4,682 matches
-
armistițiu" între "părțile beligerante", Eumolpus, sub directa îndrumare a lui Bachus, compune ad hoc și nu se poate stăpâni să nu recite o elegie. Pentru început, deplânge pletele pierdute folosind un limbaj ce ironizează filozofica tentație de a pune semnul echivalenței între vârstele omului și anotimpuri ("Pletele, singura noastră podoabă frumoasă, căzură;/ Iarna cea tristă răpi primăvăraticul păr"), continuă cu o alăturare din cele mai neașteptate comparații ("Sărmanule, odată aveai frumoase plete,/ Îl întreceai pe Febus, pe Febe, sora lui./ Mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bahtiniene, aceasta operează cu realități valorice, iar nu cu realități brute. Un "cum" la care, în mod esențial, participă și receptarea cititorul, termen al ecuației foarte important pentru literatura-document, teoretizată și analizată ca literatură de frontieră. Nefiind de acord cu echivalența dintre factual și non-literar, precum și cu aceea dintre ficțional și literar, Cecilia Maticiuc se întreabă, pe bună dreptate, dacă putem considera ca definitivă convingerea multor comentatori ai scriitorului rus cum că nu pot fi socotite literare scrierile lui care nu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
literatura ca sistem, literatura ca totalitate a discursurilor care au specifică trăsătura "literarității", literatura ca artă, literatura ca profesie etc.)69, dar vom discuta problema având în vedere sensul de scrieri caracterizate de literaritate. De cele mai multe ori, se pune semnul echivalenței între ficțional și literar, respectiv între factual și non-literar. Totuși, ficțiuni precum visul, minciuna sau mitul interesează pentru realul deformat sau transpus pe care îl conțin, în vreme ce un text literar este valorizat tocmai datorită calității lui de simulacru. Atât pentru
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o finalitate a evoluției universului. Toate popoarele își stilizează aptitudinile într-o personalitate; personalitatea poporului "este structurarea energiilor lui psihofizice", e o "construcție ideală sugerată de multiplele manifestări ale membrilor săi" și se numește și cultură (Motru, 1984:579-81). Iată echivalența de care pomeneam mai sus și iată cum cultura este cea care stabiliește continuitatea între generații; ea este "criteriul pentru judecata faptelor istorice" (Motru, 1998:73). Elementele prin care trebuie să caracterizăm un neam, o cultură sunt bunurile sufletești, care
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
precădere de explicarea modului, în care funcționează DEMO generatoare de (info)energie și de efectele secundare BEMP, când se manifestă un mecanism de rezonanță pulstonică bazat pe fenomenul fizic al modulării, al interferenței, al interacțiunii coerente, atunci se instituie și echivalența (aceeași unitate de măsură: 1Bz, pulstonul, prima valabilă pentru dimensiunea oscilatorie după, cum am precizat, iar a doua pentru dimensiunea corpusculară) între cele două componente structurale (informație/energie), pe care existența lumii vii/spirituale își întemeiază prezența atât în domeniul
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
primit salariul "restant". și pe el l-a impresionat legătura pe care instituția căuta s-o mențină cu un om care vorbea adesea împotriva Poloniei comuniste, a făcut o analiză nemiloasă a marxismului etc. La noi... Exemplul polonez are unele echivalențe în Ungaria, unde statul-partid a încercat să țină legătura, pe cât s-a putut, chiar și cu cei mai virulenți critici ai regimului lui Kádár. V. N.: Aș da un alt exemplu despre Ungaria. Mie pur și simplu mi-a stat
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
anticomunistă în România o tentativă clară, puternică, de masă, ori măcar de breaslă, cu coerență și forță de impact la nivel național; 2) persistența sinucigașă (de nu criminală ) a stângismului în cuprinsul intelighenției franceze, refuzul ei feroce de a accepta echivalența totalitarismelor în secolul XX, nesațiul cu care condamnă la dreapta ceea ce aplaudă la stânga, cecitatea autoprogramată a socialiștilor[...]; 3) "prudența excesivă" a politicii de la vârful Radio Free Europe"275. La acestea, adăugăm natura cameleonică a unor exilați, imaginea din ce în ce mai sumbră a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
face cunoscută opera lui Caragiale. Demersul întreprins în anii '50 împreună cu Eugen Ionescu se anunță de la început drept joc, dar unul anevoios: "ideea de a-l traduce pe unul dintre cei mai intraductibili scriitori români [...] jucându-ne spornic de-a echivalențele"394. Autoarea declară convingerea că nu pot reuși, deoarece comicul de limbaj la Caragiale constă în schimonosirea neologismelor, în mare parte franțuzești. "Cum să le reproduci așa greșite în franceză? se vor fi întrebat ceilalți tălmăcitori fără a lăsa impresia
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
presărată de explicitări și note de subsol, nici versiune care să vizeze obținerea unui efect instantaneu, în sala de spectacol"403. Întrebată de Nicolae Florescu cui îi aparține inițiativa traducerii, Monica Lovinescu își introduce interlocutorul în laboratorul creației: " În căutarea echivalențelor textul însuși al lui Caragiale a fost transpus în spiritul și nu în litera sa"404. Monica Lovinescu recunoaște dificultatea traducerii lui Caragiale, tot așa cum recunoaște dificultatea promovării cărții românești în exil, însă renunță la gloria personală și se dedică
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a IIIa gramaticală - și timpul prezent al verbelor); lexicul specializat este marcat de termeni științifici specifici domeniului; - organizarea textuală este caracterizată prin coerență în planul semnificației (asigurată prin tema unică, prin operatori textuali și conectori specifici: situare spațio temporală, identificare, echivalență, calificare, discriminare etc.) și prin coeziune sintactică, realizată prin dispunerea logică a ideilor, prin reluarea termenilor tematici și prin utilizarea unor proforme/deictice; - sunt utilizate strategii și tehnici informative: demonstrația, explicația, exemplificarea, respectiv enunțarea, explicarea, acumularea/progresia, compararea, deducția, reluarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Cassian, privitor la aceleași idei, apare cu aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence of Stoic or Gnostic or Platonist” (,,Echivalențele lor latine erau departe de reminiscențele stoicilor, gnosticilor sau platonicilor”). Cassian a adoptat sistemul evagrian, divizând însă existența umană în două părți și a utilizat două căi: calea virtuții pentru viața practică și calea contemplației pentru viața teoretică (contemplativă). Această
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apuseană au circulat, în limba latină, numai canoanele apostolice (primele 50), ale Sinodului I Ecumenic (325), cele ale Sinodului de la Sardica (343) și ale sinoadelor locale, din Răsărit, din secolul al IV-lea. Însă acele colecții prezentau unele deficiențe, precum echivalența semantică a noțiunilor de drept canonic din limba greacă sau utilizarea unor termeni improprii etc. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, limba greacă a fost înlocuită treptat cu limba latină și în domeniul Dreptului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
epistola adresată papei Hormisdas, pe care Dionisie Exiguul a trecut-o drept Prefață la traducerea canoanelor grecești (colecție astăzi pierdută) apar, atât noțiunea de „reguli - Canoanele Sfinților Părinți”, cât și aceea de „canoane - canoanele grecilor, canoanele niceene”. Prin menționarea ambelor echivalențe pentru aceeași noțiune, se dovedește faptul că Dionisie a introdus în limbajul canonic latin, terminologia canonică de limbă greacă. Aceasta este acceptată și de papa Hormisdas, care a recunoscut „autoritatea cu care sunt conduse Bisericile orientale”. Prin opera canonică a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acesta era mai scurt decât anul solar sau astronomic să nu fie neglijate, Sosigene s-a văzut nevoit să adauge câte o zi la sfârșitul fiecărui ciclu de patru ani. Este vorba de așanumitul an bisect, mijloc de restabilire a echivalenței dintre cele două noțiuni întrebuințate, „calendaristică” și „astronomică”. O dată cu numărul de 12 al lunilor anului (reechilibrate în privința numărului zilelor), calendarul iulian a păstrat echinocțiul de primăvară la 24 martie. Acest instrument păgân de măsurare a timpului a fost moștenit și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
simultan mai multe desfășurări evenimențiale, cea de loc se subsumează omogenității subiectului, în măsura în care o singură acțiune nu se poate petrece în mai multe spații simultan, iar unitatea de timp vine în concordanță cu celelalte două, accentuându-se ideea stabilirii unei echivalențe între durata acțiunii și durata șederii publicului în sala de spectacole. Argumentele aduse nu reprezintă o noutate (luând în considerație lunga istorie a impunerii acestor reguli), după cum nici justificarea acestora în liniile generale ale verosimilului, bunului simț și ale raportării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu fac o excepție, în acest sens. De aici discuția s-ar putea extinde la problematica spinoasă și complexă a raporturilor dintre aspirațiile teoretice ale unui scriitor și concretizările sale creative. Între cele două aspecte nu va exista, poate, niciodată echivalență, deoarece exprimarea unor principii implică adoptarea unei posturi didactice care se subsumează unor anumite rigori, pe când creația propriu-zisă corespunde unei alte dimensiuni a ființei, mult mai capricioasă, mai volatilă. Însă raporturile exacte între teorie și operă nu constituie subiectul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
logice, iar clasele obiectelor la care se aplică semnele corespund cu sfera noțiunilor și 2) măsura în care structurile sintactice și textuale urmează același model cu formele judecății și ale raționamentului. În legătură cu primul aspect, se remarcă mai întîi lipsa de echivalență între numărul semnelor lingvistice și numărul noțiunilor, fapt evident prin existența sinonimiei, a mai multor semne pentru redarea aceleiași noțiuni, și a polisemiei, a unui semn pentru mai multe noțiuni. Cu toate acestea, la fel ca noțiunile, semnele lingvistice organizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbi. Textul tradus este rezultatul unui proces, al activității de a traduce, și, atît el cît și acest proces, pot fi denumite prin cuvîntul traducere, încît există o traducere-activitate și o traducere-rezultat. În principiu, rezultatul (= textul tradus) trebuie să respecte echivalența semantică și stilistică cu textul original, iar atingerea acestui obiectiv solicită anumite exigențe procesului traductiv și, de aceea, constatările în legătură cu textul tradus (sau textul-scop) evaluează maniera în care s-a realizat acest proces. În consecință, stabilind măsura în care textul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
originalului, dar este o variantă a acestuia în măsura în care trăsăturile lui pot fi receptate corect pe terenul limbii-scop și al culturii primitoare. Reconstrucția textului în traducere În mod realist, Paul Ricoeur apreciază că o traducere bună trebuie să țintească spre o echivalență cu originalul, iar nu spre o identitate cu el, fiindcă aceasta nu s-ar putea reali-za325. Plecînd de aici se poate afirma că traducerea unui text filozofic este reușită dacă redă ideile dezvoltate de autor, în înlănțuirea și cu fundamentarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
paralelismul centrilor de interes pe direcții sensibilizatoare Despre rafinatul Oscar Wilde se știe că trecea drept geniu de cuvinte, calitate aplicabilă și lui T.S. Eliot ori unui D'Annunzio. Mare virtuoz al stilului șocant, putința lui Arghezi de a găsi echivalențe multiple pentru aceeași idee ține de o imaginație verbală prodigioasă, rareori egalată la noi în poezia secolului. Față de acestea, Mihai Ralea conchidea că autorul Cuvintelor potrivite a produs "în arta scrisului românesc, și în proză, și în versuri", o revoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lumina proporțiilor drepte. Admirator al unui Blaga frământat (ardent, vitalist și îmbibat de mituri autohtone), autorul Ipostazelor, și el comentator al condiției umane, ascende spre cunoaștere pe propriile-i nebănuite trepte. Poezia însăși "logodește treapta / dintâi cu cea din urmă "echivalență-ntre hazard și lume..." Sistemul său metaforic, adecvat ceremonialului ideatic, excelează în utilizarea liniei sobre; primează modulațiile cu finalitate existențială, viziunea sintetizatoare; pete de culoare și referințe muzicale, pădurea, marea, noaptea, orologiul, timpul intră într-o țesătură de sugestii rotitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
citat în special grupajul Cinstirea proverbelor, text în care fiecare dintre cele douăzeci de catrene inscripționând câte o normă de conduită participă la un cod general uman. Realitate de observat e consonanța tematică dintre sculptura mai vârstnicului Ion Irimescu și echivalențele în registru poetic la Grigore Vieru vizând maternitatea, candoarea copilăriei și muzica. Mijloace de expresie diferite dar câmp stilistic comun! Analogii cu alți poeți probează, în subtext, comuniunea cu aceleași arhetipuri, cu o similară vibrație în autohtonie. La Grigore Vieru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unitate etalon a valorilor de schimb. Este o unitate de cont, ipotetică, monetară. Valoarea sa nu ar fi afectată de utilizarea ca instrument de schimb. Funcția monedei ca mijloc de rezervă e ignorată. Această ipoteză seamănă cu cea ricardiană de echivalență, specifică liberei concurențe, care ar asigura fiecărui vînzător și fiecărui cumpărător satisfacerea maximală a nevoilor fiecăruia. Pentru Walras, maximizarea satisfacerii nevoilor se face exclusiv în termeni cantitativi, deoarece în regim de concurență perfectă, nici cumpărătorii nici vînzătorii nu ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
PERPESSICIUS, vol. I, pag. 539. 156. IDEM, ibidem, vol. I, pag, 339-342; IDEM, Poezii I, (Murărașu, citat.), 414-416. 157. G. BOGDAN-DUICĂ, Despre "Floare albastră" explicare istorică, în Buletinul "Mihai Eminescu", 1931, p. 18 și urm. 158. ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA, Valori și echivalențe umanistice, Editura Eminescu, 1973, pag. 229. 159. AUGUSTIN Z, N. POP, Contribuții documentare, pag. 67. 160. G. BOGDAN-DUICĂ, Multe și mărunte despre Eminescu, în "Viața românească", an. 16 (1924), nr. 7, pag. 53-54. 161. G. CĂLINESCU, Viața lui Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zămislite de viziuni interioare, își fac simțită prezența în spectacolul teatral. Chiar dacă-s trează, visul e în mine Și-n jurul meu - îl simt, nu mi-l închipui 1 susține Imogena în Cymbeline, iar cuvintele ei ar putea cristaliza uimitoarea echivalență a fantomelor „din afară” cu cele „dinăuntru”. Imogena vrea astfel să exprime ambiguitatea unui vis care îi apare ca o închipuire născută din propria imaginație, dar și ca o vedenie existând în afara ființei sale. Or, noi știm că visul Imogenei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]