1,400 matches
-
sau nu), variantele și manuscrisele în facsimil asigură laboratorul propice secționării intratextului pentru a vizualiza genotextul, "nivelul în care textul este gândit, transformat, produs, generat" vs fenotext, "adică nivelul textului realizat"25. Hipertextul va fi extras din nuvela Sărmanul Dionis. Eludăm criteriul cronologic și optăm pentru una din operele publicate antum. Considerăm relevant faptul că Mihai Eminescu a ales să publice anumite opere și a lăsat în manuscris altele. Sărmanul Dionis și Cezara sunt ca să ne exprimăm astfel platforme-program disimulate epic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apropiați. Acest lucru a fost și este posibil și datorită faptului că morala nu poate fi impusă prin lege, pentru că un om care nu acceptă morala și etica nu va accepta nici legile care ar impune-o și le-ar eluda oricum. În viața societății se manifestă o strânsă interdependență între subsistemele ce o alcătuiesc - poliție, economic, social și moral. Ca urmare, în procesul de tranziție pe care îl parcurgem, criza din economia românească se întrepătrunde cu o puternică criză morală
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
asemenea unei ideograme, este un inconștient arhetipal din care fiecare se împărtășește. Semnul devine simbol și face să apară cealaltă parte, imaterială, a lucrurilor. Tocmai această alchimie, cum nu se poate mai subtilă, și cât de misterioasă, este cea care eludează ceea ce Paul Valéry numea brutalitatea conceptului. În căutarea lui "deprofundistă", căutare a unei așa-zise profunzimi, a unei esențe a realității, a unui "numen" dincolo de fenomen, el nu vede înflorirea a ceea ce este marca plăcerii și a dorinței de a-fi-împreună
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
excesului. Se poate nota în acest sens și conceptul de "situație-limită" propus de Karl Jaspers. Pentru faptul că pune bine în lumină relația dintre transcendență (ceea ce depășește egotismul contabil) și imanență (trăitul comun)43. Grație acestor situații, lumea nu este eludată. Ele sunt ca niște "cifruri", într-un fel enigmatice, desigur, subliniind că suntem prinși într-o rețea simbolică în care fiecare joacă un rol. Lume non-eludată, non-elucidată în totalitate. Existență acceptată chiar în dimensiunile ei pe care morala poate să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și să nu luăm un aer dezgustat în fața a ceea ce nu se repetă, și deci nu poate fi tezaurizat pentru viitor. Deontologiile care guvernează moravurile triburilor contemporane sunt complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine esența ei
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sub care s-a fondat organizația P.C.R. din sânul populației evreiești (Comitetul Democratic Evreiesc), iar pe de altă parte, era criticată virulent poziția așa-zis bundistă de izolare a populației evreiești Într-o singură structură, În care ar fi fost eludate„interesele de clasă”. Deci, pe de-o parte, „unitate”, dar, pe de alta, accentuarea „luptei de clasă”. O contradicție de logică politică ce nu-i deranja pe teoreticienii comuniști. Așa cum am arătat deja, controlul comunităților și al Federației era un
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
adevărat. Din acest punct de vedere, imaginea este văzută și ca mijloc între percepție și gândire, fiind conectată, prin senzație, la facultatea intelectului. Relația dintre imagine și senzație caracterizează întregul proces al funcționalității imaginii care poate varia în intensitate, poate eluda descripțiile și care este caracterizat de subiectivitate. După Coolingwood teoria imaginației nu poate să scape senzației întrucât, conform tradiției, tot ceea ce vine din senzație nu e nimic mai mult decât imaginație, prin urmare "imaginația este, astfel, noua forma pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
antigene virale și autoantigenele gazdei. În cursul infecției cu VHC se produc anticorpi neutralizanți cu durată scurtă de viață, incapabili pentru asigurarea imunității. Replicarea înaltă, însoțită de o rată crescută a mutațiilor, constituie un mecanism de adaptare a virusului care eludează apărarea imună celulară și umorală a gazdei și explică persistența și cronicizarea frecventă a infecției. Particularități clinice Incubația variază între 15 și 90 de zile. Infecția acută este asimptomatică sau oligosimptomatică anicterică în 90% dintre cazuri. Forma fulminantă este foarte
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și în cazul lui Mircea Vulcănescu, avem de-a face îndeosebi cu o posteritate bibliografică: s-au tipărit, nu în ediții critice, lucrările sale cele mai importante 21, au apărut exegeze 22 al căror spor de cunoaștere nu poate fi eludat, după cum au apărut, conjunctural și protocolar (în cumpătul vremii, ar spune Noica), texte care au stors în exces încărcătura morală a gesturilor esențiale, sublime făcute de omul Vulcănescu. Sensul acesta din urmă, legitim în raport personalitatea autorului, a fost reiterat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
adevărata justificare a rechizitoriului său: faptul că "mai toate erorile mari încep de la nimicuri"61. Era motivul pentru care ortografierea i se părea o probă obligatorie deopotrivă pentru cetățeanul de rînd și cărturarul cel mai sigur de sine. Să nu eludăm însă ce se petrecea în cercetarea limbajului începînd cu deceniul patru al secolului trecut, odată cu încercările filosofului american Charles Morris (în 1938, publica un text în care diferenția între mai multe discipline care aveau ca obiect de studiu limbajul: sintaxa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pentru edițiile Dicționarului Academiei, după cum (re)citește și comentează pe istoricii limbii, pe lingviștii români (Densușianu, Sextil Pușcariu), pe lingviștii europeni și nu numai de prim rang, pe filosofii care au dat măsura performanțelor în metafizica limbajului (Wittgenstein, Heidegger; nu eludăm, desigur, alți mari autori la care trimite Noica prin nenumărate din interstițiile comentariilor sale: Goethe, Nietzsche, Frobenius și Spengler, pe care de altfel i-am mai amintit). Vom sublinia însă următorul lucru: în arheologia de reconstituire a înțelesului cuvintelor esențiale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sa fundamentală, mai exact spus: confuzia pe care o induce în el între ființă și neființă 94. În încercarea noastră de analiză a modului în care Cioran s-a raportat, ca gînditor, la categoria filosofică de timp, nu trebuie să eludăm contextul academic al formării sale, atmosfera filosofică a deceniilor trei și patru ale secolului trecut. Filosoful care exprimase spiritul vremii și care continua să fie la modă era Henri Bergson (premiul Nobel, 1927), eseurile sale, inclusiv Cele două surse ale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și atitudini, însumate în experiențe de viață trăite pe care, acum, ni le dezvăluie (e aici ipostaza luptei cu preocuparea de sine) printr-o dezinvoltă introspecție care vrea să rămînă, retoric, desigur, incognito și oarecum fals-sibilinică. În plus, nu putem eluda faptul că filosoful Cioran este scriitor și, în egală măsură, actor care face prestidigitație cu măștile pe care le poartă eul său, și tocmai de aceea nu știm dacă îl putem crede atunci cînd spune că masca servește omului nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
s-a conturat astfel, oarecum în răspăr cu evoluțiile de aiurea, un model local, provincial (a cărei țintă era una demopolitică), de a judeca limitele corpului uman și șansele sale de ameliorare. Îndeosebi în anii tensionați de după 1933 (să nu eludăm Congresul internațional de antropologie și etnologie, care se va ține, în 1938, la Copenhaga), indicînd o utilizare a etnologiei în politică, uneori cu discriminări biologice excesive și acreditînd mai mult zona rurală, studiile echipei de la Cluj veneau să confere semnificație
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
undeva Viorella Manolache, un fel de "platonism răsturnat, dominînd imperial esența nonspirituală a manifestărilor umane (economice, biologice, sexuale, instinctuale ș.a.m.d.), traduse politic în∕prin competiția continuă a poziției de clasă cu esența biologică". Nu numai că nu putem eluda o cercetare precum Repere teoretice în biopolitică, ci, dimpotrivă, lectura și internalizarea ideilor unui atare discurs ni se par necesare pentru ceea ce înseamnă astăzi conservarea identității naționale a spațiului românesc. Este un demers care pendulează benefic între hermeneutica puterii corpului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lumină și bună îndoială, triadica ființă alcătuită din criticul, editorul și profesorul Munteanu intrase, absurd, în tunelul privirii dinăuntru. Îmi place să-l păstrez în memorie prin scrisul său viguros, dens, aproape fără pic de redundanță (de-ar fi să eludăm excesul citării, strategie necesară însă în absența originalului), mă gîndesc cu bucurie la figura acelui spiritus rector al colocviilor de critică organizate de Revista Transilvania, acolo unde avea roluri aparte într-un fermecător joc secund sau al ielelor, ideile cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Freud și freudismul" ori cel despre J.-P. Sartre, reflecțiile autorului examinau nu o carte, ci o idee. De aici caracterul incitant al dialogului pe care îl întreținea cu lectorul, ca și relativitatea bine temperată a dezbaterii (caracteristică spiritelor care eludează judecățile apodictice), la care se adauga o permanentă ispită a esențialului, un patos al lucidității, al ideilor clare și distincte, o plăcere a simplității demonstrațiilor, a observației aparent elementare, după cum aveam acolo și un evident simț al perspectivei istorice și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu reprezintă un fel de accesoriu sau vreun pretext pentru prezentarea curților regale, cum preciza de altminteri într-un interviu Principesa Margareta. Dar lectura unei asemenea cărți trimite inevitabil și spre zarea altor semnificații deopotrivă istorice și culturale. Nu putem eluda, bunăoară, faptul că sentimentul românilor față de monarhie, conturat sub anumite determinații ale sale în veacul al XIX-lea, a cunoscut în timp o evoluție în care s-au amestecat adeziunea, rezervele și chiar împotrivirea față de Rege. Ne amintim, în acest
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ființa spiritualității românești, vol. III. Trimitem totodată, pentru repere bibliografice și spirituale, la: Marin Diaconu, Mircea Vulcănescu, Profil spiritual, Editura Eminescu, București, 2001; Studii de istorie a filosofiei românești. Mircea Vulcănescu, vol. VIII, Editura Academiei Române, București, 2012. 22 Nu putem eluda, vorbind de exegeza operei lui Vulcănescu, atitudinea lui N. Bagdasar din Istoria filosofiei românești (Societatea Română de Filosofie, 1940), unde nu aflăm niciun cuvînt despre gîndirea acestui autor: nici în capitolul "Tendințe, teorii, sisteme", nici în "Filosofia istoriei" sau "Filosofia
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de cultură al ziarului Cotidianul, serie nouă, nr. 43/247), anul VII, 28 oct. 2002) și de Uniunea Intelectualilor Români la 20 febr. 1934, în Mircea Vulcănescu, Tînăra generație, ed. cit., pp. 110-140. 52 Exegeza operei lui Vulcănescu nu a eludat însă tendința unui anume reducționism al autorului atunci cînd opune două Românii (cea rurală și cea urbană, ultima atrăgîndu-i o împotrivire am spune eminesciană) și substituie relația dintre grupuri sociale cu aceea dintre etnii v. textele "Cele două Românii", Dreapta
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
săi pentru a formula propria sa poziție, aceea că dreptatea este un bun în sine deși este bună și prin consecințele pe care le aduce. S-a configurat deja în discuția noastră o distincție pe care n-o mai putem eluda: dreptatea aparentă și dreptatea adevărată. Aceasta este distincția cu care Valentin Mureșan își construiește două din cele patru consistente capitole ale comentariului său la Republica lui Platon. Cum face saltul Platon de la aparența factuală la esența contrafactuală? Evident, schimbănd metoda
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
a „omului cultivat”. Pepaideumenos este rezultatul asimilării „marii culturi”. Aceasta din urmă era, în esență, o cultură literară și artistică, și nu una științifică, cum dorea Platon. Dar pepaideumenos nu era lipsit de cultura științifică întrucât, spunea Isocrate, nu poate eluda instrumentele acesteia, singurele care pot rafina judecata. O influență platonică? Poate. Dar Isocrate înțelegea perfect că omul de cultură nu poate fi un semidoct. I se atribuie lui Isocrate, pe nedrept, titlul de „părinte al învățământului umanist” (sau „părinte al
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
umanioarelor”). Dar în Grecia elenistică nu putea fi vorba de vreo schizofrenică împărțire a culturii în „umanistă” și „realistă”. Pepaideumenos este „o personalitate integrală”, un „om total”, și nu un simplu specialist în elocință și discipline literare. Desigur, nu putem eluda faptul că omul de cultură isocratic își are centrul de greutate al culturii sale în arte și nu în științe. Acestea din urmă sunt doar instrumentul curiozității diletante. Dar omul de cultură tocmai aceasta trebuie să fie: stăpân complet pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului, care au crezut că s-a câștigat, în acest fel, un instrument infailibil pentru a dezvolta, construi și optimiza, repede și sigur, curricula moderne, eficiente în orice condiții sociale și educaționale. S-a ignorat însă că modelul lui Tyler eluda problemele subiectivității și ale destinului solitar ale fiecărui learner, ca personalitate în devenire. Influența modelului lui Tyler a atins apogeul în perioadele de reformă educațională majoră. Deceniul al șaptelea al secolului XX a impus „Raționalul lui Tyler”, determinând lumea educațională
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vigoare. Nu vom comenta aceste erori inadmisibile. La data când scriem aceste rânduri, asemenea comentarii sunt inutile. Este de datoria noastră să le indicăm. Principiile și normele încălcate de designerii români sunt însemnate de noi cu asteriscuri, având următoarea semnificație: (*) „eludat”, (**) „încălcat”, (***) „încălcare gravă cu consecințe periculoase”. a) Principiile lui R. Wynn și C. de Young (1992)11 Principiul fundamentării empirice. Curriculumul trebuie să se bazeze pe cercetarea empirică a stării anterioare și să fie astfel alcătuit încât să anuleze toate
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]