să urce spre el. Cu glas răsunător, a anunțat: - Acum o să deveniți fiii mei, așa cum a făgăduit exarhul. Acesta a fost, de fapt, semnalul măcelului. De peste tot au apărut soldați cu spade, și din forturi s-au ivit duzine de lănci și săgeți îndreptate spre piață. Jur pe ce-am mai scump, longobarzii s-au luptat ca niște lei și au omorât cel puțin treizeci de romani, dar au fost răpuși într-un timp atât de scurt, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de toate națiile, așteptând să fie miluiți. Bazilica se înălța pe locul unde cândva fusese templul lui Apollo, după unele izvoare, sau grădinile Agrippinei, după alte surse. La prima vedere părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei nu dovedea o grijă anume și, în primul rând, se simțea graba cu care fusese construită. Dar aș nedreptăți locul sfânt dacă n-aș da și alte amănunte și n-aș stărui asupra puținelor sale frumuseți. Era impunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Siberia e o planetă unde nu simți nimic - nici emoție, nici durere. — Scoate-ți tricoul, Începu să-și piardă răbdarea Axel Rose. — Mi-e rușine, spuse Valentina. — Da’ hai, șopti Miria, e prietenul meu, acum stăm Împreună. Miria avusese vreo duzină de băieți de când o cunoscuse Valentina. Îi povestise Întotdeauna totul, până În cele mai mici detalii. Știa chiar și gustul spermei lor. Grețos, ca niște brânză acră. Valentina se rușina când Îi Întâlnea pe vreunul dintre băieții aceia. Sperma n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care Îl lăsase În dulăpior și s-o Împuște pe femeia așezată În cabina de la intrare, pe maestrul impasibil care alerga pe covorașul de alături, chiar și pe cealaltă instructoare de bodysculpture, care În cealaltă parte a sălii făcea o duzină de neveste de polițiști Între două vârste să urce și să coboare de pe cărămizi. Nu reușea să-și scoată din minte sângele de pe gâtul Emmei. Voia să-i strige numele atât de tare Încât să zdrobească geamurile. Cum se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușise să plece: fusese obligată să rămână cu mama ei, să-i accepte ajutorul, să devină din nou fiică. Îi fusese mai greu să accepte asta decât să piardă totul. Pentru o clipă văzu micul apartament plin cu mobilă de duzină, și totuși gol, căci În noaptea asta nu erau nici Valentina și nici Kevin. Și nu aveau să fie nici mâine, nici poimâine. Nu era obișnuită să se despartă de ei. Absența lor era deja durere. Și mai erau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dacă n-ar fi fost ei, aș fi uitat să zâmbesc. După patru zile, am ajuns la câmpul pe care locuiau fiii lui Iacob. Am fost uimită de mărimea lui. Îmi închipuisem o așezare ca cea de la Salem, cu o duzină de corturi și câteva focuri pentru gătit. Dar aici era un sat întreg; zeci de femei cu capul acoperit se mișcau încolo și încoace, cărând urcioare cu apă și lemne pentru foc. Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe umărul ei; un al doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul ei. Începu să fie cuprinsă de panică, simțind tot mai clar vietățile care i se cățărau de-a lungul gambelor și Începu să urle de spaimă: o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]