944 matches
-
de el până n-aș mai putea. Aud de dimineață o piesă, una fluierabilă, să zicem, cum e și asta a lui Cohen, și-o țin langa toată ziua ce urmează. O cânt de nu mai știu de mine. Chestie enervantă. Gândiți-vă numai. Aud o piesă veselă, optimistă, și pot deduce că o să am o zi bună. Aud una plângăcioasă, smiorcăită, automat mă dă peste cap. Mi se îneacă absolut toate corăbiile. Celulele corpului meu preiau un ritm și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar exact, calculat niciodată nu am fost. Io n-am o gândire normală, n-am o gândire decentă. Mă enervează toate locurile comune vânturate zilnic prin presă. Toate cuvintele de clătit gura. Deși sunt multe adevăruri consacrate, dar se repetă enervant și atunci trebuie să rupi gura târgului cu ceva de o noutate absolută, paranoică. Io am o gândire delirantă, paradoxală. Nu pot afirma că gândirea mea caută adevărul sau doar exoticul. Io spun ceva frumos, nu neapărat logic. Ca să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește, că vorbește despre tine. Că-ți pune în cârcă fapte de a căror existență nu ai cunoștință. Nu asta e enervant. În fond, în acest fel ea chiar îndeplinește un rol bine venit într-o comunitate. Pune în circulație mesaje care altfel ar risca să rămână necunoscute. Unele au chiar un simț de observație hipertrofiat, de sociolog amator. Știu absolut tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o femeie frumoasă, extrem de exigentă cu sine, dar mai ales cu noi, copii săi. Era îngrijită și foarte atentă la detalii, la orice ar fi deranjat câtuși de puțin imaginea familiei sale. A fost și este un om direct, uneori enervant de conservator și care nu a cruțat absolut nimic. Este în fapt rodul unor percepte educaționale suficient de inflexibile, verticale, așa cum numai strămoșii mei armâni grămoșteni din neamul Bodaricilor au știut să le aplice. Mama era directă, dar niciodată pătimașă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dispoziție bună, a crezut potrivit să-i expună teoria lui: -Tovarășe prim-secretar, aici și-au băgat coada americanii, ascultați-mă pe mine... Tovarășul Cameniță a dat din mână așa cum ai vrea să alungi o muscă din aia care bâzâie enervant și a zis blând: -Bă, Fanache, taci, bă, dracului din gură... A mai făcut câțiva pași în jurul îngerului, mergea cu grijă, parcă încercând să nu cumva să-l deranjeze. Pe urmă s-a retras, tot așa, cu băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm era gazda primitoare a 3-4 cuiburi ale acestor păsări negre, gălăgioase, antipatice și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste creaturi. " Ciorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cum ar fi arătat Geneva străbătută de o coloană de tancuri T34 zornăind din șenile pe străzile lui Calvin. De fapt, mărturiesc că este vorba de o imagine cam "anarhistă" care mă obsedează de când am pus piciorul în acest oraș enervant de bogat, de așezat și de burghez. Destin românesc și "european". Adriana, chimistă, asistentă universitară în România, cu diplomă de master la Geneva, înscrisă fictiv la un doctorat la Facultatea de Științe Exacte din Geneva, revine periodic în fiecare vară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urmat un traseu destul de linear, fără cotituri spectaculoase. Regret că nu am amintiri condimentate - cred că sunt foarte plăcute la bătrânețe. Acum nu privesc înapoi nici cu mânie, nici cu mândrie, ci doar cu nostalgie. N-am practicat excesul, sunt enervant de rațională. Pulsează și astăzi în mine fetița cuminte, provincială. Singurul viciu căruia m-am abandonat a fost fumatul. Am fumat cu pasiune cincizeci și cinci de ani. Și nu m-am lăsat eu de fumat, ci s-a lăsat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu o altă dinamică a imaginilor. În era videoclipului generalizat (pe carel vezi nu numai pe canalele muzicale, dar și la reclame, știri sau chiar în filme), cadrele interminabile ale lui Tarkovski nu pot părea decât plictisitoare, dacă nu chiar enervante. O experiență asemănătoare - deși de data aceasta alta era cauza lipsei de entuziasm - am trăit recent, când postul B1 a difuzat filmul lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele, Miti că?. Țin minte că lam văzut în 1990 la cinema și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a doua zi, colegii mei: „Ai văzut cum a înghițit cuiele Bran, când a căzut?“ „Mie mia plăcut mai mult cum făcea Stan, când apărea fantoma.“ Deh!... Când mă întorceam de la masă, mai puteam vedea, de obicei, doar niște cântăcioase enervante, cu „șlagărele“ lor: Stela Enache, Marina Scupra, Doina Badea, Angela Ciochină, Eva Kiss, Jeanina Matei, Natalia Guberna etc. Sau plicticoșeniile lui Aristide Buhoiu. Și gata! se termina Albumul duminical. Urma serialul Linia maritimă Onedin, în timpul căruia ai mei își făceau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu vreau decât să te ajut! - Nu zău! Cine te crezi? Ce tot mă bați atâta la cap ? ce ar trebui după tine să fac ? Vezi-ți de-ale tale! Nu-mi purta mie de grijă! Poartă-ți ție! -Devii enervant, dezgustător. Am vorbit cu doctorul. Nu te interesează? - Nu. - Parcă am vorbi limbi diferite! - Dacă nu-ți convine, valea! Caută-ți altul! - Unde vrei să ajungem? La divorț? E foarte dureros ce ni se întâmplă. Ai stat în spital și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei, Festivalul de la Cannes e o chestie minoră, care nu interesează pe nimeni. (Ar trebui să pun pe undeva niște ghilimele, pentru că perla aparține cuiva care lucrează chiar la un cotidian.) Se poate cădea la fel de ușor în extrema cealaltă, la fel de enervantă și aici scuze pentru filmul lui Puiu, care pică pe nedrept între ciocan și nicovală : dacă un film românesc pleacă la Cannes, dintr-odată devenim preocupați de un festival pe care începem să-l numim cel mai și cel mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
O să-mi iau și cîțiva băieți de-aici, de la instalație. Am oamenii mei de încredere. Pentru eventuale neînțelegeri, cu cine iau legătura? Cu mine, îi răspund. Bun, murmură monosilabic Dinu și închide telefonul. Răceala asta a lui Dinu devine uneori enervantă. Singurii oameni cu care discută mai mult sînt muncitorii de la instalația pe care o conduce. S-a înconjurat de băieți tineri, inimoși, pe care și i-a format la locul de muncă. Nu a avut nici un conflict cu nimeni. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine ai găsit cuvântul: singurătatea. Da, asta este. Îi aud pe cei doi copii, în sufragerie, pufnind în râs în surdină, și sunt singură; e o singurătate enervantă pe care ceilalți o tulbură și o sporesc cu prezența lor; și la școală sunt singură; mă îndrept spre condică, îmi scriu numele ca și cum literele ar fi strigăte de chemare prin necunoscut; în clasă, chiar în momentul când explic cel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
evreicele sunt frumoase) cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și lipsit de farmec (de fapt când spui „autostradă” nu te poți gândi decât la ideea de viteză și renunți la ideea de a putea vedea ceva interesant în afară de mașini, camioane și... cam atât... poate un peisaj comun, plat și enervant). Dar după ce am părăsit cele 6 piste și ne-am înscris pe șoseaua națională, cu cât ne apropiam de Montserat, cu atât totul devenea mai frumos, mai plin de farmec dar și de pericole. Căci șoseaua urcând șerpuia când la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lumină și încrederea în strălucirea finală pe care o sclipire a pictorului i-o poate da. Am comparat procesul acesta cu cel al viermelui de mătase. La început totul este confuz, pe urmă se mișcă colcăind și părând dizgrațios și enervant, ca, în cele din urmă, din această colcăială să apară țesătura finală, mătasea unică, încărcată de finețe și de greutate, consistentă și transparentă, delicată și rezistentă. Toate acestea la un loc. Au fost zile când, stând alături de Liviu și privindu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noi) erau teribil de iritați că valul îi purta fără a-i lăsa să se uite în liniște. A fost primul contact cu o lume egală, identică, lipsită de personalitate. După o săptămână, mai pregnant la Paris, am regăsit masa enervantă de turiști care au invadat Europa, ca niște gândaci de bucătărie. Toți sunt la fel, îmbrăcați identic, mergând identic, acționând identic. M-am cutremurat, m-am speriat, mi-a repugnat. Ieri, joi, am citit dimineața, bărbații roluri de bărbați iar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
asta, notele muzicale aveau asupra ei efecte optice. Mie nu-mi evocau absolut nici un cromatism. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar muzica nu Înseamnă pentru mine decât o Înșiruire arbitrară de sunete, mai mult sau mai puțin enervante. În anumite circumstanțe sentimentale pot să suport convulsiile unei viori cu sunet plin, dar pianul de concert și toate instrumentele de suflat, administrate În doze mici, mă plictisesc, iar În doze mai mari simt că-mi iau pielea de pe mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și incredibila
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci și două de volume a Enciclopediei Brockhaus, unde, pentru economie de spațiu, În cuprinsul articolului detaliat În care era explicat cuvântul respectiv, acesta era redus la inițiala lui, scrisă cu majusculă, astfel Încât coloanele de rânduri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aventuri de o noapte până la complicații și disimulări de durată, cu rezultate artistice foarte slabe. Nu numai că această experiență este Îndoielnică și umbrele acelor fermecătoare doamne Îmi sunt inutile acum, când Îmi reconstitui trecutul, dar ea determină o defocalizare enervantă pentru că oricât mi-aș potrivi lentilele memoriei, nu-mi pot aminti cum m-am despărțit de Tamara. Poate că această neclaritate are un alt motiv: ne despărțisem prea multe ori până atunci. În ultima vară petrecută la țară, ne despărțeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Începeau brusc să facă spume la gură când se discuta despre Rusia. Doresc să detașez dintre ei o singură figură, un tânăr socialist pe care-l cunoșteam, un uriaș uscățiv care executa cu pipa mișcări lente și multiple, groaznic de enervante când nu erai de acord cu el, și Încântătoare și liniștitoare, În caz contrar. Am purtat cu el multe bătălii politice, a căror Înverșunare dispărea invariabil când reveneam la poeții pe care-i Îndrăgeam amândoi. Astăzi nu este un necunoscut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]