948 matches
-
un nume : rusticizarea României. Elemente sau aspecte izolate ale vieții rurale românești, supraponderale și rupte din contextul lor firesc, sînt așezate pe altarul, domestic sau public, al iubirii de tradițional și autentic - de „rustic”, pentru prieteni. Lemnul, de pildă, este epifania însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul de spații interioare, miniaturi de căruțe, roți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau în parabole (Dealul, Săracul colacul și veșnicia, de pildă), R. V. Giorgioni creează pagini de poezie autentică, în care fiorul sacru se insinuează, subliniindu-și aportul la compunerea întregului. Disipate în volume, ritualurile (Mirungerea) sunt fragmente de incunabule sau epifanii. Dincolo de latura vădit religioasă, aspirația spre o lume - de a cărei existență e convins: mai este o lume pe lume - după chipul gândului poetului rămâne o permanență, exprimată metaforic și prin imaginea grădinii oamenilor primordiali, fiindcă La poarta grădinii / învârtind
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aruncă de rând. [Foaie verde] frica nu e, așadar, neapărat cea a inevitabilei omenești dispariții, ci e, mai degrabă, indusă de conștiința neputinței dialogului cu Transcendentul, cu ecouri, iarăși, argheziene: Elegii de toamnă fără niciun răspuns / Resturi de epistole și epifanii. În acest context, al absenței dialogului, libertatea e o robie, implicând o mai mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult cu cât se apropie ceasul al doisprezecelea, care-l face să se simtă stup prădat nainte să fi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scriitor și mai adevărat scrie direct pe hîrtie igienică. În sfîrșit, cel mai adevărat scriitor nici nu scrie. În mândra săminție de după strașnicul potop cu gloanțuri den decemvrie, În primăverile lui 1992 de la facerea lumii, după mărturia lui Berosie și Epifanie limbutu’, s’au Înmulțit rodul omenesc cu doi feciori Îmbalconați pân revoluții, dară cu răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plan, mai înalt și mai creator. Puțin îmi pasă de enigmele sau nostalgiile care se leagă de trecutul acestei case, sau de trecutul familiei mele. Nu mă interesează decât viitorul, așa cum cred eu că-l putem împlini trăind liber orice epifanie a prezentului, cât s-ar dovedi ea de tragică, născută din nenoroc și ursită deznădejdii... Îl ascultaseră toți cu frunțile sus, emoționați. - Asta am învățat și noi, învățînd să ne închipuim închiși la Buchenwald, spuse Petru Petrovan. Nu există altă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbet. - E curios că și eu mă întrebam cu ce seamănă toată întîmplarea asta. Căci seamănă cu ceva care mi se pare cunoscut, dar nu reușesc să-mi amintesc cu ce. În orice caz, dacă ar fi fost o nouă epifanie a Dumnezeului necunoscut, nu putea fi agnostos theos din Atena Sfântului Pavel. Nu seamănă deloc cu un Dumnezeu imaginat de greci... Darie clătină nerăbdător din cap. - Evident, evident, dar sunt fel de fel de zei și dumnezei necunoscuți... - Să lăsăm
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
corect alimentat, calculatorul poate recita Odiseea sau Eneida; dar eu le recit altfel de fiecare dată." Sau: Beatitudinile pe care le poate oferi orice creație culturală (precizez: creație culturală, nu numai artistică) sunt ilimitate." Își amintea întotdeauna cu emoție misterioasa epifanie a celor doi trandafiri. Dar, la răstimpuri, îi plăcea să-i conteste validitatea de argument filozofic. Urmau atunci lungi dialoguri care-l încîntau; își făgăduise chiar să le scrie, mai ales pentru valoarea lor (i se părea) literară. Ultima dată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arunce în aer o statuie fusese anulată de ploaie și înlocuită cu trăsnetul care in-cendiase stejarul centenar. Prezența dinamitei constituia un element caracteristic epocii contemporane. Din acest punct de vedere, incidentul i se părea o parodie, aproape o caricatură a epifaniei trăsnetelor. Totuși, substituția obiectului - stejarul în locul statuii - rămânea enigmatică. Dar nimic din tot ce aflase în cele trei întîlniri care au urmat n-a contribuit să-l lămurească. Își aminti de titlu patru ani mai târziu, în vara lui 1964
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
facilitează perceperea de către mentalul receptiv. Integrându-se în casta giganților, alături de tovarășii săi, portretul lui Ochilă dispune de o serie de caracteristici insolite, de origini mitologice, întâlnite și la personaje legendare din scrierile antice. Ochilă constituie, la nivel unitar, o epifanie, ce proliferează din haosul protagonistului, Harap Alb, sub aparenta mască a adjuvantului cu capacități supranaturale. El se identifică cu un catalizator ce se dovedește a fi în final efemer, întrucât acționează doar atunci când presiunea exterioară împiedică îmdeplinerea unor queste, ca
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
totalmente cretină. Așa că, la Începutul celei de-a patra luni (mai am numai nouă luni de Îndurat!ă m-am hotărât să devin o altă femeie și să mă Îmbrac corespunzător rolului pe care Îl am de jucat. Înaintea acestei epifanii de după cele douăsprezece săptămâni, faptul de a mă trezi, Îmbrăca și ieși pe ușă mă secătuise total de puteri - până și eu a trebuit să recunosc că ar fi fost mai bine să posed un Întreg șifonier numai cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
visezi că visezi despre ceea ce visezi. (noaptea) Vocea naratorului Se scufundă tot mai des În meandrele copilăriei și ale adolescenței pentru că ar vrea să refacă acel timp concret, acea vie experiență a unui eu Însetat de real, ca o permanentă epifanie; Îl acaparează imagini și senzații atât de materiale, că le trăiește de fiecare dată cu o intensitate sporită; nici o Întâmplare mai recentă nu iradiază acea căldură, acei aburi Înmiresmați și tari a ceva ce nu s-a petrecut decât atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mor Împreună, ilustrează chiar acest substrat devorant al discursului amoros. Cum, dincolo de misterul ritualic, ceea ce te atrage sau ceea ce mă atrăgea la biserică era chiar dorința nemanifestată, dar puternică de a Întâlni pe cineva, de a asista adică la o epifanie reală, din care să ieși marcat ca ființă, a fost pentru mine o emoție teribilă, când, după spionări repetate, cu priviri intense, a necunoscutei cu voal des, am avut certitudinea că aceasta este profesoara de istorie. M-a observat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor (Dobrogea). Eusebiu citează pe Origen, Comentarii, III, Facere. Tradiția conform căreia Sf. Apostol Andrei a predicat la sciții din Pontul Euxin a fost reluată mai târziu și de alți scriitori bisericești, precum călugărul Epifanie (sec. VIII), în Viața Sf. Apostol Andrei. La noi, tradiția referitoare la Sf. Andrei a fost consemnată, pentru prima dată, de mitropolitul Dosoftei, în Viețile sfinților. El mai adaugă că în sprijinul evanghelizării Daciei Pontice vin și unele colinde și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
renunțat, ci au plecat la Roma pentru a prezenta papei Hormizdas formula lor, apoi au reușit să obțină simpatia viitorului împărat Justinian. În 520, Paternus continua să se afle la Constantinopol, unde a luat parte la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. În scrisoarea către papă referitoare la alegerea făcută, apare și semnătura lui "Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". Următorul episcop cunoscut este amintit în contextul disputelor de la mijlocul secolului al VI-lea, în legătură cu "Cele trei capitole", iar monofiziții cereau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sec. IV-VI, în MMB 3, 1993, 4-7, p. 54-57. 13. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, EIBMBOR, 1991, p. 63-64. D. M. Pippidi, Contribuții la istoria veche a României, București, 1967, p. 497-516; Epifanie Norocel, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românilor-mărturie a vechimii și continuității noastre pe aceste meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. 14. N. Zugravu, Geneza creștinismului popular al românilor, București, Institutul român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
74-80. 30. N. M. Popescu, Ioan, ¨preutul¨ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460; I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin țările române în Imperiul bizantin, în RIR, 9, 1939, p. 189-206. Nistor I., Lucius Aprovianus-eroul Țării Șipenițului, în AARMSI, t. XXIII, 1941, p. 75-81. Idem, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, p. 123-151. Norocel Epifanie, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românească-mărturie a vechimii și continuității noastre pe acestte meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. Idem, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trăiește metamorfozele cu luciditate, locuind simultan lumi paralele și aparent autonome, a căror coliziune fertilă va avea loc în anii maturității: limbajul, formarea religioasă, crizele spirituale, conștiința corpului și a dorinței, revelația momentelor evanescente ale frumuseții. Stilul indirect liber și epifania, prezente în acest roman ca mărci definitorii ale unui stil ce își anunță abia particularitățile, sunt, în cadrul metaforei emblematice a cărții - artistul în labirintul său - tocmai elementele ce fac posibilă revelarea unor traiectorii eliberatoare. Pentru Joyce, cea mai dramatică dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării de fapt, pe când cea de-a doua echivalează în plan retoric cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Pentru a împlini esența sa, icoana trebuie să-și piardă valoarea de imagine divinizată, deschizându-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis. Această epifanie ține de o ontologie a gradelor ființei care, spre deosebire de dualisme, propune un spațiu intermediar, dominat de ființe ale intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-se astfel spre invizibil. Icoana ascunde și dezvăluie distanța existentă între divin și imaginea sa15. Creștinismul se prezintă ca o gândire fecundă a imaginii unde epifania lui Dumnezeu se realizează într-o altă realitate, un fel de Mundus Imaginalis. Această epifanie ține de o ontologie a gradelor ființei care, spre deosebire de dualisme, propune un spațiu intermediar, dominat de ființe ale intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze o sistematică speculativă care facilitează triumful imaginii și utilizarea sa religioasă. Menirea episcopatului Se vehiculau
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
într-un absurd și mai absurd („agenții” sau funcționarii morții sunt inexpresivi sau ironici, cinici, asemenea unor agenți de securitate sau funcționari de partid). Fisura trimite la parabola universului concentric-concentraționar din romanele și prozele kafkiene, la așteptarea beckettiană a unei epifanii care se dovedește nu doar absurdă, inutilă, ci și infernală. Tema e reluată în registre ușor diferite în nuvele precum Totul despre fugă, Partida, A doua zi, Amuzament cotidian, Noul deținut, Alegere de grădinar. Câteva proze, mai ample (Ferdinand, Sobrante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
omul "privește", fără prejudecăți, un adevăr ce nu începe odată cu conștiința, dar care este resimțit în pântece și care îl face să se cutremure adevărul întregii ființe, adevărul întreg care cuprinde toate dimensiunile și care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la importanța textului, fie el excesiv intelectualizat, până la ermetism, sau, dimpotrivă, senzorial pe alocuri, rafinat până la neputință, sau virginal și sălbatic e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anemone de mare sau ca niște madrepore În puțină apă roșiatică.” Iar dacă ar fi să fixăm martorul cel mai insistent, proteic, a ceea ce se petrece În text, ne-am lăsa imediat fascinați de lumină. Nu există literatură bună fără epifanie. Jean Echenoz moto: Il éprouva une détresse, et des larmes lui vinrent dans les yeux. Je suis malade, pensa-t-il encore, et il dut faire un effort pour injecter un peu de sens à ce qui l’entourait, au monde. C
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca și politica europeană se „continentalizează” Într-o efervescență greu de Întîlnit din Renaștere Încoace. Studiul literaturii devine curînd o psihanaliză, pe de o parte și o reflecție asupra limbajului, pe de alta. Or, În vreme ce oscila Între aceste trei roluri: epifania unui suflet național, a unei psihee individuale, abisale și a unui inconștient lingvistic, literatura se Îndepărta tot mai mult de adecvarea ei la ceea ce se numește „norme estetice”. Estetica baumgarteniană, un capitol de psihologie senzualistă Într-un secol materialist, al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]