2,275 matches
-
șoarecele este întruchiparea agilității. Deși delicat și de mărime redusă, șoarecele are o putere cu atât mai importantă cu cât este asociată cu finețea. Exprimând superioritatea energiei subtile asupra forței brute, șoarecele apare în numeroase legende ca înspăimântându-l pe elefant, până la a-l face să-și piardă controlul de sine. Această semnificație aceasta este deosebit de valorizată în imaginarul destinat poveștilor pentru copii. Numeroase desene animate au ca erou un șoarece, cel mai cunoscut fiind Mickey Mouse. Reducând la zero toate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
umanitar». Lanțul devine astfel suportul schimbului, al comunicării și al medierii între sus și jos, dar și între oameni. Pandantiv, medalie Simbolistica pandantivului depinde, în esență, de ceea ce reprezintă (a se raporta, după caz, la cuvântul corespunzător: inimă, floare, cruce, elefant etc.). Dacă este vorba despre un pandantiv pe care subiectul îl poartă în realitate, este oportun să analizăm și circumstanțele achiziției lui (cadou, moștenire etc.). În acest caz, trimite la relațiile sau la epoca în discuție, iar apariția lui în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
justiției, este condamnat la trei luni de închisoare pentru atentat la pudoarea publică. B. continuă să scrie: două volume de poezie, Brom și Recviem, i se tipăresc în 1939 și 1945. Romanele anunțate în 1945, Șarpele cu ochelari și Parada elefanților, nu au mai apărut; manuscrisul culegerii de poeme Concert la contrabas s-a pierdut. Excentric, teribilist, cu ocupații care îl îndepărtau de literatură (avea un magazin de perdele și umbrele; în 1945, inginerul B., de la Oficiul de studii al Ministerului
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Al. Sincu, București, 1972; Jean Orieux, Talleyrand: sfinxul neînțeles, pref. C. Mureșan, București, 1974 (în colaborare cu Leonard Altbuch și Gh. Popescu-Telega); Paolo Monelli, O aventură în secolul întâi, București, 1977 (în colaborare cu Alexandru Balaci); Henry de Monfreid, Cimitirul elefanților, București, 1979; Giulio Andreotti, Statele Unite ale Americii văzute de aproape, București, 1991 (în colaborare cu Alexandru Balaci); Antonio Spinosa, Tiberiu, împăratul care nu iubea Roma, București, 1992; Renato Pestriniero, Cuibul de dincolo de umbră, București, 1993 (în colaborare cu Alexandru Balaci
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
comparatist, similitudini și deosebiri revelatoare între spațiile de referință și personalitățile reprezentative. SCRIERI: Karel Čapek, București, 1971; Prelegeri de literatură slovacă, București, 1975; Istoria literaturii slovace, București, 1976; Studii de literatură comparată, București, 1987; Cintorin slonov a Paralelne zrkadla [Cimitirul elefanților și Oglinzi paralele], Nădlag, 1995; Utopie și antiutopie, București, 1998; Crima de la km.99, București, 1999; Ciclopul, București, 2001. Traduceri: Fr. Hecko, Satul de lemn, București, 1959; Vl. Minac, Cu vântul în față, București, 1962; J. Glazarová, Așteptare, București, 1965
BARBORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
doleanțele în mare liniște, le înregistrase pe reportofonul ei ca să le ducă spre nori, la Lăcașul cel sfânt. În drumul ei trecuse prin parcul copiilor și reparase un carusel stricat, vizitase animalele circului poposit în oraș și rezemase puiul de elefant de trupul mamei sale să-i țină cald în răcoarea nopții, ridicase cartea de povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa de la o bucătărie uitată neîncuiată, aranjase din nou niște țigle pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
doarme alături de el e din ce În ce mai puțin sora și din ce În ce mai mult soția lui. Delictul se apropie de momentul prescrierii, ticăind zi după zi și ștergând, toate amintirile despre el. (Dar ce uită oamenii, țin minte celulele. Corpul, cu memoria lui de elefant...) Veni primăvara anului 1923. Bunicului meu, obișnuit cu multiplele conjugări ale verbelor din greaca veche, engleza, cu toată incoerența ei, i se păruse o limbă destul de ușor de stăpânit. O dată ce Înghițise o bună parte din vocabularul englezesc, Începu să deguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timpul prohibiției. Și mai e o posibilitate: poate că se prefăcuse tot timpul. Dar nu e timp pentru asemenea speculații. Pentru că gheața scoate un țipăt. Roțile din față ale lui Zizmo sparg suprafața solidă. Packardul, plin de grație, ca un elefant care se ridică pe picioarele din față, Își Înalță radiatorul. Pentru o clipă, farurile luminează gheața și apa de dedesubt, semănând cu o piscină, dar apoi capota sparge suprafața și, după o ploaie de scântei, totul se Întunecă. La spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor un taur degenerat, ci pe acela care îi întrece în mărime și putere pe ceilalți. O turmă de elefanți este con dusă de cel mai mândru dintre ei, chiar dacă e femelă. La oa meni, de ce să fie invers? Cel din frunte ar trebui să fie și cel mai bun. Cine zice că acesta este Augustus? Ba din contră, o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa pe nisip numele împăratului. Să nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă din nou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au dat drumul unor tauri... — Roșcați cumva la culoare? — Îhî... — ăștia sunt sălbatici. Mai violenți și mai mari decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au dat drumul unor tauri... — Roșcați cumva la culoare? — Îhî... — ăștia sunt sălbatici. Mai violenți și mai mari decât ai noștri. Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio fluieră a pagubă. — Nu, nu e deloc așa, se împotrivește instructorul. Uite, hipopotamii, de exemplu, nu-i mai găsești până în Numibia, lei mai sunt abia prin Mesopotamia, iar tigrii - cum zicea nerodul ăla mai adineauri - doar la hyrcanieni. Iar elefantul a dispărut cu totul din nordul Africii. Germanul cugetă câteva clipe în tăcere. Apoi întreabă: — Vrei să spui că prin aceste vânători din amfiteatru, impe riul a împins civilizația până la fruntariile lumii? — Păi, cum altfel? ricanează Rufus. Deși i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
durabilul lor romance printr-un safari În ceea ce se numește Îndeobște The Darkest Africa - asta Înainte ca soții Martin Johnsons să o lumineze pe atâtea ecrane unde puteau fi văzuți În urmărirea leului Old Simba, a bivolului, a lui Tembo, elefantul, toate astea În timp ce colecționau diverse specimene pentru Muzeul de Științe Naturale. Același cronicar Îi declarase până atunci cel puțin de trei ori a fi pe margine, și chiar erau. Dar se Împăcaseră mereu. Uniunea lor avea o temelie solidă. Margot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ntorseseră și acum stăteau de vorbă, adunați În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din ăia mari și cu coarne. — Tu Îi ai pe cei mai urâți. — Nu-i nimic, spuse Manuel. Cu cât sunt mai mari, cu atât au mai multă carne, săracii. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
complet refăcute. Nu știu de unde făcuse doctorul rost de ele. Crezusem mereu că noi eram primii pacienți pe care erau folosite aparatele. Pentru maior fotografiile alea n-au contat prea mult - el se uita Întruna pe fereastră. Munții ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se afla În plin soare, Între două linii de cale ferată. Clădirea gării arunca un petic de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Femeia le aduse două pahare de bere și două suporturi din pâslă. Le puse pe masă și se uită la amândoi. Fata privea Înspre lanțul de munți. Străluceau albi În soare, În timp ce pământul era uscat și maroniu. — Parcă-s niște elefanți albi, spuse. — N-am văzut niciodată vreunul, spuse bărbatul, bând din bere. — Nici nu m-așteptam să fi văzut. — Ba aș fi putut să văd. Nu dovedești nimic spunând că nici nu te așteptai ca eu să fi văzut. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care le-ai așteptat atâta - cum ar fi absintul. — Hai, termină. — Tu ai Început. Eu mă amuzam. Mă distram doar. — Păi, hai să-ncercăm să ne distrăm. — Bine. Asta și Încercam să fac. Am observat că munții arată ca niște elefanți albi. Nu-i o chestie deșteaptă? — Ba da, este. — Și am mai vrut să-ncerc băutura asta nouă. Cam asta-i tot ce facem, nu? Ne uităm la lucrurile din jur și gustăm băuturi pe care nu le știm. — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nouă. Cam asta-i tot ce facem, nu? Ne uităm la lucrurile din jur și gustăm băuturi pe care nu le știm. — Cam da. Fata se uită Înspre munți. Sunt niște munți adorabili. De fapt, nu arată neapărat ca niște elefanți albi. Mă refeream doar la culoare, e ca a elefanților albi, așa cum se vede printre copaci. — Să mai bem ceva? — Da. O adiere caldă Împinse perdeaua spre masă. — Berea e bună și rece, observă bărbatul. — E foarte bună, spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la lucrurile din jur și gustăm băuturi pe care nu le știm. — Cam da. Fata se uită Înspre munți. Sunt niște munți adorabili. De fapt, nu arată neapărat ca niște elefanți albi. Mă refeream doar la culoare, e ca a elefanților albi, așa cum se vede printre copaci. — Să mai bem ceva? — Da. O adiere caldă Împinse perdeaua spre masă. — Berea e bună și rece, observă bărbatul. — E foarte bună, spuse fata. — E o operație extrem de simplă, Jig, spuse bărbatul. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fericit și totul o să fie ca Înainte și o să mă iubești? Și acum te iubesc. Știi că te iubesc. — Știu. Dar dacă o fac, o să ți se pară din nou că-s drăguță când zic că unele lucruri arată ca elefanții albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum sunt când mă Îngrijorează ceva. Dacă o fac, n-o să mai fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poftit de două ori. Își făcu sul țesătura fermecată, își dădu fesul mai spre ceafă și porni către casa Mădălinei, care nu era prea departe. Intrară tiptil în cămăruța papușilor, care pentru o clipă deschiseră ochii. Mădălina îl rugă pe elefantul Vasile să se mute în patul elefantului Năilă, care era plecat la băi. Piticul se întinse în patul elefantului Vasile și spuse: "Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
țesătura fermecată, își dădu fesul mai spre ceafă și porni către casa Mădălinei, care nu era prea departe. Intrară tiptil în cămăruța papușilor, care pentru o clipă deschiseră ochii. Mădălina îl rugă pe elefantul Vasile să se mute în patul elefantului Năilă, care era plecat la băi. Piticul se întinse în patul elefantului Vasile și spuse: "Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mădălinei, care nu era prea departe. Intrară tiptil în cămăruța papușilor, care pentru o clipă deschiseră ochii. Mădălina îl rugă pe elefantul Vasile să se mute în patul elefantului Năilă, care era plecat la băi. Piticul se întinse în patul elefantului Vasile și spuse: "Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
capetele se Întoarseră spre el. —Glumești, zise Wendy. Heidi adăugă: —Scria În materialele adunate de Bibi. Era o Întreagă secțiune despre floră și faună. Moff Începu să enumere animalele: Un fel de căprioară mică, tapiri de mărimea maimuțelor, giboni și elefanți, desigur, o, și o specie de megalilieci, rinoceri și amestecul obișnuit de papagali și păuni, insecte urâte care mușcă, lipitori și mai urâte, cobre scuipătoare Încă și mai urâte, o specie de bungar al cărui venin e letal, mori Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]