931 matches
-
menite să creeze sentimentul de solidaritate 308. Într-adevăr, în opinia lui Monnet, instituțiile au fost cheia succesului integrării: Numai instituțiile au devenit înțelepte și au acumulat experiență colectivă. Prima hartă instituțională realizată de Monnet este în esență un model elitist, tehnocratic. Încă de la început, o formă distinctivă a reprezentării interesului a ajuns să fie evidentă în structura instituțională a Comunității Europene. Obiectivul a fost acela de a forma o combinare de tehnocrați benevoli și grupuri economice de interes centrați pe
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Micul Trianon", pus la dispoziție de autoritățile locale, restaurat și amenajat prin eforturi conjugate româno-franceze, CCF-ul a reprezentat pentru lumea culturală, academică și civică a Iașului un dar și un prieten neprețuit. Biblioteca, expozițiile, invitații, parteneriatele, evenimentele populare sau elitiste, programele de schimburi culturale, de formare și de dobândire a unor competențe lingvistice esențiale, pe scurt, toate manifestările desfășurate aici în acest răstimp au contribuit, fără excepție, nu numai la diversificarea și ridicarea standardelor ofertei culturale ieșene, ci și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu cerințele democratice unde să aibă acces la internet pentru a primi și el, finalmente, bunăvestire on line. 4 aprilie 2009 În fiecare an, de Bunavestire, Casa Pogor devine o scenă a poeziei universale. Iubitorii acestui gen literar rafinat și elitist au parte de un regal susținut de maeștri ai genului anturați de ucenici sau de aspiranți într-o întâlnire amicală, vie, călduroasă, dar nu lipsită de solemnitate și (câteodată!) memorabilă. E un bun prilej de reflecție asupra unei ciudățenii românești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
personaje de roman. Găștile literare dau în clocot, iar energia creativă, subțire și eterată, cum îi șade bine scriitorului român, se transformă în pasiune și fanatism electoral Și pentru ce? Contrar opiniei membrilor ei, Uniunea Scriitorilor nu este nici club elitist, nici instanță de validare profesională, nici galantar sau podium, nici trenuleț spre Parnas, ci, mult mai modest și eficient, o organizație sindicală al cărei principal scop îl constiuie apărarea intereselor membrilor ei cotizanți. Acest gen de asociere a scriitorilor există
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ne mobilau viața interioară în comunism. Timpul și disponibilitatea intelectuală de a le vedea și diseca pe îndelete alături de prieteni, atunci, în lungile seri din noaptea comunismului sunt singurele mele nostalgii ale acelor vremuri, sper, apuse.) 16 septembrie 2013 Cultura elitistă îi vizează, prin însăși natura ei, pe specialiști și consumatori care au dobândit de-acasă, de la școală ori ca autodidacți un orizont spiritual peste medie. În afara experților cu studii aprofundate, fie ei creatori ori teoreticieni, există în orice societate funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Alfonso Cuarón, regizorul stupidului joc pe calculator, translat în 3D, numit Gravity, sper că i se va face, în sfârșit, dreptate și va primi valorosul premiu pe care și-l dorește atât. Pentru că producătorii celor două sub-produse culturale (după normele, elitiste, europene) după o perfidă și costisitoare campanie de marketing și-au luat deja meritatele compensații financiare pentru investițiile făcute. Vi se pare ușor exagerată această nevinovată șarjă în alb și negru? Asta e adevărata istorie a cinematografiei și, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fie dizolvate de acest nou imperiu al luminii și rațiunii". În ciuda atitudinii sale patriciene, Burke nu limitează aceste iluzii la un segment al societății, spre deosebire de teologul Reinhold Niebuhr (1932:221), care a adoptat, la un moment dat, o atitudine declarat elitistă, aformînd că proletariatul avea nevoie de "iluzii necesare" care să-l ajute să-și păstreze încrederea în idealurile revoluționare. Aceasta poate fi considerată o versiune modernă a "minciunii nobile" a lui Platon, minciunile fiind generate nu numai de elita aflată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
NATO, cerceluș, premergător, incert, de la, orișicând; * neatenție, Dimitrie Anghel, un oarecare, dăunător, Luminăția-Sa, dezgust, UEFA, dumneata, nefolositor, rescrie; * deziluzie, de vrei..., dumneavoastră, sud-vest, subiectiv, ba da, PD, conformism, ilegalitate, oscior; * îmbunătățire, cumva, obiectiv, nord-est, dedesubtul cărții, ba nu, bunătate, elitist, neclar, plafar; * realism, realizabil, grație ajutorului ei, cândva, sud-est, dreptunghi, dezarmare, tractorist, aprozar, plafar; * omenos, undeva, nord-vest, subordonare, curând, atotștiutor, datorită lui, C.E.C., (a) compromite, inegal; * nemăsurat, gri-bleu, ND, nicicând, coordonare, poate va veni, Munții Bucegi, comesean, SV, un intrând
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în „Revista orientală”, „Ileana”, „Liga literară”, cerând artistului, nu fără afectare, o „operă de idei”, care să exprime o stare de suflet modernă. Excesiv și în laude, și în respingeri, B.-P. dezlănțuie o salvă de reproșuri asupra literaturii autohtone. Elitistul e însă consecvent în opțiunea lui pentru poezia simbolistă. Oricum, când scrie, e mai rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
uneori chiar să se fi mondenizat. Intelectualitatea, lumea bine a culturii, ar fi făcut totdeauna parte de drept și de fapt din clubul select al rezistenței cultural-literare. Ea dă uneori semne vizibile, ușor infatuate, că are o astfel de conștiință elitistă. Mai mult: că este chiar pătrunsă de convingerea de a fi adus mari contribuții rezistente. Despre ce este însă vorba în realitate? Pare mai întâi complet uitată o primă dezbatere de acest gen de după 1989, o serioasă discuție publică: masa
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de sine, alimentată și de o anume activitate culturală, sunt ulcerate, în primul rând, de nerecunoașterea confraților cu alte criterii de selecție. Adevărata conștiință estetică a generației se exprimă prin acești adversari. Excluderea din palmaresul și ierarhia, să-i spunem, elitistă actuală, îl aruncă inevitabil în tabăra opusă. Iar refugiul defensiv-ofensiv este îmbrățișarea deschisă a ideologiei culturale oficiale. Cu înțelesul că doar ei o exprimă în toată puritatea și intransigența (vezi demersurile așa-zișilor scriitori comuniști sub regimul Ceaușescu etc.). Doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al contactului între public și intelectual, mediul de lucru poate fi și poarta (invizibilă) a turnului de fildeș. Pentru secolul XIX, sociologul depistează secta politică, boema și revista de nișă ca zona de înstrăinare a intelectualului din profan 15. Accepțiunea elitistă asupra intelectualului conectează indisolubil cărturarul de produsul activității sale - bunul cultural -, iar dacă intelectualul preia și rolul intelighenției, el va fi și distribuitorul creațiilor, linia de transmisie către marele public. O astfel de abordare aparține sociologului american Seymour M. Lipset
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atribuie acestor comitete, mai ales în sprijinirea financiară a școlilor, arătam anterior că eforturile acestora s-au îndreptat tot către liceele teoretice, încurajând, o dată în plus, accesul tineretului către astfel de instituții. Așadar, intelectualismul fascinează tinerii ce aspiră la statutul elitist și la care consideră că pot ajunge prin frecventarea unui liceu ca rampă către universitate și apoi către profesii intelectuale. În mod elocvent descrie scriitorul Sașa Pană, în amintirile sale, sentimentul împlinirii de sine, conferit de calitatea de student, viitor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
După alegerea lui Francois Mitterrand la președinția Republicii în 1981, Jacques Attali i-a explicat lui Jacques Robin că avea în mîini dosarul Institutului Auguste Comte, fondat de Valéry Giscard d'Estaing, și își exprima rezervele cu privire la modul de funcționare elitist al acestei instituții care beneficia de un buget important pentru a asigura o formație complementară scumpă cîtorva politehniști. I-a împărtășit dorința sa de a transforma acest institut, situat pe Muntele Sainte-Geneviève, pentru a crea în loc un centru mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
notorietatea de care au nevoie, uneori remarcabilă". Foarte puține femei fac parte din grup și, chiar dacă unele sînt prezente la întîlniri, nu iau des cuvîntul. Doar Odette Thibault e citată ca facînd într-adevăr parte din acest grup care pare elitist, deși Jacques Robin o neagă. Pe de altă par-te, convingerile politice ale unora și altora sînt destul de omogene: practic, toți, cu excepția lui Jack Baillet, Alain Laurent și Jacques Sauvan, se consideră oameni de stînga. Umorul, foarte prezent în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
culturilor foarte diferite de cele care caracterizează lite ratura africană de expresie francesă, spre pildă. Lipsește, mai întîi, complexul de inferioritate al dominatului căci, departe de a fi limba colonizatorilor, franceza reprezintă (sau, cel puțin, a reprezentat) o alegere estetică elitistă, o cale regală pentru a intra în "curtea celor mari". Totuși, o anume ambivalență subzistă, alimentată de înstrăina rea resimțită în acel între două limbi, între două culturi. Altfel spus, imaginarul și expresia acestor scriitori sunt marcate în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să aibă forma: "La/le ... de la/du...", cum ar fi, de exemplu, La nuit du Vojd (Noaptea lui Vojd), prim roman al scriitorului Hervé Bel (text foarte bun, de altfel), publicat în 2010, care a și obținut un premiu literar elitist (Edmée de la Rochefoucauld). E greu de explicat, pentru un profan, ce anume din această formulă, și de ce, acționează decisiv asupra subconștientului unui cititor, dar se pare că funcționează... Lucrurile merg însă mult mai departe în ziua de azi. Potrivit unor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
begonii sau cu spatele la zid, plecări bruște și neînțelegeri, parcurs care, în mod logic, ar trebui să deseneze un sclipitor, ironic, gurmand, dar banal roman adulterin. Ar însemna să nu ținem cont de geniul inventiv al lui Orsenna, al cărui orgoliu elitist nu e satisfăcut decît de legendă. Într-adevăr, după spusele lui Elisabeth, "doar timpul înnobilează adulterul. Acumularea anilor echivalează cu legitimitatea. O mare poveste de dragoste este mai întîi o poveste durabilă." Trebuie deci construită legenda, trebuie să te instalezi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la Le Havre cu 38 de ani în urmă, Ono-dit-Biot a decis foarte devreme să devină scriitor, hotărîre întărită de eșecul la examenul de agrégation, în urma căruia publică primul său roman Désagrégé(e), care îi aduce deja un prim premiu, elitist, Edmée de La Rochefoucauld, și face obiectul unei tentative de ecranizare. În paralel, tînărul își face rapid un nume publicîndu-și jurnalul intim pe blog, Le Journal de l'énervé. La următoarea încercare, reușește la examen și devine profesor la un liceu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și rămîn axiomatice, adică imposibil de verificat. Falsificaționismul combate două paralogisme sau erori logice majore. Ambele fac imposibilă falsificarea. Prima eroare este așa-numitul regres la infinit. Să luăm un exemplu din literatura teoriei politice asupra puterii, care opune școala elitistă celei pluraliste (Dahl 1958): Statul nostru este guvernat de o elită conducătoare. Analiza descoperă că cei presupuși a face parte din elită nu-și impun voința în deciziile cele mai importante. Contraargument: lucrurile stau așa pentru că în spatele elitei de fațadă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
statului: un dialog între Lenin și Clausewitz O abordare economică a cărei unitate de bază este statul are cu siguranță nevoie de o teorie a statului. Gilpin oferă o astfel de teorie, care se adaptează atît marxismului, cît și teoreticienilor elitiști ai statului (prin urmare și realiștilor). Statul este "o organizație care asigură protecția și [bunăstarea]... în schimbul unui venit" (Gilpin 1981: 15). Aceasta corespunde adaptării istorice menționate mai sus între sistemul politic și clasa de mijloc în ascensiune, cînd statul-națiune s-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nevoia de a finanța războiul au fost cele două motive care au obligat monarhia să-și extindă controlul asupra societății franceze prin impunerea taxelor și crearea unui sistem administrativ care să colecteze aceste taxe.7 Bineînțeles, după cum remarcă Tilly, grupările elitiste statale nu au ținut cu precădere să obțină un stat centralizat, acest fenomen fiind uneori consecința neintenționată a acțiunilor acestora. Pentru a-și întări puterea, monarhia a trebuit să-și învingă rivalii din interiorul teritoriilor pe care deja le controla
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sinonimă cu Revoluția și progresul. Mai mult, marea majoritate a oamenilor care locuiau în interiorul granițelor Hexagonului, îndeosebi țăranii care locuiau în zone geografice foarte restrânse și care nu obișnuiau să călătorească, nu vorbeau limba franceză, care era considerată limba clasei elitiste, ci dialecte și limbi regionale, cum ar fi limbile bască, bretonă, corsicană și occitană, și dialectele provensale și germanice (în Flandra și Alsacia). Rezistența cea mai puternică opusă Revoluției a venit din partea acestor populații, cu precădere a celor din vestul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
instituții, societatea franceză a continuat să-și ducă existența după cum o făcuse de secole, de vreme ce grosul populației îl constituiau țăranii care aveau același mod de viață ca și înaintașii lor. Cele care s-au opus acestei centralizări au fost clasele elitiste marginalizate din punct de vedere politic, ai căror membri erau considerați drept niște visători nostalgici și utopici într-adevăr, mulți erau intelectuali de provincie și poeți. Am văzut deja că geografii, evident perfect conștienți de dimensiunea spațiului fizic, aveau totuși
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor expresivității elitiste, într-unul al dialogului ironic și paradoxal. După cum a subliniat Harold Rosenberg, picturile contemporane realizează un act creator dublat de un act critic, revizitarea trecutului cel puțin a celui recent fiind încorporată într-un comentariu asupra istoriei artei. În arhitectură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]