994 matches
-
al guvernului În care s-ar solicita calm din partea populației și s-ar da câteva sfaturi despre cum să se procedeze În situația critică, Ați formulat ideea mai bine decât aș putea eu s-o formulez vreodată, Mulțumesc pentru aprecierea elogioasă, dar acum vă rog să faceți un efort și să vă imaginați ce s-ar Întâmpla dacă am proceda În acest mod, Nu Înțeleg, Așteptam mai mult de la directorul general al televiziunii, Dacă e așa, mă simt depășit, domnule prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Tarrou părea să fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar plăceri păreau controlate de necesitățile negoțului. Această singularitate (este cuvântul folosit în carnete) primea aprobarea lui Tarrou, și una din remarcile lui elogioase sfârșea chiar cu exclamația: "în sfârșit!" Sunt singurele locuri în care notele călătorului, la această dată, par să ia un caracter personal. Numai că nu e ușor să le apreciezi pur și simplu înțelesul și seriozitatea. Astfel, după ce povestise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
punea actorii să vorbească În fața unui aparat sofisticat, ca să le ia... ambitusul; exercițiu inutil, fiindcă trupa era atît de mică, Încît oricum jucau toți histrionii, În toate montările... La Chișinău, cînd montam un Cocteau, trupa de la Luceafărul Îmi tot vorbea elogios de marele Todorov; mă duc și văd un spectacol de-al lui Todorov - era jenant! CÎnd Îmi cunosc opinia, marii actori ai teatrului din Capitala Republicii Moldova (unii-artiști ai poporului; alții-emeriți) corectează verdictul: Într adevăr, zic ei, Todorov era mare, dar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
complicate; nu chiar ca Avatar, dar nici precum cele În care se filmează jumătate de peliculă Într-un apartament, apoi jumătate Într-un autobuz, și filmu-i gata. Dar părerea mea, nu mai are importanță cîtă vreme producțiile românești sunt primite elogios În competițiile internaționale... Revista ComunIQue: Unii devin legende vii doar pentru că trăiesc mai mult decât alții, sau mai puțin? Bogdan Ulmu: O legendă vie musai să fie și ...longevivă, nu? - vezi cazul Radu Beligan. La antipod, Marilyn Monroe, care a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în legătură cu persoana sa - fie în asociere, în criticile lui C-tin Rădulescu-Motru împotriva „filozofiei neștiințifice“, fie în opoziție, în criticile aduse de teologii sibieni neortodoxiei și neromânismului său - devenise iritantă. Dat fiind că, în recenzia sa, Grigore Popa făcuse aprecieri elogioase asupra celor trei tipuri mistice, considerându-le sublime întrupări ale duhului ortodox, Blaga îi dă lui Zevedei Barbu cartea lui Underhill - ediția germană, pe care o avea în biblioteca sa - pentru a publica o contra recenzie. Acest lucru e atestat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
bine și am început să inventăm recenzii. î„Un moment de rahat“, „împrumutați-i plasatoarei ceva țoale.“) Am trecut sub tăcere sentimentul de inutilitate pe care mi-l lăsase amintirea piesei ăleia și m-am lansat într-o descriere extrem de elogioasă destinată exclusiv urechilor lui Chris. Am pus la bătaie cuvinte precum „inovatoare“ și „uluitoare“ își chiar așa și fusese). în timp ce eu eram în plină relatare, Chris s-a ridicat spunând: — Cred c-ar cam trebui să strâng pe-aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și exil. Doctorul îmbătrânise, se pensionase, însă zâmbetul i-a rămas același. La nici doi ani după ce documentarul Experimentul 770 a fost difuzat pe ARTE, filmul lui Cristian Mungiu a luat Marele Premiu la Cannes. Cunosc „subiectul“, am citit cronicile elogioase publicate în presa occidentală. Însă filmul încă nu l-am văzut. O voi face. Nu neapărat fiindcă vreau să văd cum acest film înmulțește numărul celor care vor încerca mai intens aici să afle pe cont propriu un răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe o singură formulă filozofică, în felul clasicismului ori simbolismului, ci pe concluzia tuturor filozofiilor. Iată dar poziția spirituală a dadaismului în vreme. Pentru aceea, Jacques Rivière, această mare «inteligență inaplicată», cum se numește el însuși... s-a potrivit unei elogioase Réconnaissance à Dada”. Această distanță ironică, dublată de recunoașterea stingherită a succesului mișcării se va regăsi în mai toate luările de poziție ale criticii moderniste interbelice. Paragraful dedicat lui Tzara de către E. Lovinescu în Istoria literaturii române contimporane (1927) are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La révue roumaine (dintre volumele care adună cvasiexhaustiv publicistica tînărului autor din acea perioadă, v. Opere IV. Publicistica, ediție critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001). O recenzie a aceluiași Vinea despre Mercure de France și despre comentariile elogioase ale lui A. de Montandon cu privire la Șt. O. Iosif, Panait Cerna și Ilarie Chendi reține atenția prin antifraza sarcastică: „Să ne felicităm totuși că avem pe cineva care să amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maxy, redactor al Contimporanului pînă la ruptura din 1925, a expus în 1922 la Berlin, sub egida grupului Sturm al lui Walden, prezență semnalată aproape număr de număr în paginile revistei lui Vinea și Iancu și comentată, în numeroase rînduri, elogios. Afinitățile dintre cele două publicații sînt numeroase, mergînd de la eclectismul expresionisto-constructivist cu influențe futuriste pînă la interesul pentru popularizarea avangardelor „periferice”. În Literatura română și expresionismul, Ov.S. Crohmălniceanu menționa reproducerea unor lucrări de Marcel Iancu, M.H. Maxy și Mattis Teutsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trîmbițate și răspîndite pretutindeni”. Actualul proiect al Uniunii Europene își are, de fapt, una dintre sursele importante în această lucrare deja clasică, apărută în 1923... În nr. 81, cu ocazia călătoriei în România a contelui Hermann von Keyserling, sînt prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru toate problemele noi ale momentului, spirite îndrăznețe și inovatoare, adevărate temperamente active de reformatori”. Păstrînd proporțiile și schimbînd tot ce e de schimbat, nu alta este și concepția celor de la Contimporanul... În nr. 96-97-98, D. Mihail semnează un articol elogios de prezentare a lui Leo Frobenius, părintele morfologiei culturale și al teoriei orbitelor civilizației (care l-a influențat, după cum se știe, și pe Lucian Blaga), fiind apreciat îndeosebi pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o semnează colaboratori valoroși ai revistei ce, desigur, a handicapat definitiv Viața românească, agonizantă în oficina Camerelor de Comerț din București”. Prețuirea față de o parte a literaturii promovate în acei ani la Gîndirea va fi subliniată și printr-un semnal elogios al romanului Brațul Andromedei de Gib Mihăescu. Refuzînd linia tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă a publicației, „contimporanii” par a încerca să găsească un modus vivendi cu aceasta, oarecum pe linia „vechii” Gîndiri de la începutul anilor ’20. Un colaborator minor, dar interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la rubrica de „revista revistelor“ pentru un atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică a romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai elocvent în formula lor suprematistă, care se pierde într-un complet neant formal pentru a pune numai problema materialului”. Numărul 59 semnalează un grupaj „consacrat constructivismului polonez” al revistei belgiene Anthologie din Liège, iar în nr. 65 este menționată elogios o importantă manifestare expozițional-arhitectonică internațională desfășurată la Varșovia: „Block 11 este un număr festiv consacrat expoziției de arhitectură modernă ce are loc actualmente în Varșovia. Au luat parte la această expoziție Franța (G.I.A. Perret, Le Corbusier, Mallet Stevens, Lurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
școala germană, în detalii însă rămîne pură și deplin convingătoare. Interesante soluții urbaniste ne prezintă Jiri Kroha. Articole semnate de Karel Teige, V. Burian, Schmeisel, Blumm. Plastică nouă de Prohazka, Toyen și I. Styrsky”. Numărul 75 conține o nouă notiță elogioasă de prezentare, în aceeași linie puristă: „Horizont, marea revistă de artă nouă din Cehoslovacia (Brezen) ne aduce de această dată o realizare în marmură a chinuitoarelor experiențe de simplificare pînă la gradul Artă. O statue a lui Smetana — Studii, eseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o „Belgie a Orientului”: stat aculturat deopotrivă francez și german, în plus - avînd în sora sa occidentală un corespondent și, totodată, un model mai „avansat” pe calea artei noi și a constructivismului arhitectural. Înainte de Primul Război Mondial tînărul Vinea scrisese elogios despre poezia postsimbolistului Émile Verhaeren, un „precursor” el însuși. „Deschidem această anchetă asupra poeziei mondiale cu Belgia - scrie el, într-un P.S. al amintitului grupaj belgian - pentru că poeții ei au fost primii care ne-au revelat, prin Verhaeren, frumusețea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
64, pledoarie pentru ordinea colectivă a construcției abstracte) și poeții Emile Malespine, Michel Seuphor și Marcel Loumaye. Reclamele la reviste belgiene „împodobesc” frecvent paginile Contimporanului (ca și reproducerile plastice sau arhitectonice după artiști belgieni), iar rubrica de „revista revistelor“ comentează elogios expozițiile, volumele și publicațiile avangardiștilor flamanzi și valoni, insistînd, nu o dată, asupra caracterului lor de „colaboratori” ai publicației lui Vinea și Iancu. Schimburile au fost reciproce, deși omoloagele din Belgia nu au acordat o atenție similară celor românești (oricum, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
text; se poate deda la oricîte operații de alhimie vrea. Susceptibilitatea noastră ar fi preferat un text acrobatic. Să nu-l învinovățim însă pe Sternberg...”. Pe lîngă deja citatul Arghezi, susținător neobosit al spectacolelor trupei din Vilna, s-au pronunțat elogios și alți scriitori români, oameni de teatru cu grutate în epocă, de la Ion Marin Sadoveanu (care compara montarea cu Cîntărețul tristeții sale - „poveste tristă de dragoste a unui tînăr și anonim evreu din nesfîrșita Rusie” - cu cele mai bune scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stă însă - și încă - sub incidența unei prejudecăți post-maioresciene: aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
azi” - Cioculescu, Călinescu, P. Constantinescu - e taxată, ironic, drept „cacofonică”...) Tînărul Boz este un entuziast al literaturii de avangardă; un susținător avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el prezintă elogios personalitatea lui Tristan Tzara care, alături de Brâncuși, „a adus în lumea culturală apuseană un aer proaspăt românesc”. Primul - „cu dinamism diavolesc și focuri bengale de idei”, celălalt, „în taină și îngerește”. După ce recapitulează activitatea din țară a viitorului dadaist (cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
text preponderent descriptiv, cu observații pe linia lui G. Călinescu) este extraestetic: prețuirea pe care i-o acordă prietenul Geo Bogza, elogiile din epocă ale lui Tudor Arghezi și G. Ciprian și, nu în ultimul rînd, traducerea franceză și comentariile elogioase ale unor Eugéne Ionesco și Raymond Queneau... Argumentele de autoritate internă și externă (de genul „dacă au spus-o oameni serioși, e musai să o spun la rîndul meu”) funcționează neabătut. Altminteri, în opinia autorului, meritul lui Urmuz e acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
relativ scurta lor dereglare caricaturală în științe, arte și sentiment. De aici pînă la eroii mecanomorfi ai lui Urmuz nu a mai fost decît un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au pronunțat elogios nu puțini poeți, în special aceia care își simțeau afinități structurale cu el. Într-un foileton publicat în 1968 în Luceafărul („Patimile după Hurmuz”), reluat în volumul Teoria sferelor de influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea. Cu părul strâns la spate, într-un coc lejer, și cu pielea ca dintr-un alabastru fără cusur, femeia era amețitor de frumoasă. Vivian Grant s-a așezat pe un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna după CV și studiindu-l rapid. Da? Ce drăguț. Mi-ar fi plăcut să obțin de la ea mai multe detalii. — Deci, plănuiești să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În anii 1870, În aceleași reviste americane de bună calitate la care contribuia și Henry. În 1879, Harper Începu publicarea În foileton a romanului Anne, cunoscut ca foarte popular printre cititorii revistei. Cam În aceeași perioadă, scriitoarea publică un articol elogios la adresa operei lui Henry, În Atlantic. Astfel se face că el o cunoștea foarte bine când se Întâlniră pentru prima dată la Florența, În primăvara lui 1880 și, după cum i-o declară, scrisoarea de recomandare pe care i-o prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]