962 matches
-
Câțiva poeți tineri pe care îi cunosc se anunță drept scriitori de primă mână în acest secol în care literatura, ca obiect de luptă și de studiu, va suferi schimbări majore dar nu va sucomba. Non omnis moriar deși sună elegiac, știu. Scrii eseu, scrii articole de presă, faci critică literară. Dar când vine demonul prozei pe la fereastră ce îi spui? Dar când vine demonul teatrului, să te întrebe pe când prima încercare dramatică, cum te scuzi? Demonul prozei (bântuie prin poduri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a omului cu sinele profund, cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o proiecție a ideii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
îi leagă numele de un faimos distih militant difuzat cândva, cu o diabolică insistență, de dimineața până seara, la posturile noastre de radio. Dar Utan a scris și altfel de poezie decât numai de circumstanță, poezie adevărată, în linia discret elegiacă a unui Șt.O. Iosif, poetul ardelean cu a cărui sensibilitate a sa a fost asociată. Eugen Si mion i-a apreciat lirismul de transparențe și suavități retractile: „T. Utan este un timid și poezia este pentru el un joc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei carte o evocatoare a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții exterioare, etnografice, ci prin încorporarea în viziunea poetică a unor mituri și simboluri specifice. Elegiacă, dar fără despletiri patetice, fără hohotiri, poezia ei transmite, ca sentiment fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui Marin Preda, drept fără întoarcere. De aici disperarea, revoltele, sfâșierile. Orașul, în schimb, va cons
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow, dar admirația mea se îndreaptă spre ceilalți de care ți-am vorbit. A.R. Și acum, o ultimă întrebare. Se vorbește mult și elegiac despre o criză a literaturii, criză care ar porni din două surse: prima constă în faptul că scriitorii de azi nu ar mai atinge cotele valorice ale celor din trecut, iar a doua pornește de la constatarea că televiziunea, In ternetul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sa e de găsit în ziarele Evenimentul, Seara, Noutatea, Adevărul, Opinia, Dimineața întâi la Iași, ulterior la București. Colaborator, în același timp, la Viața românească și Adevărul literar, Eugen Herovanu-scriitorul se manifestă (în ultimele pagini ale Orașului amin-tirilor) în ipostază elegiacă; sentimentalul, revenit la Iași într-o seară de toamnă după o despărțire de ani sesizează ruptura. Textul în discuție, Pe urma pașilor mei proprii, respiră melancolie: "Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu demult am părăsit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avea nicio grije: totul e bine cumpănit și simplu. Pe aici, acalmie; sper să găsesc pe Pauline gata de plecare și pe Vlad plecat în absența mea. Pentru astăzi, draga mea Mouetta neagră, am scris destul și sunt cam prea elegiacă, ca să pot continua. În astă seară am luat masa la Comino, iar raci, cu Irène, Ina, Alecu, Liana Slăvescu de la Studio 42 (vara Martei Grecianu) și Giurgea Negrilești. La un moment dat, violonistul care cânta singur romanțe anodine a început
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
este Înduioșător prin simplitatea absconsă a teluricului ce emană din absurditatea răsturnărilor ambigui ale nonconformismului modern, irizat penetrațiilor angoaselor metafizice. Lexicul erotic, necrozat atît de sentimentele senile cît și de un stress de origine cvasilunară impune prin absența oricărei tensiuni elegiace, absență ce determină epistemologia contrariilor>>”. Aproape fără rezerve și puși În fața acestei avalanșe de prețiozități lingvistice, tindem să dăm notă de trecere cu toate cele patru picioare personale interdicției impuse de cenzor. c.z. De unde ați scos-o și p
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în revanșism, drept care realizatorii nu s-au mai obosit să-l gîndească și în afara termenilor acestei ecuații simple. în acest film nu există pic de gîndire proaspătă, pic de imaginație. Așa se face că, la final, cînd încearcă o modulație elegiacă, rezonanța e nulă. Amintirea e singurul paradis din care nimeni nu te poate izgoni, spune cineva. Așa e, numai că acest film impersonal nu are nimic dintr-o amintire. Nimic din el n-a fost simțit și imaginat îndeajuns de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
benigne pe care orașul le adăpostește, iar soția sa călugărită revine la violența care a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter, în încercarea de a recupera din cioburi principiul de ordine a unei existențe sfărâmate. Tonul ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simulării afectului. Apoi retrage minciuna romantică lăsându-ne în fața unei dileme : ce s-a întâmplat cu Lefter, cu acest mic funcționar ? Acest narator ne refuză accesul la metafizică, împiedică istorioara sa să devină un exemplum, blochează accesul la lirism și elegiac, și ne oferă un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură romantică, discurs care atât ca tonalitate, cât și ca tema- tică este similar celui utilizat de prozator în Două loturi. Fragmentul merită redat integral pentru caracterul său instructiv menit a sublinia o serie de distincții fondatoare la Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o numește „Sfânta Bășcălie”. Titlul filmului rezonează cu cel al romanului lui Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele (1940) după care Sam Wood a realizat în 1943 o „dramă romantică” cu Gary Cooper și Ingrid Bergman în rolurile principale. Sensul elegiac, romanțios persistă în urechea connaisseur-ului, sens care este deturnat radical de răspunsul pe care unul dintre personaje îl dă întrebării retorice, „adânci” : „Astăzi - când bolta cerească vibrează de clopote de avertizare ames- tecate cu cele de pomenire ale morților și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sfera poeziei e mai largă decât cea a lirismului. Poezia poate fi și comică, poate fi burlescă, poate fi didactică etc., speciile acestea având exemple notabile în istoria literaturii. Balada chiriașului grăbit e o poemă satirică nu lipsită de accente elegiace. În jurul unui divorț e un foarte vioi scenariu comic (de moravuri). Orice ar crede spiritele austere, aceste poeme burlești și hazlii nu sunt frivole. E. Lovinescu, pe care Topîrceanu l-a atacat infatigabil în versuri pline de vervă și spirit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am stat sub birou gândindu-mă la copiii care s-au înecat. Limba Nu numai scriitorul clasic, suitor pe iambii versului, nu numai modernistul stârnitor de polemici literare... dar și nervii mării, dar chiar și valurile scriu versuri. În mod elegiac sau furtunos descriu ele malul pe care-l au în față, către care se vor sparge. Bineînțeles există povestiri în afara limbii. Pietrișul țărmului zornăie înainte cuvinte. Spuma mării face fraze. Noiembrie Scriu în acest caiet abandonat ceva despre Premiul Nobel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pace; să trăiască și să moară, atât cât le era dat. Când vântul se pornea mai tare, lua în zbor foile risipite, învîrtin-du-le într-un danț fantastic, ducîndu-le departe, azvîrlindu-le peste zidul grădinii, în praful de pe drum." Romanele aceluiași sunt elegiace, vaporoase, reeditând cu mai multă vibrație wertherianismul lui Grandea. N. BURLĂNESCU-ALIN Boem provincial, alcoolic și tuberculos, N. Burlănescu-Alin (1869- 1912) a cântat singurătatea proletară, făcând un curios apel către Frigga germanică: Frigga, Frigga, Frigga, Amor te cheamă! Lasă tristul rest
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
săi. Fiica ei, Esther, se extenuează lucrând la mașina de cusut și moare canceroasă. Un alt fiu, Paul, plasator de articole de ocazie, moare de epilepsie. Moriț are nostalgia Americii și într-o bună zi și pornește, escortat la gară, elegiac, de toată familia. Nostalgia lui Rubin, pensular, e mai modestă. El vrea să deschidă o "sală de dans". La Ficu, fiul Estherei, starea bolnăvicioasă rasială se manifestă printr-o mare și anxioasă iubire filială, printr-un sentimentalism timid. Toate aceste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi atuncea unul dintre Acele anonime duhuri Care se-nghesuie să intre Pe poarta marilor văzduhuri. * Am fost mai singur decât niciodată, Un Robinson cu insula în suflet În lirica lui somptuoasă și neagră, Al. A. Philippide e un mare elegiac. CAMIL BALTAZAR Sanatoriul servește în poezia lui Camil Baltazar, ftizic simulat, ca simplu pretext de coordonare a unor emoții universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
locomoțiune minunată, Ce îmi permite să ajung cu bine, Cu toate că-i înzăpezită linia ferată. Revăd căsuța ta de zarzări adumbrită, Revăd Danubiul și balta înverzită, Revăd atâtea colțuri răzbătute-n mai. Intimismul simbolist și livresc e împrospătat de un clasicism elegiac de factura Ovid-Catul-Properțiu. Frigul ținuturilor critice, mormintele, ceea ce întunecă existența sub soarele mediteranean și printre albele coloane, acestea sunt ideile poetice ale elegiacului, clasic nu în decor ci în substanță. Teroarea de mări negre, zăpezi și vânt aspru e ovidiană
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
balta înverzită, Revăd atâtea colțuri răzbătute-n mai. Intimismul simbolist și livresc e împrospătat de un clasicism elegiac de factura Ovid-Catul-Properțiu. Frigul ținuturilor critice, mormintele, ceea ce întunecă existența sub soarele mediteranean și printre albele coloane, acestea sunt ideile poetice ale elegiacului, clasic nu în decor ci în substanță. Teroarea de mări negre, zăpezi și vânt aspru e ovidiană: Gazetele din Urbe au avut dreptate Scriind că astăzi apele vor fi-nghețate. Ieri, toată noaptea, cu tridentul său, Neptun Le-a frământat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de imagni. Mai mult un poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini, ștergîndu-și în pur hazard pensulele. Temperamental e un elegiac cu plânsul smălțuit și mătăsos ca al japonezilor: O tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pământ. Cântecul trist, cântecul cel mai trist
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dulce ca o turtă, Fiecare cuvânt sobru, fiece gest aritmetic calculat, Nădragi lungi, încopciați cu aramă pe burtă, Și nici un copil de vecin nețesălat. În curs de afirmare sunt Teodor Scarlat, Alexandru Raicu, George Fonea, Ion Sofia Manolescu, Aurel Marin, elegiac al imaterialului, cântăreț al munților și al pădurilor, Aurel Chirescu, Eusebiu Camilar (prozator totdeodată de un realism negru), Mircea Badea, G. Mărgărit. Dimitrie Stelaru, boem adevărat, ducând o viață imposibilă, repetă în linii generale atitudini experimentate: hamletisme, evocări de îngeri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de delir, să capteze femeia malignă și plin de repulsie pentru femeile pierdute, având doar vocația legăturilor cvasi-matrimoniale, fără obligații legale. Liceenii plănuind fugi în America amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai recente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
partea științifică revista aduce o abordare din perspectivă clasică a ideilor timpului, partea literară oscilează, în poezie, între poemul eroic, prin Ioan S. Nenițescu și George Murnu, care debutează aici în 1887 (Către Pind, sub pseudonimul Apindor Diselli), și intimismul elegiac, prin Eisabeta M. Z. Ionescu ori prin junimiștii Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și Samson Bodnărescu, nedepășindu-se un registru minor. În schimb, se tipărește consecvent literatură populară: versuri culese de Ioan S. Nenițescu, balade adunate de preoții Al. Popescu și
ŢARA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
și somn (1999), Dialog cu hârtia (2000) și Sfârșit de coridă (2001). Goana după sacru rămâne impulsul poetic dominant, însă acum divinul nu se mai oferă, ci se refuză cu obstinație. În consecință, euforia lasă loc depresiei ori măcar stării elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că aici prima secvență e aceea conotată cu atributele hierofanicului, pentru ca piesa finală să marcheze o crudă sfâșiere a iluziilor
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]