4,425 matches
-
Despre apostoli" a lui Hipolit Romanul se arată că Sf. Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scythia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată. Deasemenea Sf. Ap. Pavel cu două secole înainte, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni, 3,11). Sf. Andrei a murit ca martir în Ahaia, la Patras.
Andrei (apostol) () [Corola-website/Science/299127_a_300456]
-
teze este: Preocupări imperioase privitor la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârșitul secolului I, când Apostolul Pavel a scris epistolele care constituie o mare parte din Noul Testament. În diverse ocazii din epistolele pauline, acesta își apără lucrarea apostolică și îi îndeamnă pe creștinii din diverse locuri să îi evite pe falșii învățători sau pe cei care învață orice este în
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârșitul secolului I, când Apostolul Pavel a scris epistolele care constituie o mare parte din Noul Testament. În diverse ocazii din epistolele pauline, acesta își apără lucrarea apostolică și îi îndeamnă pe creștinii din diverse locuri să îi evite pe falșii învățători sau pe cei care învață orice este în contradicție cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan și a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
În diverse ocazii din epistolele pauline, acesta își apără lucrarea apostolică și îi îndeamnă pe creștinii din diverse locuri să îi evite pe falșii învățători sau pe cei care învață orice este în contradicție cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan și a lui Iuda, de asemenea, avertizează cu privire la falșii învățători, așa cum face și "Cartea Apocalipsei". Însă epistolele pastorale, atribuite în mod tradițional lui Pavel, sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
să îi evite pe falșii învățători sau pe cei care învață orice este în contradicție cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan și a lui Iuda, de asemenea, avertizează cu privire la falșii învățători, așa cum face și "Cartea Apocalipsei". Însă epistolele pastorale, atribuite în mod tradițional lui Pavel, sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Combaterea de către Pavel a unor erezii apărute abia după moartea lui este un anacronism. În
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile lui Ignatie de Antiohia și a lui Policarp de Smirna către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învățături, iar "Epistola lui Barnaba", acceptată de mulți creștini din secolul al II-lea ca parte componentă a Scripturii, avertiza asupra amestecării iudaismului cu creștinismul, la fel ca și alți scriitori. Toate acestea au condus la deciziile luate la Sinodul I Ecumenic, care
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
vremii (secolul al XIII-lea), cât și relațiile pe care le avea Sarı Saltuk cu acestea. În secolul al XV-lea, Ebü’l-Hayr-I Rumi, colectând și punând în scris spusele poporului cu privire la acesta, a dus la bun sfârșit așa-numita „Epistola lui Saltuk “- "Saltuk-Nâme" -, în trei volume. La apariția acestei opere un rol foarte mare l-a avut Cem Sultan, fiul sultanului Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Pe când trecea din Edirne la Babadag, a auzit legendele legate de Sarı Saltuk
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
dar opera sa cea mai valoroasă este Eneida. În Eneida, Vergiliu prin eroul său, Aeneas, evocă momente importante ale istoriei naționale. Quintus Horatius Flaccus (65 - 8 î.Hr.), unul dintre cei mai importanți poeți romani a scris epode, satire, ode și epistole. Printre acestea din urmă, cea mai renumită este "Epistula ad Pisones", cunoscută ulterior sub numele de "Ars poetica" și în care sub forma unui tratat de poetică, prezintă principii estetice. Acestea vor fi preluate mai târziu de către Nicolas Boileau-Despréaux în
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
i s-a jucat drama "Despot Vodă". La Montpellier este premiat pentru poezia "Cântecul gintei latine". Scrie feeria națională "Sânziana și Pepelea". Începe să lucreze în 1882 la piesa "Fantâna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa "Fântana Blanduziei" este reprezentată la Teatrul Național din București. Scrie și citește în cenaclul Junimea drama "Ovidiu". În 1885, Teatrul Național prezintă drama "Ovidiu" a lui Vasile Alecsandri. În 1886
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
mai târziu, în anul 1525. În anul 1513 îl însoțește la Roma pe Giulio de' Medici, viitorul Papă Clemente VII. La Roma, Papa Leon X îl numește secretar particular. În această perioadă (cca. 1512) are loc - într-un schimb de epistole, ""De Imitatione"" - celebra lui polemică cu Giovan Francesco Pico della Mirandola, nepotul cunoscutului umanist Giovanni Pico della Mirandola, în problema imitării scriitorilor clasici. În anul 1521 se mută la Padova, unde locuia amanta sa, Faustina Morosina della Torre, de la care
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
Pietro Bempo: "De Aetna", Venice, Aldus Manutius, 1496 - tipărit cu caractere tipografice "Bembo"]] Ca scriitor, Pietro Bembo a fost unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai curentului denumit "ciceronian", grup care susținea restaurarea unui stil inspirat din clasicii romani. În epistola "De Imitatione" (1512), Bembo propune ca modele principale pe scriitorii de limbă latină (unii transpuși și în ""volgare""), [[Marcus Tullius Cicero|Cicero]] pentru proză și [[Publius Vergilius Maro|Virgiliu]] pentru poezie, împotriva [[eclectism]]ului lui [[Giovan Francesco Pico]], care apăra
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
mai întreprins acțiuni similare județele Bihor, Cluj și Sălaj. Procesul împotriva organizației a început la Brașov, de unde a fost mutat la Craiova. Din cele aproximativ 200 de persoane judecate, 10-15 au fost membri ai organizației. Varianta descrisă de Olteanu în epistola către Maniu datata august 1945, a fost susținută în fața completului de judecată de voluntarii care-l însoțiseră, si de localnicii de etnie română din Aita Seaca care au depus mărturie. Lajos Nagy, localnic maghiar din Aita Seaca a susținut o
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
Ibn Ḥazm (994-1064), Tratatul de iubire a lui ’Ibn ‘Arabi (1165-1240 sau 1241), Rušd al-labīb ( Ghidul celui treaz) d’Ibn Foulaīta (m. 1330 sau 1331), ar-Rawḏ al-‘Atir fi-nuzhati al-ḫatīr (Gradina parfumată) a lui Cheiḫ al-Nafzăwi (sec XI), Risala al-Qiyân (Epistola sclavelor cântărețe) de Al-Ğaḥīẓ (780 -869). Este demn de menționat faptul că iubirea este un sentiment aflat în strânsă legătură cu organul inimii. În tradiția islamică, inima (qalb) reprezintă nu organul afectivității, ci pe acela al contemplării și al vieții
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
originare din Orient și preluate ulterior și în peninsula Iberică. La mijlocul secolului IX, Abū al-Ğusr al-Riyăḍī a introdus stilul epistolar în al-Andalus, iar trei veacuri mai târziu "maqăma" era abordată în același spațiu de Abū al-Ḥağğăğ al-Quda‘ī. Referitor la epistolă, s-a remarcat că ea a evoluat și spre latura critică. Unul dintre autorii care au adoptat acest vehicul literar a fost Ibn Šuhayd din Cordoba , căruia i se atribuie "Epistola" ("Risălatu-l-tawăbi wa-l-zawăbi"). Datorită spiritului aventurier și tradiției inițiate de
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
același spațiu de Abū al-Ḥağğăğ al-Quda‘ī. Referitor la epistolă, s-a remarcat că ea a evoluat și spre latura critică. Unul dintre autorii care au adoptat acest vehicul literar a fost Ibn Šuhayd din Cordoba , căruia i se atribuie "Epistola" ("Risălatu-l-tawăbi wa-l-zawăbi"). Datorită spiritului aventurier și tradiției inițiate de pelerinajul la Mecca, arabii au cultivat un apetit deosebit pentru explorare și cercetare, atât prin intermediul expedițiilor, cât și prin amplele studii științifice desfășurate de-a lungul timpului. Această practică a fost
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Gheorghe Zlătescu, secondat de maiorul Liță Anghel. Lagărul era organizat pe șapte grupe. În prima grupă erau internați intelectualii, printre care se aflau Nicolae Rădescu, țărănistul Anton Alexandrescu, filosoful Mihai Ralea, Tudor Arghezi (care fusese internat pentru ca îi adresase o epistolă critică reprezentantului Germaniei hitleriste la București - Manfred von Killinger), Ernest Bernea, Matei Socor, Traian Brăileanu, ziaristul Nicolae Carandino, Zaharia Stancu, Radu Gyr, Victor Eftimiu. În grupa a șasea erau internați vagabonzii, prostituatele, proxeneții, hoții de buzunare. Grupa a șaptea cuprindea
Lagărul de la Târgu Jiu () [Corola-website/Science/325977_a_327306]
-
căreia ajunge, începând cu numărul 21, și George Coșbuc, îl publică în două rânduri, la un interval relativ mic, în numerele 31 și 37 din 1897. Răsfoind paginile revistei „Carmen“, tribună a cenaclului macedonskian, Mihail Sadoveanu va mărturisi într-o epistolă din 1898, către Enric Furtună, că revista îi produse „o impresie bună.“ Dintre colaboratori, alături de Gheorghe Silvan și Panait Cerna, îl remarcă și pe Dumitru Nanu, de care vorbește și în 1901 al săptămânalului literar „Revista Modernă“ : „Este o poezie
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
este a treisprezecea dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei. este cea mai scurtă dintre epistolele pauline, cu 335 de cuvinte în originalul grecesc. Pavel îi scrie creștinului Filimon pentru a-l ruga să-l reprimească
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
este a treisprezecea dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei. este cea mai scurtă dintre epistolele pauline, cu 335 de cuvinte în originalul grecesc. Pavel îi scrie creștinului Filimon pentru a-l ruga să-l reprimească pe sclavul Onisim, pe care Pavel i-l trimite deși înainte îi fusese „nefolositor
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
este a treisprezecea dintre epistolele pauline în canonul Noului Testament. Majoritatea covârșitoare a criticilor contemporani este în favoarea autenticității epistolei. este cea mai scurtă dintre epistolele pauline, cu 335 de cuvinte în originalul grecesc. Pavel îi scrie creștinului Filimon pentru a-l ruga să-l reprimească pe sclavul Onisim, pe care Pavel i-l trimite deși înainte îi fusese „nefolositor” lui Filimon. Se pare că Onisim
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore ("mores maiorum"): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea și respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele ""Epistula ad Pisones"" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., și cei doi fii ai săi, Lucius și Gaius, iubitori și protectori ai literelor), cunoscută mai târziu
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
cele mai interesante și mai sugestive coperte. Această bijuterie grafică ce simbolizează două mari păsări ce zboară pe un cer albastru, una în sus și alta în jos, a fost realizată cu un desăvârșit talent numai după confesiunile poetului din epistola ce se publică, acum, întâia oară. Poetul, în mărturiile sale, izbutește să se obiectivizeze și, astfel, emite primele judecăți de valoare estetică asupra creațiilor incluse în această carte ce a reținut atenția unora dintre confrați. Remarcabilă, sub multiple aspecte, e
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
se publică, acum, întâia oară. Poetul, în mărturiile sale, izbutește să se obiectivizeze și, astfel, emite primele judecăți de valoare estetică asupra creațiilor incluse în această carte ce a reținut atenția unora dintre confrați. Remarcabilă, sub multiple aspecte, e și epistola lui Horia Stanca 4, din gruparea literară Symposion, care, în urma unor considerabile eforturi materiale, a făcut posibilă tipărirea acestei cărți devenită, astăzi, o raritate bibliofilică. Regretabil e faptul că, după șase decenii de la apariția acestei cărți, nici poetul Dimitrie Danciu
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
observațiile sale despre fenomenul plastic au fost, adesea, consemnate în bogata și interesanta corespondență pe care a purtat-o cu unii dintre cei mai cunoscuți cărturari români și străini. Revelatoare, prin notele și informa- țiile pe care le cuprind, sunt epistolele trimise lui N. Iorga, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, Nicolae Cartojan, Ion Andrieșescu și, părintelui cărturar Constantin Bobulescu (1882-1958), personalitate distinctă a istoriei și culturii religioase din România 1. Publică m în continuare patru dintre misivele trimise acestuia din urmă. * Paris
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]
-
de mare folos! Nici nu știi cât de mare noroc am de dumneata și de sufletul dumitale. Îți urăm sănătate, și nevastă- mea și eu, cu drag și caldă prietenie, Sărutări de mâini de la I. D. Ștefănescu Note Originalele celor patru epistole, necunoscute până acum integral, se află la Biblioteca Academiei Române din București. Cota 1. Oana-Lucia Dimitriu-Brezeanu - Preotul Constantin Bobulescu -Viața și opera. Cu un cuvânt înainte de acad. Dan Berindei. Iași, Editura Timpul, 2006, 202 pagini. O lucrare excelentă din toate punctele
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]