1,945 matches
-
perceput încă printre filozofii europeni de prim-plan. Situația e cu atât mai surprinzătoare cu cât se înregistrează tocmai într-o perioadă în care, copleșită de obiecțiile (neo)pozitiviștilor, filozofia iese de sub zodia speculativului și își asumă o pronunțată funcție epistemologică. În asemenea condiții, aprecierea lui Ortega y Gasset, oricum discutabilă în sine, că Dilthey este cel mai important gânditor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea poate părea de-a dreptul bizară. Cel de-al doilea răspuns evidențiază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
supus unei duble presiuni din partea rigorilor cunoașterii și, implicit, a exigențelor divergente pe care filozofia și le autoimpune -, astfel încât fatalmente, orice cunoaștere obiectivă rămâne failibilă: Această polaritate subiectiv-absolut și obiectiv-relativ mi se pare a fi unul dintre punctele de vedere epistemologice fundamentale care pot fi desprinse din cercetarea naturii. Cine vrea absolutul trebuie să accepte subiectivitatea, dependența de eu; cine tinde spre obiectivitate nu poate depăși relativitatea"5. În condițiile date, Dilthey vede în metafilozofie posibilitatea de a se ridica deasupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
5. În condițiile date, Dilthey vede în metafilozofie posibilitatea de a se ridica deasupra viziunilor despre lume, pentru a ajunge la o privire de ansamblu, la un punct de vedere unitar, situat dincolo de relativitatea acestora. Metafilozofia dobândește astfel o funcție epistemologică totalizatoare și integratoare, propunând nu un sistem (fatalmente unilateral), ci "o teorie a sistemelor"6. Aceasta îi asigură istoriei filozofiei o necesară coeziune, o unitate internă fie ea și ipotetică -, precum și, implicit, o continuitate paradigmatică. * * * Precizăm că în notele de la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de artă plastică, ambele perspective evocate. Cum însă "literatura" nu este o artă a concomitenței, ci a succesiunii, ne vedem nevoiți să stabilim o prioritate. Ținând cont de specificul cercetării noastre unde se cuvine ca accentul să cadă pe analiza epistemologică a determinărilor istorice ale gândirii, iar nu pe filozofia culturii sau pe filozofia stilului -, ne vom opri la început asupra aspectului intrinsec, cu care ne situăm în planul diacronic al filozofiei teoretice. Cercetând manifestările intrafilozofice din secolul al XIX-lea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se adapteze oricând acestora în procesul evolutiv al culturii" (s.n.)20, ceea ce înseamnă că se integrează ea însăși într-un context de care trebuie să țină seama, pentru a-l direcționa. În aceste condiții se cuvine să adâncim apoi reflecția epistemologică în direcția filozofiei culturii în genere și a filozofiei stilului în special, spre a privi lucrurile și în sincronie, într-un plan cultural mai larg. Ca atare, pentru a da pregnanță unor atitudini filozofice, vom extinde perspectiva și vom reda
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu o trecere de la Erlebnis la Gestalt, la Sinn, Zweck și Wert, de la Lebensphilosophie la psihologia structuralistă, la filozofia formelor simbolice, teleologie și axiologie. Drept urmare, se consideră că în Der Aufbau... (1910), autorul și-ar fi revizuit punctul de vedere epistemologic din Einleitung... (1883) și din Ideen über eine beschreibende und vergleichende Psychologie (Idei privitoare la o psihologie descriptivă și comparativă 1894) "spre o comprehensiune generală a ființei"87 Pe scurt, Dilthey ar fi reorientat științele spiritului de la niște baze psihologice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l ajuta pe Dilthey să-și obiectiveze demersul epistemologic. Hufnagel mai aduce un argument în favoarea tezei unei obiectivări treptate, afirmând că "abia în conceptul de <<spirit>> își dobândesc științele spiritului obiectul lor specific", astfel încât "tărîmul lor de activitate este constituit din obiectivări ale spiritului, și nu din cele ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
așezând-o pe temeiuri hermeneutice. (La această idee vom reveni în cap. III, 4). Deși consideră că teza obiectivării treptate "nu poate fi respinsă cu totul", Manfred Riedel susține în schimb că "opera târzie a lui Dilthey ancorează în concepția epistemologică originară" (s.n.), fiind unitară cu ideile din Einleitung..., pe care le continuă în direcția "conceptualizării" lor. Punctul de plecare este ideea unei "științe filozofice fundamentale", care nu se bazează nici pe metafizică, nici pe știința naturii, ci pe științele spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de ea -, apriorismul continuase de fapt orientarea raționalist universalistă a veacurilor trecute. Proiectul anunțat de Dilthey în 1860 se concretizează cel puțin parțial în 1883, când apare Introducerea în științele spiritului, în care autorul își propune să dezvolte o fundamentare epistemologică a acestora și să înfăptuiască în acest fel "o critică a rațiunii istorice, adică a capacității omului de a se cunoaște pe sine, societatea și istoria create de el"99. Mircea Florian consideră că prin aceasta filozoful german nu caută
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
I, nota 185). Luată în sine, nici ea nu poate depăși statutul de Weltanschauung (fatalmente unilaterală, imperfectă întrupare a Ideii de filozofie), pentru că altfel s-ar contrazice singură ca Weltanschauungslehre (teorie a viziunilor despre lume, metafilozofie care are o funcție epistemologică totalizatoare și integratoare, asigurând unitatea internă, necesară istoriei filozofiei). Și-ntr-adevăr, în Das Wesen der Philosophie, Dilthey caută prin exemplele pe care i le oferă experiența sistemelor filozofice o confirmare a teoriei sale privitoare la viziunile despre lume, rămânând doar ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filozofiei în cultura românească (București, Editura Fundației Culturale Române, 1998 vezi cap. Stiluri de filozofare și tradiții filozofice). Se poate observa că negând existența filozofiei ca "gen", autorul citat contestă indirect valabilitatea demersului epistemologic diltheyean de a oferi o paradigmă unitară a naturii filozofiei, dar admite funcționalitatea a ceea ce noi am numit paradigmele unităților din filozofie, chiar dacă în cazul lui aceste "unități" sunt altele ("marile tradiții filozofice") decât la Dilthey (tipurile de Weltanschauungen), pentru că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o explicație doar în istoria științei: "El se distanțează de ceea ce începea să se răspândească pe atunci sub numele de <<psihologie>>, ba chiar încearcă să reformeze acest fenomen, fiindcă psiholgia nu mai era în stare să susțină programul de fundamentare epistemologică a științei spiritului" (ibid., p. 159). 93 E. Spranger, Der Sinn..., p. 21. 94 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 507. "Filozofia transcendentală trebuie să premeargă orice metafizică", întrucât "se cade ca ea să constituie mai întâi posibilitatea acesteia", spune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al științelor particulare în momentele de criză. 133 Aici și în continuare preferăm o asemenea expresie pentru a evita termenul de "experiență nemijlocită". Cu toate că este folosit pe scară largă, acesta din urmă conține o evidentă contradicție din punct de vedere epistemologic și are o valabilitate cel mult metaforică. În plus, sintagma "impresie nemijlocită" ni se pare mai adecvată și pentru că trimite la Erlebnis. 134 W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 135 Id., Construcția..., pp. 82-83. Cuvintele pe care le-am subliniat sugerează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
DISCONTINUITATE ÎN VIZIUNEA ISTORISTĂ ASUPRA EVOLUȚIEI FILOZOFIEI Acest capitol cuprinde cele mai importante teme ale cercetării de față. Desigur, ele sunt subordonate temei principale, care pe baza ideilor enunțate aici va fi aprofundată în ultimul capitol dintr-o altă perspectivă, epistemologică. La început analizăm istorismul în genere, precum și viziunea istoristă despre filozofie. Urmărim să determinăm astfel condițiile de apariție, evoluția și caracteristicile istorismului relativist în care se integrează opera lui Dilthey. Aici vizăm însă cu precădere implicațiile acestei orientări asupra epistemologiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a impune pretenții axiologice cu putere de generalizare, ci doar, cel mult, de interes "local", menite a îndreptăți o serie de fundamentări teoretice particulare. În aceste condiții, progresul științific a fost dublat de o de-dogmatizare a gândirii și abordării epistemologice. Istoria n-a mai fost prezentată anistoric, potrivit unor scheme prestabilite, aplicabile oriunde și oricând, ci contextual, conform principiului evoluțiilor individuale, cu o procesualitate proprie 47. Așa cum am văzut, istoriei i s-a atribuit o funcție normativă în locul rațiunii pure
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rațiunii pure și simple: condițiile de posibilitate cu funcție constitutivă în procesul cunoașterii n-au mai fost apanajul "rațiunii pure", ci al "rațiunii istorice". Mizându-se pe comprehensiune în locul explicației pur cauzale, s-a urmărit eliberarea științelor spiritului de modelul epistemologic din științele naturii și s-au elaborat în acest scop programe științifice proprii, ca Historik sau Weltanschauungslehre. În același timp, tăgăduirea existenței unei rațiuni superioare, a spiritului absolut care se întrupează în istorie și o călăuzește din exterior, în virtutea unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o anumită măsură împotriva ei înseși"58. (Asupra acestor considerații ale lui Riedel vom reveni în subcapitolul următor. Deocamdată ele ne slujesc drept punct de plecare.) Putem vorbi totuși despre "unitatea istoriei"? se întreabă Schnädelbach, care arată că "sub aspectul epistemologic al construcției, Hegel nu se deosebește în chip esențial de școala istorică" și că diferența o face modul în care "universalul obiectiv este introdus în știință"59. (Argumente în favoarea acestor afirmații vom aduce către sfârșitul acestui capitol, unde vom întreprinde
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
O asemenea atitudine ne amintește de Blaga. Deosebirea este aceea că la filozoful român accentele relativiste sunt întrucâtva mai apăsate decât în cazul lui Dilthey (vezi și II, 1Be). Relevând limitele cercetării istorice și, în plan mai general, ale interogației epistemologice, conștiința istorică nu are un efect inhibant asupra noastră, ci dimpotrivă constituie o provocare și ne determină să fim activi 107, conducându-ne spre un ideal al creativității. În termenii lui Mircea Florian, am spune că este exploatat astfel caracterul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
distinge două niveluri ale structurării trăirii). d) "Critica rațiunii istorice" Aceasta era, de altfel, tendința dominantă pe la mijlocul secolului al XIX-lea: o dată cu întreaga filozofie posthegeliană, care se străduia să-și recapete teritoriile pierdute, filozofia istoriei capătă un mai pregnant caracter epistemologic. Dar, după cum constată Schnädelbach, chiar și acolo unde filozofia istoriei apare numai ca Historik ("sub forma logicii și metodicii științelor istorice"), teoria despre cunoașterea istorică nu se poate lipsi de "o preînțelegere materială, cel puțin implicită, a obiectului unei asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziunea empiristă există numai doi factori: faptele și construcția, pentru că "o idee regulativă" ar scăpa de sub controlul faptelor. Schnädelbach notează că "dubla confruntare cu filozofia și cu științele naturii, foarte caracteristică pentru conștiința istorică din Germania, solicită istoricilor o reflecție epistemologică și explică totodată influența puternică, deși deseori indirectă, a unor autori ca Droysen, Dilthey sau Rickert, asupra înțelegerii de sine cultivate în științele spiritului". Distanțarea de filozofie "se interferează aici treptat" cu aspetele delimitării dintre științele naturii și cele ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
autori ca Droysen, Dilthey sau Rickert, asupra înțelegerii de sine cultivate în științele spiritului". Distanțarea de filozofie "se interferează aici treptat" cu aspetele delimitării dintre științele naturii și cele ale spiritului. Pe fondul scientizării tot mai accentuate a istoriografiei, "reflecția epistemologică" le-a fost impusă istoricilor și de considerente "intraștiințifice" fiindcă s-a pus problema sistematizării. Am prezentat mai sus cadrul în care apare această problemă și am vorbit deja despre tendința centrifugă a diverselor științe particulare în raport cu filozofia generală. "În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Am recurs la acest paralelism nu numai de dragul plasticității lui, ci și pentru a sugera impregnarea unui demers științific de tipul celui analizat mai sus cu un Zeitgeist ce se manifestă vădit până și în plan social-politic. Constatăm că "reflecția epistemologică" din epocă la care se referea Schnädelbach se află în deplină consonanță cu idealurile revoluționare de la mijlocul secolului al XIX-lea. Căci, în sensul celor deja înfățișate, putem vorbi despre o revoluție și pe tărîm epistemologic. În același timp, am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
social-politic. Constatăm că "reflecția epistemologică" din epocă la care se referea Schnädelbach se află în deplină consonanță cu idealurile revoluționare de la mijlocul secolului al XIX-lea. Căci, în sensul celor deja înfățișate, putem vorbi despre o revoluție și pe tărîm epistemologic. În același timp, am căutat prin ampla comparație anterioară să adoptăm un mod de concepere a lucrurilor specific lui Dilthey, care ca și Blaga la noi are "o abordare stilistică a fenomenului științific"126. e) Metafilozofia ca modalitate de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pare să invalideze o idee a lui Schnädelbach, idee cu care mai sus am fost de acord și potrivit căreia Hegel se diferențiază de școala istorică prin modul în care "universalul obiectiv este introdus în știință" (fiindcă, altminteri, "sub aspectul epistemologic al construcției", nu există "deosebiri esențiale"). Abia acum după ce am urmărit pas cu pas demersul lui Dilthey e timpul să lămurim lucrurile. Considerăm în continuare că afirmația lui Schnädelbach este justă și aducem în favoarea ei următorul argument: spre deosebire de Hegel, Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca Weltanschauungen are un pronunțat caracter holist. Argumente suplimentare în sprijinul acestei interpretări vom oferi în capitolul următor. Aici mai notăm doar faptul că tocmai acest holism cu perspectiva lui integratoare și relativizantă asupra părților contribuie substanțial la promovarea relativismului epistemologic în genere și al celui filozofic în special. Creativitatea o alternativă la relativism Dar dincolo de "relativitatea fiecărei Weltanschauung", această metafilozofie păstrează ceva "din uriașul travaliu al spiritului metafizic": în ea rămâne "conștiința istorică" a acestui travaliu. Pentru că "ultimul cuvânt al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]