2,071 matches
-
actuală sunt rezolvate prin calcul integral, dat în forma sa modernă în secolul al 17-lea de Isaac Newton și Gottfried Leibniz. Printre problemele pe care Arhimede le-a rezolvat a fost cea a calculului centrului de greutate al unei emisfere solide, centrul de greutate al unui trunchi al unui paraboloid circular și aria unei zone a parabolei limitată de parabolă și o dreaptă secantă a ei (vezi tratatul Metoda Teoremelor Mecanicii). Când a demonstrat riguros teoremele Arhimede a folosit ceea ce
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
Morsele sunt mamifere mari, semiacvatice, care trăiesc în mările reci din emisfera nordică. Există două subspecii: de Atlantic, "Odobenus rosmarus rosmarus" și de Pacific, "Odobenus rosmarus divergens". Morsa de Pacific e puțin mai mare, masculul cântărind până la 1800 kg. . Morsele sunt membre ale ordinului Pinnipedia. Sunt, de asemenea, singurele membre ale familiei
Morsă () [Corola-website/Science/302309_a_303638]
-
decât la amfibieni datorită unui început de perete despărțitor în ventricul și amplasării principalelor vase arteriale. Sângele realizează două circuite: mare și mic. Sistemul nervos este mai dezvoltat ca la amfibieni și pești. Cerebelul, care controlează echilibrul, este foarte dezvoltat. Emisferele cerebrale sunt mari și au scoarță cerebrală. Este un sistem nervos centralizat. Reptilele trăiesc pe aproape toate continentele (în afară de Antarctica). Marea majoritate a reptilelor trăiesc în țările cu climă foarte caldă , fiind majoritatea nocturne.În zonele acestea pot fi întâlnite
Reptilă () [Corola-website/Science/300112_a_301441]
-
o formă a corpului, în general, asemănătoare. Din moment ce lupul marsupial a umplut nișa ecologică în Australia, cum familia câinelui a făcut în restul lumii, și-a dezvoltat multe trăsături similare. În ciuda acestui fapt, nu este înrudit cu niciunul dintre prădătorii emisferei Nordice. Aborigenii australieni au fost primii oameni care au avut contacte cu specia, existând numeroase exemple de gravuri ale acestora, datând cel puțin din anul 1000 î.e.n. Imagini petroglife cu lupul marsupial pot fi găsite la Dampier Rock Art Precinct
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Xanadu (deseori denumită „Xanadu Regio”, deși acesta nu este numele ei oficial) este o zonă extrem de reflectorizantă de pe emisfera frontală a satelitului lui Saturn, Titan. Numele său vine de la Xanadu, palatul legendar descris de Samuel Taylor Coleridge în poemul său "Kubla Khan". Regiune a fost identificată pentru prima data în 1994 de către telescopul spațial Hubble, care a afișat-o
Xanadu (Titan) () [Corola-website/Science/326385_a_327714]
-
valori de presiune cu puțin mai mici decât cea a presiunii normale (1011 - 1018 mbar). Această zonă se numește "talveg ecuatorial", deoarece este încadrată, la nord și la sud, de zone de înaltă presiune, denumite "centuri subtropicale". Centura subtropicală din emisfera sudică include două celule de presiune la est de sudul Africii, în centrul lor presiunea atingând valori de 1027 mbar, îndeosebi în luna iulie. Spre nord și sud de centurile subtropicale de înaltă presiune se întâlnesc centuri de joasă presiune
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
înaltă presiune se întâlnesc centuri de joasă presiune, care se extind până în zonele arctice (984 mbar). La ecuator umiditatea relativă oscilează în jurul a 85% în tot cursul anului. Valorile medii anuale ale umidității relative sunt în general mai ridicate în emisfera sudică decât în cea nordică. În partea inferioară a zonei, valorile maxime ale umezilii relative oscilează în jurul valorii de 71% (în luna iulie), iar cele minime în jurul a 78% (luna ianuarie). Amplitudinea variațiilor continuă să scadă pe masura creșterii latitudii
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
latitudii până în jurul a 32ș latitudine ajungându-se la 75-76%. La latitudini mai înalte se înregistrează din nou o creștere a amplitudinii, atingându-se variații maxime între 38ș-42ș latitudine la o umiditate relativă de 80-84% (lunile iulie si ianuarie). În emisfera sudică, la latitudini peste 57ș variațiile sunt foarte reduse, umezeala relativă înregistrând valori de 85%. Zona ecuatorială se caracterizează printr-o nebulozitate ridicată, practic constantă pe tot timpul anului. Valorile medii identificate sunt 6 și 7. Regiunea cu nebulozitate maximă
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
vremea este în general bună, iar cerul senin. În est înnorările sunt mai rare decât în vest, unde nebulozitatea și căderile de precipitații ating valori maxime vara. Vremea bună poate fi întreruptă de periculoase furtuni tropicale. Vânturile de vest în emisfera de sud bat din direcția vest-nord-vest cu forțe mari. Vara intensitatea lor maximă este înregistrată în centura delimitată de lat. 55ș S și 60ș S, iar iarna, între lat. 50ș S și 55ș S. Regiunea cuprinsă între aproximativ lat. 40ș
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
din urmă se termină și se începe spațiului interstelar. Forma și marginea exterioară a heliosferei sunt probabil afectate de dinamica fluidelor a interacțiunilor cu mediul interstelar precum și de câmpuri magnetice solare existente la sud, de exemplu este direct modelat de emisfera nordică care se extinde cu 9 UA mai departe decât emisfera sudică. Dincolo de heliopauza, în jurul valorii de 230 UA, se află arcul de șoc, o „urmă” de plasmă lăsată de Soare când acesta călătorește prin Calea Lactee. Nici o navă spațială încă
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
marginea exterioară a heliosferei sunt probabil afectate de dinamica fluidelor a interacțiunilor cu mediul interstelar precum și de câmpuri magnetice solare existente la sud, de exemplu este direct modelat de emisfera nordică care se extinde cu 9 UA mai departe decât emisfera sudică. Dincolo de heliopauza, în jurul valorii de 230 UA, se află arcul de șoc, o „urmă” de plasmă lăsată de Soare când acesta călătorește prin Calea Lactee. Nici o navă spațială încă nu a depășit heliopauza, așa că este imposibil să cunoaște condițiile din
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
povestiri și romane science fiction, începând cu povestirea din 1964, "The Coldest Place". În ea este vorba despre cel mai friguros loc de pe Mercur, despre care se credea în acea vreme că se află îm rotație sincronă, arătând mereu aceeași emisferă Soarelui (după ce Niven a fost plătit pentru povestire, dar înainte de publicare ei, s-a descoperit că se rotește într-o rezonanță de 2:3). Pe lângă premiul Nebula din 1970 și premiile Hugo și Locus din 1971 primite pentru "Lumea inelară
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
alces", denumit și plotun ) este un mamifer sălbatic, fiind cel mai mare reprezentant al familiei cerbilor. El se distinge prin marile coarne palmate pe care le poartă masculii. Sunt descrise mai multe subspecii de elan: ul trăiește în pădurile din emisfera nordică, în zona temperata și subarctica, acoperind un areal ce cuprinde Scandinavia, Siberia și jumătatea nordică a Americii de Nord. Coarnele masculului răsar ca niște raze cilindrice din care ies în fiecare parte prelungiri în unghi drept, aplatizate până la mijlocul craniului, care
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
așezare nu a rezistat, și Anglia nu va mai avea nici o tentativă de explorare și colonizare în cele două Americi, până în 1604, după pacea încheiată cu Spania. În secolele XVII-XVIII, Marea Britanie a înființat primul imperiu, care își avea centrul în emisfera vestică, adică în insulele Caraibiene și America de Nord. A început cu înființarea unor plantații de tutun în Indiile de Vest și a coloniilor religioase situate de-a lungul coastei Americii de Nord. Anglia și-a asigurat prezența în India în secolul XVII, prin
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
250778° longitudine estică. Locul amartizării este aici pe harta web Google Marș și aici în software-ul NAȘĂ World Wind. "Phoenix" a amartizat în Valea Verde din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei marțiene. Până la solstițiul de vară din emisfera nordică marțiană, care a avut loc la 25 iunie 2008, Soarele a apărut la poziția maximă
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Valea Verde din Vastitas Borealis la 25 mai 2008, într-o zi de la sfârșitul primăverii din emisfera de nord marțiană (L = 76,73), unde Soarele a luminat panourile sale solare pe toată durata zilei marțiene. Până la solstițiul de vară din emisfera nordică marțiană, care a avut loc la 25 iunie 2008, Soarele a apărut la poziția maximă de . "Phoenix" a văzut primul apus de soare la începutul lui septembrie 2008. Amartizarea a avut loc pe o suprafata plata, cu landerul raportând
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
desert care se întinde în partea nord-estică a Mexicului, respectiv în partea central sudică a Statelor Unite ale Americii. Cu o suprafață totală de aproximativ 362.600 km² (sau circa "140,000" mile pătrate), este cel de-al treilea deșert că suprafață din emisfera nordică, respectiv cel de-al doilea ca mărime din America de Nord după Deșertul Marelui Bazin. În partea mexicană, cea mai întinsă, deșertul acoperă partea nordică a statului Chihuahua, cea mai mare parte a statului Coahuila, partea nord-estică a statului Durango, respectiv
Deșertul Chihuahua () [Corola-website/Science/311846_a_313175]
-
Triunghiul (lat. Triangulum) este o constelație mică din emisfera boreală. Triunghiul figura deja în lista celor 48 de constelații repertoriate de Ptolomeu în lucrarea sa "Almageste", una din rarele constelații antice (împreună cu Balanța care nu provin dintr-un mit și singura care este descrisă printr-o figură geometrică. În
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
localizat în cutia craniană și are aproximativ 1500 g. Este legat de corp prin 12 perechi de nervi cranieni din care 10 perechi își au originea în trunchiul cerebral. Nervii sunt: Encefalul este alcătuit din trunchiul cerebral, cerebel, diencefal și emisferele cerebrale. a)anterior: șanț adânc b)posterior: șanț îngust și mai puțin adânc
Sistemul nervos central () [Corola-website/Science/302310_a_303639]
-
de ani pământești. Deoarece Neptun se deplasează încet spre partea opusă a Soarelui, polul sud se întunecă în timp ce polul nord se iluminează, ceea ce determină ca eliberarea metanului să treacă spre polul nord. Din cauza schimbărilor sezoniere, s-a observat că în emisfera sudică a planetei benzile de nori cresc în dimensiuni și albedo. Această tendință a fost remarcată pentru prima dată în 1980 și se așteaptă să dureze aproximativ pâna în 2020. Rezultatul perioadei orbitale lungi a lui Neptun este că durata
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
Marea Pată Roșie a lui Jupiter. Peste 5 ani, la 2 noiembrie 1994, Telescopul Spațial Hubble nu a mai observat Marea Pată Întunecată pe suprafața planetei. În schimb, o nouă furtună similară cu Marea Pată Întunecată a fost găsită în emisfera nordică a planetei. Scooter este o altă furtună, un grup de nori albi situat mai la sud decât Marea Pată Întunecată. Ea a fost numită așa deoarece, atunci când a fost descoperită de către "Voyager 2", se deplasa mai repede decât Marea
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
ul comun (Corvus corax), de asemenea cunoscut sub numele de ul nordic, este o pasăre cântătoare mare, în întregime neagră. Găsit în întreaga emisferă nordică, este cea mai întâlnită dintre toate ciorile. Există cel puțin opt subspecii ale corbului. Este una dintre cele mai mari două ciori, alături de Corbul Thick-Billed, și este probabil cea mai grea pasăre cântătoare.La maturitate corbul comun are între
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
genetice recente, care au examinat ADN-ul corbilor comuni din întreaga lume, au stabilit că păsările se împart în cel puțin două clanuri: Un clan în California, găsit numai în sud-vestul Statelor Unite, precum și un clan în Holarctic, gasit in restul emisferei nordice. Păsările din ambele clanuri arată la fel, dar grupurile sunt distincte genetic și au început să se divizeze aproximativ două milioane de ani în urmă. Descoperirile indică faptul ca ADN-ul mitocondrial bazat pe corbii comuni din Statele Unite sunt mai
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
Corbii pot provoca daune culturilor, cum ar fi cerealelor sau pot dăuna animalele, deoarece au fost exemplare care au ucis iezi, miei sau viței. Totuși aceștia atacă rar, iar comportamentul lor poate fi uneori luat greșit de fermieri. În întreaga emisferă nordică și de-a lungul istoriei umane, corbul comun a fost un simbol puternic și un subiect popular de mitologie și folclor. În multe tradiții din Vest, corbii au fost mult timp considerați a fi păsări de rău augur, în
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinox în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinoxul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinox este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui echinox într-una din cele două emisfere ale Terrei
Primăvară () [Corola-website/Science/306109_a_307438]