913 matches
-
de aur, muncitorii au construit o structura defensiva în Delta de Est, numită " Zidul Conducătorilor ", pentru a se apăra împotriva atacurilor externe. Având securitate militară și politică și marea bogăție agricolă și minieră, arta și religia au înflorit. Spre deosebire de atitudinea elitistă a Vechiului Regat față de zei, Regatul Mijlociu a cunoscut o creștere în expresii de pietate personală și ceea ce ar putea fi numit o democratizare vieții de apoi, în care toți oamenii posedau un suflet și puteau fi bineveniți în compania
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
domeniu, cu toate acestea, au părut să fie mai mult de acord cu Dyson decât cu Lewis. Autorul de științifico-fantastic David Brin a criticat cartea pentru ceea ce el a perceput a fi un devotament incontestabil față de o structură tradițională socială elitistă, descrierea sa pozitivă a măcelului dintre forțele oponente și romantica sa viziune asupra lumii din trecut. Michael Moorcock, un alt faimos autor de științifico-fantastic și fantastic, este de asemenea critic față de "Stăpânul inelelor". În eseul său, „Epic Pooh“, egalează lucrarea
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
pagini ale cărții, Toffler ne demonstrează, cu ajutorul datelor statistice, că după anul 1940 în Statele Unite s-a observat un mai mare interes față de cultură decât în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Acestui boom cultural i se opun elitiștii culturii, care reprezintă vechea aristocrație americană. Ei condamnă calitatea inferioară a actului cultural, afirmând că e mai importantă calitatea decât cantitatea. Toffler definește "consumatorul de cultură" ca fiind o persoană care vizitează sălile muzeelor, asistă la spectacole de teatru și
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
psihoterapeutice. Pentru un "consumator de cultură" importantă este și educația pe care o are, la care se adaugă timpul liber și veniturile de care dispune. Toffler ne prezintă cum s-a ajuns să fie smuls controlul asupra artei din mâinile elitiștilor și cum s-a ajuns ca reprezentanții "clasei confortabile" să fie interesați de cultură. Pentru a-și sublinia mai bine ideile, Toffler folosește multe exemple din care ne putem da seama că "vechea gardă" nu mai deține monopolul cultural, ci
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
din ce în ce mai mult de actul cultural. În campusurile americane s-a dezvoltat un nou sistem, care susține înființarea de instituții culturale chiar în interiorul campusului. Astfel studenții devin producători de cultură prin piesele de teatru jucate, concertele susținute, echipele de balet formate. Elitiștii culturii afirmă că astfel de inițiative nu fac decât să coboare standardele de calitate ale culturii. Cu toate acestea, Toffler afirmă că funcția universităților este de a fi un promotor al avangardei culturale, al inovației în domeniul artistic. Un fenomen
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
Acest fapt duce la apariția culturii sub formă de produs comercial, adică la "vânzarea culturii". Artiștii sunt angajați de tot mai multe firme în funcții de consultanți cu probleme estetice ce privesc activitatea firmelor respective. Această apropiere este condamnată de elitiștii culturii, care afirmă că o asemenea asociere duce la eliminarea treptată a adevăratei arte. Colaborarea artistului cu omul de afaceri, consideră elitiștii, este un fenomen ce va duce la îngrădirea artiștilor. Toffler observă dezvoltarea haotică a culturii, dar care se
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
firme în funcții de consultanți cu probleme estetice ce privesc activitatea firmelor respective. Această apropiere este condamnată de elitiștii culturii, care afirmă că o asemenea asociere duce la eliminarea treptată a adevăratei arte. Colaborarea artistului cu omul de afaceri, consideră elitiștii, este un fenomen ce va duce la îngrădirea artiștilor. Toffler observă dezvoltarea haotică a culturii, dar care se îndreaptă spre ordine. Acest lucru, spune autorul, este datorat consiliilor și instituțiilor organizatorice ce au apărut o dată cu boom-ul cultural. Astfel de
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
și contra-argumentele ambelor părți. Astfel Toffler arată că în cazul pluralismului patronajului artistul nu mai cade în capcana îndatoririi fată de un singur patron. Acest pluralism ajută ca arta să-și fixeze rădăcinile în comunitate, cu toate că această artă, după cum consideră elitiștii, nu se ridică la standardele culturale elitiste. Toffler analizează și poziția prin care arta ar trebuie să fie sub subvenționare federală. Un asemenea program, afirmă autorul, ar putea duce la tentative de control politic al culturii. Cu toate acestea, Toffler
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
că în cazul pluralismului patronajului artistul nu mai cade în capcana îndatoririi fată de un singur patron. Acest pluralism ajută ca arta să-și fixeze rădăcinile în comunitate, cu toate că această artă, după cum consideră elitiștii, nu se ridică la standardele culturale elitiste. Toffler analizează și poziția prin care arta ar trebuie să fie sub subvenționare federală. Un asemenea program, afirmă autorul, ar putea duce la tentative de control politic al culturii. Cu toate acestea, Toffler ne arată că guvernul federal ajută arta
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
fără a se implica în mod direct. Ultima parte a cărții, intitulată "Calitate pentru ce?" este un capitol în care Toffler încearcă să ne convingă că actul cultural în ziua de azi nu este chiar atât de mediocru precum susțin elitiștii culturii. El consideră că arta poate fi susținută și de noua generație ce s-a ridicat spre cultură după cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel avangarda culturii americane este dusă înainte de noii "consumatori de cultură", noua "clasă confortabilă" fiind
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
rockului românesc din acei ani, a câștigat de fiecare dată premiul pentru cel mai bun baterist (chit că era clar și cel mai tânăr-15 ani). Muzica ieșenilor, de altfel, era evadată din obișnuințele vremii, spre un jazz-rock de mare clasă, elitist (și oricum nou pentru România). Având un mare succes în rândul studenților, au făcut concerte în toată țară cu sălile pline, Ovidiu Lipan fiind cap de afiș. A continuat să cânte după 1971, în București, cu Roșu și Negru (cu
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică. În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituțional al Papei Hygin este incert. A murit ca martir
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
poate fi comparată cu Gustave Le Bon? Trebuie să mergem până la Leibniz, până la Leonardo da Vinci, pentru a găsi o asemenea universalitate, o asemenea genialitate."! Admiratorii săi arată consideră că Le Bon face parte de grupul de gânditori iconoclaști și elitiști, care, de la Friedrich Nietzsche la Emil Cioran, au încercat să arate nihilismul și iraționalitatea dogmelor epocii în care au trăit. Încă din primele sale lucrări, Le Bon a avertizat occidentul despre pericolele unei suprapopulări, a criticat ravagiile colonizării, cerând respectarea
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
în viața economică. Deși mulți singaporezi sunt de acord că succesele economice se datorează, în bună măsură, promovării conducătorilor talentați, mulți cred (de exemplu, în urma scandalului în care a fost implicată Wee Shu Min) că societatea singaporeză a devenit una elitistă. În România socialistă nu se aplicau principiile meritocrației. Deși repartizarea în producție a absolvenților unităților de învățământ superior se făcea în ordinea mediilor obținute în facultate, posturile disponibile la repartiție erau, toate, extrem de proaste, fiind cele refuzate de cei care
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
Raportat la curentul literar, „Mic dejun la Tiffany” aparține postmodernismului („termen folosit într-un sens foarte larg «și adesea confuz» pentru a desemna o categorie amplă de fenomene culturale și a indica o îndepărtare, inițiată în jurul lui 1960, de cultura elitistă a modernismului, în direcția unei abordări eclectice și populiste”). Caracterizat de limbajul trivial, romanul „Mic dejun la Tiffany” abordează emanciparea (cu toate că e o falsă emancipare, Holly Golightly s-ar vrea modelul femeii independente, dar este întreținută de bărbați bogați cu
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
doar o administrație stabilă și de prosperitate. În contrast puternic cu cei din epoca anterioară, tineri politicieni nu au văzut nici un motiv să sprijine și să apere biroul Imperial ca o forță unificatoare benefică pentru națiune. Republicanismul era un crez elitist care nu s-a dezvoltat în Brazilia, având puțin sprijin în provincii. Dar o amenințare gravă la adresa monarhiei a fost o combinație de idei republicane, cu difuzarea pozitivismului printre rândurile ofițerilor cu grade medii sau mici care au dus la
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
Tineretului. Zona Văcărești este una dintre privilegiatele Capitalei, unde totul este la îndemână, de la spații verzi, la mijloace de transport în comun și mari centre comerciale. Chiar și centrul orașului este aproape. Toate aceste atuuri au calificat cartierul drept unul elitist, dar prețul locuințelor a rămas la un nivel accesibil. Majoritatea blocurilor au fost construite puțin înaintea cutremurului din '77 Există o polemică între istorici și etimologi. După părerea unora, numele zonei s-ar datora faptului că moșia ar fi aparținut
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
așa cum s-a întâmplat și cu Miorița, pornită din «capul unui păstor genial din Carpați»”. Constantin Ciopraga(1992) reia această teză, după ce în prealabil o adaptează concepțiilor contemporane referitoare la riturile de inițiere, de integrare (profesională, comunitară ori în societăți elitiste) și de accesare a unei cunoașteri superioare: „Cum nimeni nu se poate prevala de o experiență personală a morții, parabola păstorului mioritic ne vine parcă de la un inițiat, de la cineva căruia i s-a lămurit misterul”. După ce, în 1866, Vasile
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
dezvoltată, în continuare de Goethe, prin romanul "Die Leiden des jungen Werthers", apărut în anul 1774 . În Republica sa luminată, Klopstock își propunea să încredințeze puterea unei elite cultivate, și nu unui suveran, considerat ca fiind incapabil să guverneze. Intelectualii, elitiștii se ridică astfel deasupra poporului, pe care îl împopoțonează cu un termen disprețuitor: "plebe". Klopstock nu acordă nicio suveranitate poporului și nu rămâne nimic din valorile "Libertății, Egalității și Fraternității". A murit la Hamburg, la data de 14 martie 1803
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
mediteraneană - Educație prin respect, 2006-2008, Comenius 2.1 - centralizat. 6. Rock și nu război, octombrie 2006, European Youth Project. Începând cu primii ani ai secolului curent, importante proiecte de renovare au readus coegiul, inclusiv din punct de vedere arhitectural, aproape de elitistul său nivel inițial. În plus, amenajări și îmbunătățiri interioare - precum supraveghere video pe coridoare, facilități sportive noi sau informatizarea digitală a multor săli de clasă - au completat cu succes imaginea sa de colegiu național de înaltă prestație.
Colegiul „Costache Negruzzi” din Iași () [Corola-website/Science/319495_a_320824]
-
Polonia și Ucraina au avut de suferit de pe urma pogromurilor ce au insoțit răscoala antipolonă a cazacilor lui Bohdan Hmelnițki. În secolul al XVIII lea mișcarea hasidică a exprimat o anumita nemulțumire a unor largi mase din populația evreiască față de caracterul elitist și auster al ieșivelor din Polonia, Lituania, Bielorusia și celelalte regiuni unde era permisă reședința evreilor în răsăritul Europei. Promovând accesul la Tora și la credință pe căi emoționale nemijlocite, inclusiv folosind parabolele, muzica și dansul, și nu neapărat pe
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
pentru activitatea lor culturală. În ceea ce privește teatrul, au format dramaturgi, actori, scenografi, critici și, desigur, un public care finanța în diverse feluri aceste producții. De aici se remarcă mai întâi de toate o concepție despre cultura aplicată practic: nu o cultură elitista și aristocratizantă, privilegiu al câtorva aleși, (actori și spectatori) suficient de <sensibili> pentru a surprinde <sublimul rafinament> al unor <creații inefabile>; ci cultură că opera colectivă, a tuturor, pentru toți”. (Guevara Mesa 2015)1
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
politica internațională sunt de părere că atitudinea României în această problemă a contribuit la aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în 2004. În opinia criticilor lui Gabriel Liiceanu, acesta împărtășește (alături de ceilalți membrii ai G.D.S-ului), o poziție elitista și neo-populistă. Lucrări publicate în străinătate: Lucrări colective: Articole În străinătate: (zus. mit Th. Kleininger) "Heideggers Rezeption în Rumänien", în: Concordia: Internaționale Zeitschrift für Philosophie, Nr. 16, 1989; wieder abgedruckt în: Studia Phaenomenologica I (2001) 1-2 În România: Interviuri Ed.
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
căsătorie, dar se lovesc de opoziția familiei anagajatoare, care nu o considera pe Maria, o guvernantă săracă, ca fiind potrivită pentru fiul cel mare. Marie Curie este dezamăgită, mai ales că nici Kazimir nu pare să opună rezistență acelor concepții elitiste. Din fericire, încheierea perioadei de slujbă ca guvernantă coincide cu succesul tatălui ei care în aprilie 1888 primește o slujbă mai bine plătită. Astfel puteau fi finanțate studiile Mariei care reușește să își achiziționeze echipamente cu care putea derula experimente
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
Deși familia Blair a declarat că dorește să-și protejeze copii de aparițiile media, educația lui Euan și Nicky a fost sursa unei controverse politice. Ambii au studiat la "London Oratory School", instituție criticată de către aripa stângă pentru procedurile sale elitiste de selecție. Familia Blair a ales această școală preferând-o școlii catolice a districtului Islington din Londra, controlat de Labouriști, unde locuiau pe atunci. Totuși, a remarcat că este primul Prim-Ministru de după război care și-a trimis copii la
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]