940 matches
-
Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al Sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403, și a murit în exil
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403, și a murit în exil în 407. Sfântul Epifanie a murit în 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu Sfântul Ioan Gură de Aur. La sosirea corăbiei la Salamina popor mult, cu lumânari în mâini își aștepta
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
sosirea corăbiei la Salamina popor mult, cu lumânari în mâini își aștepta păstorul, și l-au însoțit cu lacrimi până la catedrala sa, unde o mare parte a populației Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile. Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul său a ramas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al cărei patron este, împreună cu Sfântul Barnaba apostolul.
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
figurative, arta lui Silviu Oravitzan vorbește în sintaxa unei geometrii spiritualizate în care liniile povestesc, în «limba» lor esențializată, odiseea hipostazierii în lume a Celor de Sus. Exil, kenoză, împrăștiere, cădere ori chiar labirint, pe de o parte. Dar și epifanie, suiș, credință, rugăciune, centralitate, pe de altă parte. În câmpul simbolizării verticale, nonfigurative, esența mesajului și a materiei transfigurate este Lumina”. (Marcel Tolcea) „Am luat contact cu arta lui Silviu Oravitzan relativ târziu, în urmă cu câțiva ani când am
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
380, Edictul "De fide catholica" ca semn al sprijinului imperial pentru Orthodoxie (cath.) Se consideră că acest conciliu (Niceea) a fost prezidat de către Alexandru, papa Alexandriei. În general este acceptat că au participat 318 episcopi, dar cifrele variază (Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina și Eusebiu de Cezareea vorbesc de 250; Eustațiu de Antiohia: 270; Atanasie de Alexandria, în jur de 300; Gelasiu de Cizic, peste 300). Istoricii moderni sunt de părere că numarul de 318 episcopi este amplificat simbolic, probabil în legătură cu
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
Ierusalim, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Apocrifonul lui Ioan afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
au fost răspunzători pentru asta. Ireneu afirmă că aceste persoane au încercat să suprime învățătura despre Duhul Sfânt pentru a distruge montanismul, prin urmare ei au negat ideea că Apostolul Ioan ar fi autorul evangheliei și autoritatea ei. Mai târziu, Epifanie de Salamina a denumit acest grup, care consta din adepții preotului Caius, drept Alogi, un joc de cuvinte între „fără Cuvânt” și „fără rațiune”. Critica modernă poate fi împărțită în trei mari secțiuni: (1) fundamentele, de la Bauer la Braun (1934-1935
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
prin satele dimprejurul mânăstirii și de fiecare dată a fost de un real ajutor. Mănăstirea Dălhăuți a fost mănăstire de călugări de la întemeiere și pînă la desființarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania episcopului Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul Național de Artă al României din București
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul Național de Artă al României din București, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea P.S. Epifanie al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată spre închinare în biserica mânăstirii. La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
reconstruită) a IPS în satul buzoian Valea Viei din comuna Pătârlagele și a fost dezvelit un bust al acestuia în fața casei. Cu acest prilej s-a celebrat o slujbă de comemorare de către un sobor de preoti, în frunte cu PS Epifanie Norocel, episcopul Buzăului și Vrancei . A publicat numeroase studii de dogmatică, apologetică, istoria religiilor, etc. Este autor de traduceri și de manuale de religie.
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
următoare. A fost prima încoronare regală din Abația Westminster.Deși sursele normande de mai târziu atrag atenția asupra urgenței cu care s-a organizat ceremonia, ea se justifică probabil prin prezența tutoror nobililor, adunați la Westminster pentru a celebra Boboteaza (Epifania în tradiția occidentală) și nu constituie o uzurpare din partea lui Harold. Anglia a fost atunci invadată atât de Harald Hardrade, regele Norvegiei și de William Cuceritorul, Ducele Normandiei, care amândoi pretindeau coroana pentru ei înșiși. William invoca promisiunile lui Edward
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
Noe”, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul și conducătorul pământesc al Mișcării Oastea Domnului, înființată la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o mișcare de regenerare moral-spirituală a poporului român în granițele ortodoxiei străbune. Cartea a fost o epifanie pentru proaspătul absolvent. Pe 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cărții, el a simțit că trebuie să-și schimbe viața, așa cum autorul, în final, o propunea fiecărui cititor. Printr-o scrisoare adresată centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
spre biserica din apropiere. De oi parte și de alta a drumului se aflau plutoane de militari, în poziția "Onor la general". Slujba sa de înmormântate a fost oficiată de un sobor de 21 de preoți, în frunte cu PS Epifanie Norocel, episcop al Buzăului și Vrancei. La ceremonie au luat parte gen. lt. Niculae Spiroiu, ministrul apărării, numeroși comandanți de corpuri ale armatei, comandanți de armate, comandantul Spitalului Militar Central, oficialitățile locale, fostul prim-secretar al C.J. al PCR Buzău
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
la o privire mai atentă, se dovedește a fi de neînțeles, crud și, în ultimă instanță, lipsit de sens”, completează el. Bucureștiul, locul acțiunii din „La țigănci”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Fiecare clădire veche a Bucureștiului pare să ascundă o taină. Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
care s-au aflat B. Aproliv, Z. Knijevschi, J. Bogorov, L. Karavelov, R. Zinzifov și C. Miladinov. De pe pământul românesc au stăruit pentru renaștere numeroși bulgari, între care Diaconul Ignatie, cunoscut sub numele de Vasil Levski, activ pe la 1864. Episcopul Epifanie Norocel al Buzăului vorbește cu mult respect despre relația deosebită pe care a avut-o mai ales în sec. XIX-lea, Biserica Ortodoxă Română cu , cum a colaborat Sfântul Sofronie Vraceanski cu românii și s-au ajutat reciproc. Tot la
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
de a evita subiectul complet și a se limita la afirmații defăimătoare (și în unele cazuri excesive) de libertinism (vezi Cainiți), sau a explica ascetismul gnostic ca fiind bazat pe interpretări incorecte ale scripturilor, sau, simplu, fiind de fapt fățarnic. Epifanie oferă un exemplu când scrie despre Arconici „Unii dintre ei își ruinează corpurile prin risipire, în timp ce alții simulează posturi obositoare și înșală oamenii simpli, în timp ce sunt mândri de o formă de abstinență, sub deghizarea călugăriei” (Panarion, 40.1.4). Unul
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
imaginii lor, pentru că aceasta ar fi o dorință, iar dorința este incompatibilă cu "moksha". Tirthankarașii sunt, cu toate acestea, supuși devoțiunii în ambele cazuri, dar diferă modul în care este realizată această devoțiune: ori se venerează aceste entități ca niște epifanii, adică ca niște ființe în sine ori imaginea lor îi conduce pe oameni doar la contemplarea idealului, a sufletului pur, omniscient, fericit și etern și se revelează virtuțile zeității. Metaforic vorbind, "Dumnezeul jainist" are caracteristicile inerte și constante ale sufletului
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
acel moment, Iancu se afla împreună cu Vasile Macarie Moldovan și alți români în biserica reformată, unde duceau tratative cu ungurii din oraș, care cereau insistent ca românii să depună armele. Alte presupuse iubite ale lui Avram Iancu ar fi fost Epifania Șuluțiu din Abrud, apoi soția medicului Kalcher din Abrud, dar toate sunt doar zvonuri și nu există nici o dovadă asupra lor, după cum nu există nici asupra Johannei Farkas. [[Fișier:RO HD Tebea 2011.3.jpg|thumb|right|300px|Mormântul lui
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească. Se apreciază că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani.. Există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie si Nichifor:""Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu,păr galben,ochi ascuțiți la vedere,întru care luminile erau asemenea rodului de măslin,sprâncenele ei erau plecate și ales de negru,nasul potrivit,buzele
Prodromița () [Corola-website/Science/313036_a_314365]
-
ortodoxă de maici, pe stil vechi, situată într-o pădure din satul Brădățel, comuna Horodniceni (județul Suceava). La această mănăstire se poate ajunge de pe drumul Fălticeni - Gura Humorului. a fost întemeiată în anul 1947, de un grup de maici (Camelia, Epifania, Evtropia și Pahomia) venite de la Mănăstirea Agafton (județul Botoșani), de unde fuseseră nevoite să plece, din cauza prigoanei la care au fost supuse pentru că s-au împotrivit introducerii noului calendar gregorian . În perioada regimului comunist, Mănăstirea Brădățel și obștea de maici a
Mănăstirea Brădățel () [Corola-website/Science/313053_a_314382]
-
prigoanei la care au fost supuse pentru că s-au împotrivit introducerii noului calendar gregorian . În perioada regimului comunist, Mănăstirea Brădățel și obștea de maici a trecut prin prigoane și suferințe. Ca starețe ale mănăstirii au fost maicile Teodosia Teodoru (1886-1970), Epifania Ieremia (1906-1988), Evtropia Bunduc (1911-1999) și Ierusalima Pratina. După ultima eliberare a sa din închisoare în anul 1971, revenit la Mănăstirea Slătioara, pr. Demostene Ioniță este însărcinat de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase cu purtarea de grijă duhovnicească a maicilor din
Mănăstirea Brădățel () [Corola-website/Science/313053_a_314382]
-
sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă și catolică. încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit "Teofanie" sau "Epifanie" care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică
Boboteaza () [Corola-website/Science/314529_a_315858]
-
sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă și catolică. încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit "Teofanie" sau "Epifanie" care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi. Creștinii occidentali comemorează în primul rând (dar nu numai) vizita magilor la nașterea Pruncului Iisus și astfel manifestarea fizică a lui Iisus către Neamuri. Ortodocșii comemorează botezul lui Iisus în
Boboteaza () [Corola-website/Science/314529_a_315858]
-
o inscripție cu caractere chirilice: "„Aice [să] odihnesc oasăle robului [lui] Dumnezău prezviter Pantelemon Maierean paroh Frătăuțului Nou, carele în ai 60-le ani ai vieții sale la 10 octombrie anul 1828 au răpăosat”". Crucea a fost refăcută de epitropul Epifanie Maierean în 1968. Între anii 1884-1896 a slujit aici ca preot paroh omul de cultură Iraclie Porumbescu (1823-1896), tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. El fusese anterior preot paroh la Stupca, dar se mutase de acolo după moartea fiului său din anul
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
pentru scurt timp de Pr. Mitică Rebega. Apoi va fi ocupata de Pr Budianu Toderică, iar la inițiativa sa și a credincioșilor între anii 1992-1993 va mări Biserica și va fi pictată în tehnica fresco, fiind sfințită de către P.S. Episcop Epifanie Norocel, episcop al Eparhiei Buzăului și Vrancei. În anul 1996 parohia devine iarăși vacantă fiind ocupată în același an de Pr. Băieșu Corneliu. Acesta se va îngriji de reamenajarea clopotniței, aceasta fiind reconstruită aproape în totalitate. După anul 2000, prin
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]