1,638 matches
-
iar mai târziu, prin zisele brahiopode, un fel de scoici primitive, va apărea o inimă oarecum adevărată, o veziculă pulsatilă. Dar asta mă Împinge iarăși Îndărăt, ca să constat că exista un primordiu de sânge care Își Îndeplinea rolul doar mulțumită entropiei, aceea care egaliza Într’un lichid care scălda Întreaga „turmă“ de celule orice gradient de substanță. Cu o prea mică viteză Însă. Trebuia deci un soi de agitator, o pompă de recirculare, chiar dacă fără o aspirație și o refulare bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subiectul unor programe de protecție. Dacă evoluția, implicit adaptarea, nu are voie să se oprească, Înseamnă că tocmai aspirația spre cer e scopul Naturii Însăși, iar cerul, ideea, e 156 următoarea membrană a vieții, zidul ridicat În fața inexorabilei creșteri a entropiei... „Milenium“, 28 decembrie 2002, ora 15,25 74. Proorocul 8 februarie. Zi În care s’au născut doi Vărsători care, În respectul zodiei, au impulsionat cunoașterea: Jules Verne prin vizionarism, Mendeleev prin atât de cunoscuta lege a periodicității elementelor chimice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar care Începea la o dată anapoda, care nu semnifica nimic, nici măcar fundarea Romei, aceea fiind pe 23 aprilie, chiar dacă nici urmă n’avea de vreun Gheorghe ci doar de predecesorul Perseu; anume, 1 martie. Peste negentropia originalității se suprapunea astfel entropia cosmopolitismului. Trebuia adăugat deci ceva pentru a obține reacordarea. Iar acest popor, de atunci obligat la a găsi mereu reacordări, a umplut perioada 1-23 martie, adică până la primul eveniment astronomic notabil, chiar dacă nu la fel de evident precum solstițiul, echinocțiul de primăvară
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de a Înconjura cu o crenguță de brad doi-trei ghiocei, doar-doar aceștia or deveni astfel o mai „consistentă“ justificare a cererii invocaților ochi de drac: chiar simbolul piere astfel, căci se neutralizează negentropia biocâmpului plantei superioare care este ghiocelul cu entropia aceluia al plantei inferioare care e bradul. Or, gestul sacrificial al oferirii fie doar a unei flori Înseamnă, În primul rând, cât mai multă negentropie Înglobată În el... Să nu tulbur prea mult niște ape și așa cenușii, după cum se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
văduvit puțin câte puțin de energie. Să răcesc dispozitivul, astfel Încât să apară supraconductibilitatea, anihilarea rezistivității. Doar că asta e posibilă În totalitate doar la temperatura de zero absolut, care nu va putea fi atinsă În veci, căci În atari condiții entropia devine, ca nicăieri În Univers, zero... Dar, optimist rămânând, tot În totalitate, adică dobândind negentropia maximă, la fel de imposibil cel puțin pentru mine, păcătosul, sigur voi consuma pentru supraconductibilitate energie peșin, și nu puțină. Să presupunem că, printr’o străfulgerare de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Universul actual, a avut un Început, acum 20 de miliarde de ani, În Marea Explozie, și va sfârși În acea „moarte termică“, entropizarea maximă pe care i-a prezis-o, Încă de acum un secol și jumătate, Clausius, descoperitorul legii entropiei... Acest Univers, În care ne facem și noi de cap, trăiește de fapt Între două salturi calitative, Între care acumulează cantitativ doar degradare, regenerând sau, dacă vreți, născându-se dintr’un alt Univers, „uzat“, de dinaintea Marii Explozii și furnizându-și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a oprit Însă din bârfă o Întrebare: De unde preferința pentru produsul de sinteză? Pentru un profit cât mai mare, căci acela e mai ieftin, mai comod, mai accesibil, mai comercial, Într’un cuvânt falsul e mai competitiv; poate asta vrea entropia, degradarea adică. Cât despre cancer și alte asemenea, treaba clientului, căci tot e asigurat... Barem dacă sinteza ar copia o substanță naturală, precum simplul antocian, nu s’o Înlocuiască cu ceva necunoscut de Natură, precum amintita azorubină... Falsuri cât mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
există nici avantaj fără dezavantaj, nici dezavantaj fără avantaj. Așa ceva ar Însemna o polarizare Între lucruri avantajoase, respectiv dezavantajoase, adică negentropia maximă, dar Natura, aflată undeva pe la mijlocul drumului dintre o astfel de stare, specifică doar nașterii - dacă are vreuna - și entropia, lipsa oricărei polarizări, uniformitatea, moartea adică - dacă Natura poate avea așa ceva -, Natura deci nu poate tolera acea negentropie maximă. Să căutăm deci și partea bună a acelei cârdășii. Și la fel ca altă dată, trebuie s’o căutăm nu prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nesinchisindu-se de suferința ori speranțele regenerative ale acelora. Asta pentru că Natura n’ascultă de sentimente, ci de legi. O lege este ilustrată chiar de cârdășia cu care mi-am Început vorbele. Absolut orice organism Își perfecționează structurile. Își scade entropia internă, intrinsecă și rezultantă a oricărei activități, mărind-o pe aceea a exteriorului, a mediului. Dar, tot așa ceva e și oarecare structură de deasupra organismului: funcționarea acelei cârdășii, regulile ei carevasăzică, Înseamnă o nouă scădere a entropiei interne, implicit o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
structurile. Își scade entropia internă, intrinsecă și rezultantă a oricărei activități, mărind-o pe aceea a exteriorului, a mediului. Dar, tot așa ceva e și oarecare structură de deasupra organismului: funcționarea acelei cârdășii, regulile ei carevasăzică, Înseamnă o nouă scădere a entropiei interne, implicit o degradare intensificată a mediului, În cazul discutat copacul. Ce să mai spun de cârdășia extinsă, care Înseamnă oamenii, care nu trăiesc solitari precum pisica, ci Într’o societate? „Sâmbătă cu prieteni“, 7 iunie 2003 82. Teiul Călcăm
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi pus În legătură cu o ipotetică bogăție În negentropie a nordului. Așa și este: Uscatul e mult mai bine reprezentat În nord decât În sud. Adică Înălțimile, ordinea și diversitatea deci, În antiteză cu platitudinea apei definitorii pentru sud, adică a entropiei. À propos: chiar polul nord e țuguiat, iar cel sud scobit, chiar dacă pe distanța a câțiva zeci de metri, revelând negentropia unei Înălțimi În raport cu entropia vreunei zănoage, pe care procesul spontan de roadere a negentropiei caută s’o umple. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înălțimile, ordinea și diversitatea deci, În antiteză cu platitudinea apei definitorii pentru sud, adică a entropiei. À propos: chiar polul nord e țuguiat, iar cel sud scobit, chiar dacă pe distanța a câțiva zeci de metri, revelând negentropia unei Înălțimi În raport cu entropia vreunei zănoage, pe care procesul spontan de roadere a negentropiei caută s’o umple. Și chiar ozonul, substanță negentropică, fuge ca dracu’ de tămâie de polul sud și se simte ca peștele În apă la polul nord, deși e „fabricat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-l atinge, dar nici nu se dărâmă... Între valul mării - aceea care adăpostește nu doar leagănul, dar și cea mai evidentă manifestare a vieții biologice - și duna deșertului există o singură diferență: lentoarea ultimei. Dar ambele Înseamnă negentropie - condiția vieții! -, entropia - condiția morții - fiind amintita platitudine nemișcată, fie chiar cu minimul de viteză... uniformitatea adică. Între mare și deșert e și o punte: avem dune la doar câțiva metri de mare: la Agigea. Și un element comun: oxigenul, legat de hidrogen
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
uniformitatea adică. Între mare și deșert e și o punte: avem dune la doar câțiva metri de mare: la Agigea. Și un element comun: oxigenul, legat de hidrogen - apa - ori de siliciu - nisipul. Culmea, oxigenul cu a sa foarte mare entropie (adică, „filosofic“, moarte) standard, e quintesența vieții. Dar unii au numit o apă „vie“, iar pe o alta „moartă“. Da, avem izotopi, doi ai hidrogenului, trei ai oxigenului, care pot forma și o apă „vie“ și una „moartă“; ba o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar dacă e totuși infinit, cum să măsor infinitul cu stânjenul, adică cu dimensiunea, finită, a omului? Adică cum să putem comunica, om și dumnezeu? Iar dacă e pretutindeni, Înseamnă că n’are loc și o antiteză, deci dumnezeu e entropie pură, adică moarte; iar lumea, dimpotrivă, trăiește și, mai ales, evoluează. À propos: Evoluția nu e o teorie, ci o realitate, chiar la scara Universului și e o schimbare, Într’un singur sens, cu izvorul În sine. Cât Îl privește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lucru pe lumea asta are o componentă energetică, un biocâmp - deficitar, pe când aceea scoasă de la adâncime, precum dintr’un foraj, unul excedentar, lucru firesc căci pe măsura coborârii Înspre centrul planetei aflăm locuri tot mai negentropice, ce materializează tendința spre entropia zero, a cristalului. Or, noi suntem alcătuiți pe două treimi din apă, iar dacă avem și neșansa de a fi bărbați, mai adăugăm 10%... Cu atât mai sensibili la felul apei. Suntem croiți - așa cum suntem - Într’o apă anume, aceea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
originea În omătul care se topește câțiva pași mai Încolo. Și-mi aduc aminte de Creangă, un mare iubitor de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-ai cu mine, Moti, de-mi tragi gheruța pe spinare? Păi nu vezi că stai degeaba cu cartea aia În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vară la iarnă și invers precum dulăul. Dacă ați rămas cu gura căscată, Închideți-o, s’aveți ce deschide iarăși săptămâna viitoare. Miau! „Meridian“, 5 martie 2001, ora 12,49 22. Mă cheamă Moti. VII Am fost cândva puiuț, dar entropia ne-a răzlețit, pe mine și pe frații mei, din cuib. Eu am avut noroc cu Cristi, dar mă gândesc la aceia expuși la piață. Cum să vinzi ceva sortit independenței, odată scăpat de greaua perioadă dintre Înțărcare și adolescență
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vărsătoare și, când veți avea grijă și de ea, o trimiteți În șomaj pe Brigitte Bardot. Dar - poate că vreți să-mi faceți probleme - nu vă văd În stare de așa ceva. Chiar legea supremă a lumii - cum Îi spune Cristi - entropia, se opune. Aceleia Îi place dezordinea, Împrăștierea... fie și a gunoaielor, cât mai generală. O ajută și vagabondul, chiar dacă are și el, prin Egipt, oarece rubedenie divină, dar aceea se ocupă de morți, e Anubis. Eu, Bastet, sunt Încarnarea frumuseții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
9 vieți. Cristi spune că mai multe, interogând inelele de pe coada pisicilor. Și zice că de ce sunt mai multe, de ce pisica În cauză are mai multe vieți În față; iar odată cu evoluția În șirul vieții - amândoi credem În reîncarnare - scade entropia acelei ființe, adică crește polarizarea, maximul fiind un singur inel colorat și antiteza sa, albul. Dar aici geșește nițeluș: maxima evoluție e trădată de o codiță neagră de tot, ce-și află antiteza În nimicul din jurul pisicii. Ca mine... Cât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu noi. Eu bat oricând lăbuța și nu negociez decât Whisk...as-ul. Dar culoarea mea mai Înseamnă ceva, o chestie de genetică. Păi preponderența roșului, a feomelaninei, e semn de consangvinizare. Cristi nu se supără din atâta căci iubește entropia Într’atâta Încât Își caută În asta un semn de evoluție spirituală. Doar că viața e pragmatică. Trăiește aici și acum. Iar aici, genetica spune că e nevoie de heterozis, efectul diversității. Iar semnul ei e prezența pigmentului negru, eumelanina
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unghiuri drepte Într’o Încăpere ori mai multe. Mai mult, la geometria planului, mai adăugați verticalitatea menită a antitetiza orizontalitatea câmpului: altă doză de negentropie. Dar așa depășiți stadiul firesc, actual al lumii, care e ceva jumi-juma Între negentropie și entropie, aceasta din urmă având ca extremă deocamdată neatinsă moartea. Căci nimic nu se plasează la extreme În această lume caracterizată de compromis. Și atunci, să cred că vii tu, pisica, și orice alt animal, pentru a mă pune la punct
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și un fel de protecție a negentropiei Începutului Într’o lume cam pe dos, adică relativ entropică. Dar vremea trece și vine, inexorabil, entropizarea, adică degradarea stării inițiale. Care se manifestă, cum altfel - nu prin moartea puiuților, adică prin suprema entropie - decât prin neutralizarea antitezelor. Puii se Împrăștie, spre a Întrupa un fel de omogenizare pui- teritoriu cât mai deplină. - Miau Îi ajută și mămica, chiar alungându-i deîndată ce-i simte În stare să-și poarte de grijă. Ai spune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
protecție socială pentru pisici, cred că s’o găsi careva care să adopte mica pisicuță, care știe și să toarcă, adică să răsplătească cu o atmosferă liniștită și tandră. Și care se pregătește, lângă mămica ei, pentru ziua În care entropia o va Îndemna să fugă din cuib: cu tenacitate, pentru că e mândră și nu trebuie să apară altfel decât vrea ea, se... recuperează. Iar când va crește mare, cred că te va tenta s’o faci mămică... Chiar dacă vei vâna
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vorbeai tu; dar, cu cât coborâm În adâncurile istoriei naturale, există tot mai puține. Se vede treaba că, În Înțelepciunea sa, Natura Își lățește mereu „șoseaua“. Și, cum tot vorbeam de legea supremă a Lumii, aceea fiind de fapt creșterea entropiei, la care evoluția e doar un răspuns adaptativ, mai adaug: Dacă entropizarea Înseamnă de fapt moartea, e musai ca inversul ei, negentropia adică viața, să caute evadarea. Precum nepoțica ta, Țuchi. Iar dacă ea Înseamnă acum diversitatea, atunci Îți dau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]