1,678 matches
-
și mă uit la vitrinele magazinelor de bijuterii, alegând ce mi-aș cumpăra eu dacă aș avea bani. Petrec mult prea mult timp uitându-mă cu dor la Silk Cut, dar nu - nu mai fumez. Nici măcar când sunt atât de emoționată, că m-aș putea îmbolnăvi. Nu. Sunt în formă și sănătoasă, n-am nevoie să fumez. Când vocea din difuzoare spune că a început îmbarcarea pentru zborul meu, țopăi până la terminalul pentru plecări, încercând să-mi controlez dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-și spune fără să-i vină să creadă: ― Jemima Jones, ce naiba faci? Capitolul șaptesprezece Se presupune mereu că ar trebui să te simți obosit după un zbor lung. Eu nu mă simt obosită, mă simt entuziasmată, și bucuroasă, și emoționată. Ca și cum, până acum ar fi fost un joc deosebit. Așa m-am jucat eu pe internet, cu această poveste de dragoste inventată, cu un tip pe care nu l-am văzut niciodată, și a fost amuzant, mi-a dat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încă n-a dat înapoi, așa cum credeam că ar fi putut s-o facă, și nimic din expresia lui nu sugerează dezamăgire. Încep eu, spunându-i că nu arată cum mă așteptam. ― Poza ta nu te avantajează deloc, spun eu emoționată. Mi-e atât de teamă că o s-o vadă prin mine pe fata grasă pe care am încercat atât de mult s-o ascund. Zâmbește. Are dinți perfect albi, la care eu mă uit cu uimire, pentru că n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă prăbușesc în fața șemineului. Brad se duce să facă cafeaua, și când e gata, o așază pe măsuța de cafea din spatele meu. Se așează pe podea lângă mine și-mi dă părul din ochi. Știu c-ar trebui să fiu emoționată, în oricare alte condiții probabil că aș vomita, dar acum sunt mult prea dusă ca să mai simt vreo emoție, ca să-mi mai fac griji despre ce să fac, sau să spun. Stau pur și simplu acolo și mă găsesc concentrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în sus și-n jos pe pat și bate din palme. Te-a mai văzut așa? spune deodată Lauren, în timp ce eu îmi aplic ultimele tușe de ruj. ― Așa cum? ― Slabă. Nu. O, Doamne. Nu, el habar n-are. Sunt atât de emoționată: ce-o să creadă, ce-o să spună? Dau din cap că nu. ― O să fie uluit, râde ea. Hai că te duc acolo. Haide, o să fi bine. Ține minte, e doar Ben amicul tău. ― Exact. E Ben! Sărim în mașină și Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
forță - o forță pe care n-am crezut c-o s-o am vreodată. Știu că de data asta chiar pot da ochii cu el de data asta, de data asta n-am să mai fug. Desigur că sunt în continuare emoționată, acum sunt și entuziasmată. De data asta, întârzii câteva minute. Nu vreau să-l aștept pe Ben, vreau să intru și el să fie deja acolo, vreau să intru simțindu-mă puternică, plină de forță, frumoasă. Și chiar intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața japonezilor. Spre deosebire de ceilalți săteni, acesta purta o pălărie de paie cu boruri largi și stătea țeapăn ca un copil emoționat. Velasco îl întrebă ca pe un copil pe care îl asculta la catehism: Toți care trăiesc aici sunt credincioși creștini? Si, padre. — Sunteți fericiți că v-ați lepădat de credințele greșite ale străbunilor voștri și că ați ascultat învățăturile Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu seară și ținute-n apă, ca să nu-și piardă parfumul și frumusețea. Mama i le ia din mână și le împachetează în celofan. Gata, să mergem! Pe drum, Sorinei nu-i mai tace gura. E fericită, veselă, dar și emoționată. De acum înainte, că-i elevă, o să treacă și pe la grădiniță și o să le spună copiilor de-acolo ce frumos e la școală!... Au ajuns la poarta școlii. Tata tresare. Privește mai atent. Unde-i Sorin? Unde-i? Că doar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
m-am convins să mă mărit și să fac un copil. El mă iubea profund și-mi vorbea cu tot vocabularul romantic: destin, diminutive de alint prea jenante ca să le pot repeta. În mod firesc, mă simțeam și flatată, și emoționată. Nu era chipeș la modul convențional, dar găseam că avea un spirit puternic care funcționa ca un ciudat afrodiziac. Din punct de vedere social era inapt și avea și o serie de obiceiuri ciudate, dar exclusiv din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai greu de scris decât se așteptase ea. Vârtejul de idei esențiale și epifanii puternice apărea minimalizat pe hârtie. Se transformaseră În cuvinte fixe și nu mai reprezentau o dezbatere interioară vie. Totuși, a terminat-o și era entuziasmată și emoționată să afle ce vor crede oamenii, felul În care munca ei le-ar putea schimba viața. Ar putea avea chiar un efect de exemplu. Nu a vrut să-și facă speranțe prea mari, totuși, se putea dovedi că să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și, deoarece știam că somnul este important, m-am trezit la 06.30. Cu o oră mai târziu decât de obicei. 20 martie era o zi importantă pentru mine. Tocmai în ziua aceea primisem responsabilități noi la muncă și eram emoționată încă de dimineață. Am luat metroul de la stația X, linia Hibiya și, la stația Kasumigaseki, am trecut la linia Marunouchi. E mai bine să stau în față ca să pot schimba repede, dar e foarte aglomerat și mă urc urc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
I s-a făcut o înmormîntare magnifică, așa cum hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se facă. Era tocmai în zi de Paște. Se strânsese lume multă și, ceea ce nu hotărâse boierul mai dinainte, mulți erau sincer emoționați. Femeile pe care le terorizase odinioară acum jeluiau din toată inima. Au venit domni de la oraș care au adus coroane multe, muzică militară și au ținut discursuri. Ca și cum natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o forță pe care nu o avusesem până atunci. Jucau valurile înaintea mea și le urmăream ca și cum jocul lor ar fi fost singura preocupare ce-mi mai rămăsese. Și atunci am auzit lângă mine, fără să mă aștept, o voce emoționată spunînd: - Iartă-mă, Sandule, am fost rea! Fără explicații, s-a lipit lângă mine, mi-am trecut mâna de-a lungul mijlocului, mi-am alăturat obrazul și am rămas acolo, în fața mării, multă vreme, până noaptea târziu, fără să îndrăznim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gândurilor, și care colorează toată conversația.) Nu găsesc că ai vorbit ceva mai însemnat! - Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei și-o analizezi.R... al meu e emoție transformată în literă. Ascultă ce frumos sună: r... și ce emoționată sunt! r... Acompaniază perfect tânguirile tale, o vioară și un fagot. - Voiam să discut cu tine despre ce vom aranja mai târziu. - Iar planuri. Lasă să trăim fără să ne mai gândim la ziua demîine. Sunt mereu atâtea surprize! - Nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sau poate că și ei și-au ales același loc? Și, în sfârșit, împreună. Ce dor îmi era de trupul ei! Ca și cum în lipsa ei nu s-ar mai fi întîmplat nimic cu mine. Aceeași impresie a avut și ea. Era emoționată, ca și cum m-ar fi așteptat tot timpul, fără să se apropie nimeni de dânsa. Dar n-am avut curajul să-i spun tot adevărul în ce mă privește. Cu mine, atâția ani, nu s-a întîmplat, într-adevăr, NIMIC! În timp ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plăcere. - Ce umilință, să depinzi de plăcerea acelei fete stupide. - Nu știu de ce o numești stupidă. Nu poți să o taxezi așa dupăscurta noastră cunoștință. - O să vie cu noi cu siguranță, de-abia așteaptă să o inviți. Am vă-zut ce emoționată este când îți vorbește. Eu nici nu existam între voi. - E normal ca noi să avem unele amintiri - inofensive - față de care tu să rămâi străină. - Și mai vorbești de sufletele noastre identice! - Are vreo importanță Lidia mai mult decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și încet-încet cavaleria acoperea câmpia întreagă. — Unde a găsit Magister atâta cavalerie? întrebă Maliban. — Vizigoții! îi răspunse emoționat Sebastianus. Se vede că cele două armate s-au reunit. Ovații se ridică din mulțime la o sută de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul la traseul de rond. Privind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
m-a primit, cu gesturi unghiulare și cu o bucurie rece de matematician, deși reală, Timotin m-a lăsat singur și am înțeles că a reușit cu greu să determine pe doamna să vină în odaia de primire. A apărut emoționată și stângace. Ceea ce mi se păruse ostilitate îmbufnată, era timiditate. Subțire, zveltă, formele ei nu poartă mărturia celor patru maternități. Într-o rochie neagră, din care apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu apă de mare de la gheață. Și totuși, remarc eu, un artist adevărat va supraviețui. (Și, bănuiesc, va supraviețui chiar și elogiilor.) Și îmi amintesc că odată, în copilărie, într-o noapte, Seymour, îmbrăcat în pijamaua lui galbenă și foarte emoționat, m-a deșteptat dintr-un somn adânc. Avea zugrăvit pe chip ceea ce fratele nostru Walt numea „expresia lui de evrika“ și voia să-mi comunice că înțelesese, în sfârșit, de ce Hristos a spus că nu trebuie să consideri pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Pavone era revoltat! Toată lumea a Înebunit, nu mai Încape Îndoială. Avu senzația derizorie visului În care lumea Își bate joc de el!! Îl apucă pe Nando de mână. „Spune-mi băiete, eu - sunt o nălucă - ori exist cu adevărat...!?” Nando emoționat, Îl ajută să intre În mașină asigurându-l. „Nu descuraja bunul meu prieten...! Vom bate la toate ușile până ce aflăm adevărul...!!” Având ordinea cuvintelor bine stabilite, pătrunseră În următoarea clădire a Poliției hotărâți să protesteze energic În caz de refuz
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Având injectată În sânge mania de-a pregăti banii Înainte de a ajunge să plătească, introduse mâna În buzunar și, având la Îndemână banii de la schimbul valutar efectuat la bișnițar, trase afară câteva banknote. Încercând să-i numere: se opri În loc emoționat. În locul hârtiilor de 1oo lei, avea În mâinile sale, coale de hârtie albă...!! Inima sa o luă la galop În timp ce o accentuată amețeală Îi Împăienjeniră ochii, având senzația vechilor simptome radioactive, În timp ce o sudoare rece Îi brăzda coloana vertebrală! Bănuielile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]