1,057 matches
-
bărbia ieșită, de ce îi dădusem voie să intre în casa noastră, apoi o implor, ca și când totul ar depinde de asta, ascultă, Zohara, nu putem continua astfel, boala asta stranie ne distruge viața, fiica noastră este deprimată, eu am ajuns o epavă, nu mai pot sta pe picioare la serviciu, este imposibil să continuăm astfel, dar vocea mea se stinge, îmi este atât de rușine să mă plâng în fața acestei tinere străine, însă ea mă ascultă cu aceeași seriozitate profundă, își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
membrul comisiei care-i era fără îndoială cel mai ostil, consideră necesar să precizeze: ― Patruzeci și două milioane, în dolari constanți. Fără să mai socotesc navlul, firește. Explozia propulsoarelor n-a mai lăsat nimic de recuperat, chiar dacă am ajunge să localizăm epava după cincizeci și șapte de ani. Van Leuwen dădu distrat din cap, înainte de a relua cuvântul. ― Nu ne gândim că minți. Anumite înregistrări din jurnalul de bord al capsulei de salvare confirmă unele elemente ale relatării dumitale. Singurele care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
captat și am fost treziți, conform regulamentului. Când am ajuns la punctul de origine a acestui semnal, am descoperit o navă extraterestră care nu semăna cu nimic cunoscut. Și asta era trecută în jurnalul de bord. Era vorba de o epavă. Nu știu dacă aparatul a fost accidentat sau abandonat. Ne-am ghidat după semnalul lui pentru a-l găsi. Am descoperit și pilotul. Aparținea unei specii necunoscute. Cadavrul era lungit într-un fotoliu de pilotaj, cu o gaură în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
O secundă s-au dat la o parte norii și am văzut. Nu știu ce anume, dar este enorm. Și ne aparține. Ție, mie, și copiilor... În raport cu mărimea navei extraterestre, tractorul care s-a oprit nu prea departe, părea minuscul. Din pupa epavei se ridicau spre cer doi piloni de sticlă sau de metal, curbați armonios deși ciudat. De departe parcă erau brațele întinse ale unui om culcat, fixat într-o rigiditate cadaverică. Unul era mai scurt și totuși simetria navei rămânea întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rocă vulcanică ce se găsea în drumul său. ― De ce nu "mare chestie amenințătoare"? Se întoarse spre ea. Dincolo de viziera căștii sale, înfățișarea îi trăda surprinderea. ― Dar ce te-a apucat, scumpo, ești nervoasă? ― Dat fiind că intrăm acum într-o epavă extraterestră de tip necunoscut, nu-i de mirare, așa-i? Ei o bătu pe umăr. ― Gândește-te doar că aparatul ăsta înseamnă o grămadă de bani. Chiar dacă e gol, reprezintă o avere. E o relicvă de neprețuit. Oare cine-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deplasa printre imobile, iar puținele lumini pe care le reperaseră de departe străluceau mereu. Epuratorul de atmosferă vuia în plan îndepărtat. ― Totul pare intact, comentă Burke. Poate au pierit într-o epidemie năprasnică. ― Posibil. Pentru Gorman, colonia aducea cu o epavă din cele care se găseau pe fundul oceanului. I se adresă lui Apone: ― Bun, la treabă. În compartimentul pasagerilor, sergentul șef se ridică de pe scaun și-și privi oamenii; fu nevoit să se agațe de un mâner deoarece vânturile neîncetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de umeri și fetița i se cuibări la piept. ― Ne-ntoarcem acasă, draga mea. Decizia fu luată. Hicks își oferi răgazul de a cerceta interiorul blindatului. Cu stricăciunile provocate de începutul de incendiu și perforațiile datorate acidului, mașina era o epavă. ― Să adunăm ce mai putem lua. Hudson, ajută-mă să-l ridicăm pe locotenent. Comtehul aruncă un ochi scârbit spre locotenentul paralizat. ― Să-l instalăm în scaunul postului de operații? O să se simtă în elementul lui. ― Propunere respinsă. Mai trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu a fricii. Ea dădu din umeri ca un adult. ― Acuma, nu mai plecăm, așa-i? Ripley își mușcă buzele. ― Îmi pare rău, Newt. ― N-ai de ce, Ripley. Nu e din vina ta, răspunse copila, care privea flăcările ce mistuiau epava navetei. Hudson dădea la o parte cu piciorul pietre și bucăți metal, tot ce era mai mic decât bocancii lui. ― Tare-aș vrea să știu ce-o să facem acum. Ce mare rahat. ― Am putea să aprindem un foc de tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ne adăpostim, se auzi un glăscior. (Se întoarseră cu toții spre Newt care se uita la navetă, parcă fascinată de flăcări). Ar trebui să intrăm fiindcă se face noapte. De obicei, ei ies noaptea. ― Înțeles, zise Hicks arătând cu capul spre epava VTT-ului. Incendiul e pe sfârșite. Hai să vedem ce se poate recupera. ― Niște fiare, sugeră Burke. ― Poate altceva. Vii? Reprezentantul Companiei se ridică. ― N-am nici un chef să rămân aici. Cum dorești, zise caporalul și se uită la sintet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
instala în centrul de exploatare. Adică, să te asiguri că nu este... periculos. Androidul îi zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
interior, toți așteptau începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț. Hicks îi privi și încercă să-și ascundă dezamăgirea. Cunoștea deja răspunsul la întrebarea lui, dar tot o puse. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și el păli. ― Ia stai. Despre Ce dracu' vorbești? ― Ai auzit foarte bine. Colonii. Toți acești năpăstuiți care nu bănuiau nimic. Ca familia lui Newt. Ziceai că mi-am învățat bine lecția, așa-i? Dumneata i-ai trimis să viziteze epava navei extraterestre. Am verificat în jurnalele coloniei. Este intact, ca și planurile găsite de Hudson. Sunt convinsă că niște judecători îl vor găsi foarte instructiv. "Directive ale Companiei șase doisprezece nouă, din data de cinci treisprezece șaptezeci și nouă. Ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
asistat la înfățișarea mea în fața comisiei de anchetă. Ai ascultat povestea mea. Voiai să efectuezi o verificare a coordonatelor pe care le indicasem. Te gândeai că era ceva acolo, altfel nu avea rost să mai trimiți pe cineva să viziteze epava. Și dacă nu erai cu adevărat convins, tot ai bănuit ceva, îți puneai niște întrebări. Totul ar fi fost normal dacă ai fi format o echipă de oameni în cunoștință de cauză. Dar a fost autorizat un prospector independent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
metri pe cer dădeau dovada incapacității regulatoarelor de a reduce presiunile și temperaturile ajunse în-controlabile. Bishop ghida naveta spre o platformă de aterizare situată pe înălțimile turnului conic, având grijă să rămână la o anumită distanță de clădire. Survolară și epava VTT-ului. Era numai o carcasă sfârtecată și imobilizată în fața intrării în curte. Ripley examină în trecere blindatul ars. Reprezenta pentru ea monumentul ridicat excesului de încredere în sine și a neputinței tehnologiei moderne în fața anumitor fenomene. Vehicolul de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tineri actori, tineri muzicieni și cântăreți stăpânesc limba lui Novarina, acest maestru al diversiunii lingvistice, rezultă un spectacol retras, grandios și complet just. » PERLE (Plasticens Volants, Franțaă - spectacol de stradă. O perlă plutește, pierdută în apă, nu departe de o epavă. Lumea îi aude chemarea, sosește o cavalerie de căluți de mare, apoi două sepii râzând. Perla îi roagă să o ducă înapoi în adâncuri, dar își dorește să poată lua cu ea și o parte din lumina de la suprafață. » BABILONIA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ochii deschiși“. Și parcă văd totul mai împăcat, mai senin, într-o pulbere aurie, stinsă, cu aromă de bergamotă și mandarine verzi, de santal și de ambră. VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Navagio Acum treisprezece ani am făcut obsesie pentru o epavă îngropată în nisip și pentru un golf camuflat între stânci uriașe, din insula grecească Zakynthos (a hiacintuluiă, numită de venețieni și Zante. Era prin 1995, când am zărit uriașa reclamă, hipnotică de-a dreptul, în centrul Atenei. Obișnuiam să stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
să oblojești fantasmele, să le alinți și să le răsfeți, pentru că atunci și ele vor proceda la fel cu tine? Oare? În orice caz, eu voiam să mă scufund cu totul în această fantasmă a mea legată de golful și epava îngropată-n nisip din insula Zakynthos. Voiam să savurez până la capăt această fantasmă. Întrucât era singura soluție ca să și ies la liman dinăuntrul ei, bântuitoare fiind dânsa de mai bine de treisprezece ani. Iată de ce chiar merită să avem fantasme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
tare (nu a ținut cu mineă, marea, agitată, drept care căpitanul Panayotis a schimbat traseul. Nu am ajuns nici măcar de la depărtare să zăresc Navagio. Am priceput atunci că nu doar din pricina vântului și a mării nu am ajuns în golful cu epava, ci și din pricina mea. Pentru că m-am bătut cu pumnii în piept că voi ajunge în locul Acela, am spus tuturor, m-am lăudat, m-am trufit cu fantasma multrâvnită pe care o voi atinge. Drept care nu mi s-a mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
strălucește când ar trebui să fie întuneric. Așa că, până se lasă noaptea, de obicei ești atât de extenuat încât nu îți dorești decât să dormi. Uneori ies oricum și la naiba cu consecințele. Sigur că se poate să fiu o epavă a doua zi, dar n-o să-mi pese câtuși de puțin. De obicei, dacă ies sau nu depinde de restul echipajului. Dacă sunt o gașcă plicticoasă, o să mă scuz și o să mă duc în camera mea sau la înot sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
factori precum stresul, alunecarea dinspre popularitate spre obscuritate, expunerea la un mediu în care alcoolul și drogurile sunt la îndemână pot conduce la folosirea substanțelor narcotice sau la alte comportamente de tip autodistructiv“, menționează studiul citat de „The Guardian“. O epavă de primă pagină Studiul putea foarte bine să fie ilustrat pe copertă cu o poză a lui Britney Spears, lansată drept cea mai cuminte domnișoară a muzicii pop și devenită exact opusul, în mai puțin de zece ani. Din 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
însemnând că avea un pic peste limita anorexiei); avea rădăcinile părului nevopsite (și aici presa, foarte pe fază, a aflat că s-a certat cu stilistul chiar înaintea show-ului). Associated Press a numit-o, cu toată obiectivitatea jurnalistică, „o epavă“. CNN a titrat „Rușinos. Oribil. Dureros. Chinuitor“. „Entertainment Weekly“ a catalogat numărul drept „un talmeș-balmeș bizar“. Ochii celor care au asistat la show, filmați de MTV din când în când, nici nu au avut nevoie de cuvinte. A fost atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
oferi și eu un moment de respiro. Mă port fără nici o milă față de mine. Și doar văd în jurul meu atâtea femei care se iubesc, au grijă de sufletul lor. Pe când eu, eu? Cum rămâne cu mine, ei? Am ajuns o epavă, vă spun adevărat, o adevărată epavă și nici nu am avut vreme să mă uit bine în jur... Își ținea sprâncenele în sus, voia să împiedice, cu orice preț, să-și formeze acea mimică devenită la ea reflex, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
respiro. Mă port fără nici o milă față de mine. Și doar văd în jurul meu atâtea femei care se iubesc, au grijă de sufletul lor. Pe când eu, eu? Cum rămâne cu mine, ei? Am ajuns o epavă, vă spun adevărat, o adevărată epavă și nici nu am avut vreme să mă uit bine în jur... Își ținea sprâncenele în sus, voia să împiedice, cu orice preț, să-și formeze acea mimică devenită la ea reflex, de a-și îngropa ochii sub ridurile dispuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul expus În mod obscen. Tabachera Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe lângă organele de anchetă de către pușcăriași. Preoții Țepordei și Roșca transferați ambii la Închisoarea Văcărești s-au aflat câtva vreme Împreună cu așa-zișii criminali de război - elita armatei române. Foamea, frigul, pedepsele corporale au tranformat floarea conducerii naționale În jalnice epave care Își așteptau sfârșitul. Aici În această Îngrozitoare Închisoare cei doi preoți au conoscut pe marii români - generali, academicieni, profesori universitari - personalități de mare rezonanță În cultura și conducerea țării. Toți aveau certitudinea că odată ajunși la Văcărești nu mai
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]