1,343 matches
-
ideilor. Andrei Pleșu, RL, 1986, 13; Alexandru Paleologu, Profesiunea de critic de artă, VR, 1986, 9; Livius Ciocârlie, Critica de artă ca „introducere la un mod de a fi”, RL, 1986, 41; Ștefan Borbély, „Ochiul și lucrurile”, VTRA, 1986, 12; Epistolar, îngr. Gabriel Liiceanu, București, 1987, passim; Mircea Iorgulescu, Calea și ținta, RL, 1988, 18; Mircea Mihăieș, La interval, O, 1988, 20; Ion Ianoși, Talent și inteligență, SLAST, 1988, 20; Radu Enescu, Maximus in minima moralia, F, 1988, 24; Ion Ianoși
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
din serie, a provocat o dispută aprigă, întinsă pe mai mulți ani, din care au ieșit la iveală informații noi, unele provenind chiar de la descendenții scriitorului. Frecventator avizat al arhivelor literaturii române moderne, P.-C. identifică alte acte importante, fonduri epistolare și chiar manuscrise inedite. Jurnalul Caietele de la miezul nopții al lui Alexandru Busuioceanu este unul dintre acestea. Întins, cu unele sincope în timp, între 1939 și 1957, mărturisire „în oglindă” nuanțată și pe alocuri amară, deznădăjduită autoscopie în special în
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
introd. Șt. Ionescu, Cluj-Napoca, 1986; Proză fantastică, postfață Constantin Ciopraga, Iași, 1986; Somnul. Simfonia fantastică, îngr. și pref. Mihai Dascal, București, 1988; Adăpostul Sobolia, îngr. și pref. Mihai Dascal, București, 1989; Omul din vis, îngr. Mihai Dascal, București, 1989; Georgetta (epistolar inedit), îngr. Dumitru Vacariu și Lucian Vasiliu, Iași, 1998. Traduceri: G. Grebeșnikov, Neamul Ciuraevilor, București, 1925; M. A. Șolohov, Pe Donul liniștit, I-IV, București, 1947-1948 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi), Povestiri de pe Don, București, 1957 (în colaborare cu Andrei
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
treilea cu Gheorghe Vrabie) este remarcabilă pentru acuratețea textului și pentru aparatul de note și variante. Importantă va fi, de asemenea, ediția dedicată lui Titu Maiorescu, Opere (I-IV, 1978-1988), realizată în colaborare cu Domnica Filimon. Publicarea Jurnalului și a Epistolarului (I-IX, 1975-1989), tot împreună cu Domnica Filimon, operă de restituire a scrisului intim al lui Titu Maiorescu, deși neîncheiată, reprezintă unul dintre evenimentele istoriografiei literare românești după cel de-al doilea război mondial. R.-D. a mai alcătuit ediții (antologie
RADULESCU-DULGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
colaborare cu Gheorghe Vrabie), vol. IV-VII, București, 1974-1981; Coșbuc văzut de contemporani, București, 1966 (în colaborare cu Al. Husar); Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Aurel Petrescu); Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar, I-IX, introd. Liviu Rusu, București, 1975-1989 (în colaborare cu Domnica Filimon), Opere, vol. I-III, introd. Eugen Tudoran, București, 1978-1986 (în colaborare cu Domnica Filimon), vol. IV, București, 1988. Traduceri: K. Schweikert, Cineva a cerut vin roșu, București, 1955
RADULESCU-DULGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
Constanța Buzea, Sărbătoare și limb al identităților, AFT, 1988, 12; Ioan Holban, „Liniștea aerului”, CL, 1989, 5; Mariana Ionescu, Consecvența poetului și îmblânzirea lumii, „Carnet literar”, 1999, 9; Octavian Soviany, O teroare a frigului, LCF, 1999, 32; Aurelian Titu Dumitrescu, Epistolar târziu, București, 2003, 83-117. M.In.
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
în același timp, un roman al scrierii romanului - cu deosebirea că, în vreme ce forța motrice a modernismului literar occidental este dedublarea autoreflexivă, manifestată ca distanțare și ironie, P. re-pornește, adamic, din momentul imediat anterior turnurii „greșite” adoptate de realism - de la romanul epistolar al secolului al XVIII-lea. Respingând principial omnisciența și obiectivismul, desfășurarea epică din Patul lui Procust este rezultatul unui subtil și spectaculos joc intelectual, în care alternarea vocilor narative - scrisorile doamnei T. / amintirile lui Fred Vasilescu, scrisorile lui Ladima / comentariile
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga), de carte veche (Dosoftei, Varlaam, Simion Ștefan, Șerban Cantacuzino, Dimitrie Cantemir), de cărți din bibliotecile unor scriitori ca George Coșbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Pompiliu Constantinescu, de reviste și ziare, numeroase colecții epistolare, de asemenea mobilier, tablouri ale unor scriitori semnate de pictorii Gheorghe Lșvendal, Francisc Șirato, Camil Ressu, Mișu Popp, Jean Steriadi ș.a., busturi ale unor scriitori, realizate de sculptorii Ion Vlasiu, Ion Jalea, Milița Petrașcu ș.a., M. L. R. este un
MUZEUL LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288341_a_289670]
-
în anul următor. Ulterior, atras de „vocea” documentelor, P. se concentrează asupra studiului istoriei contemporane. În 1988 publică la Veneția Requiem pentru Convenția de la Geneva, o reconstituire a destinului tragic al prizonierilor germani capturați în România după 23 august 1944. Epistolarul infernului (1993) cuprinde corespondența dintre Ion Antonescu și liderii democrați Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Gh. Tătărescu, alte mărturii și investigații istorice fiind incluse în volumele Sioniști sub anchetă (1993), Legendă și adevăr (1994), care se referă la atitudinea evreilor în timpul
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
Redactori și pianiști, pref. Laurențiu Fulga, București, 1967; Inaderență, București, 1968; Miorița nu s-a născut lângă stele, București, 1973; Căderea Plevnei, București, 1977; Șa pierdută pe mare, București, 1983; Speranța, București, 1984; Requiem pentru Convenția de la Geneva, Veneția, 1988; Epistolarul infernului, București, 1993; Sioniști sub anchetă, București, 1993; Legendă și adevăr, București, 1994; Culisele spionajului românesc. DIE (1955-1980), București, 1997; Operațiunile „Melița” și „Eterul”. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate, București, 1999; Miza războiului: 6 septembrie 1940-12 iunie 1941
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
1996; Ocolul lumii în 50 de jocuri creative (în colaborare cu Ana Petean), Cluj-Napoca, 1996; Ploi, zăpezi, felurite - Pluis, neiges, divers - Rains, snows, miscellanea, ed. trilingvă, tr. Mircea Goga, Yvonne Goga și Cristina Tătaru, Târgu Mureș, 1998; Cartea întâlnirilor. Roman epistolar (în colaborare cu Andreas Wellmann), Cluj-Napoca, 1999; Folie, cirque, scandale, Cluj-Napoca-Bruxelles, 2002. Ediții: Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 2001 (în colaborare cu Aurel Sasu). Repere bibliografice: Marian Papahagi, „Echinox” - alte opt nume, AFT, 1976, 6; Nicolae Manolescu, Trei
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
lucrare tipărită în același an: Ion Budai-Deleanu și eposul comic (Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). În perioada 1981-1983, beneficiind de o bursă Fulbright, predă în Statele Unite ale Americii, la lectoratul român de la University of California, Los Angeles - experiență consemnată în epistolarul american, publicat postum, cu titlul Molestarea fluturilor interzisă (1998). Dacă în domeniul cercetării P. a deschis un drum în investigarea operei lui Mihai Eminescu, ca profesor a creat, la Cluj, o școală de tineri și meritorii exegeți ai poetului. Pentru
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
luminarea” tinerilor printr-o chibzuită educație morală și religioasă, după „regule bune și omenoase”. De aceea, întreaga atenție a traducătorului se îndreaptă spre literatura moralizatoare. Voltaire, Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise), M-me Cottin (romanul epistolar Emilia Mansfield) și, mai ales canonicul german J. Chr. Schmid sunt autorii preferați, nu pentru valoarea lor literară, ci pentru accesibilitatea și caracterul educativ al scrierilor lor. Doar lunga introducere la romanul lui Fénelon (o transpunere fidelă a unui studiu
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
Al. Macedonski, de Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé și, în sfârșit, pune în lumină calitățile prozei bacoviene - apreciată de estet -, cum ar fi gustul pentru senzațiile rare și reverii, pentru armoniile muzicale și scenele plastice. De asemenea, cele patru serii epistolare, distincte tematic și ca tonalitate din Corespondență. Sinuciderea din Grădina Botanică (2000), adresate lui Petru Creția, Miron Radu Paraschivescu, Norman Manea și Mircea Muthu, dezvăluie complexitatea personalității lui P., completând imaginea artistului dedicat propriei creații până la a-și confunda viața
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
când i se interzice practicarea avocaturii în urma epurării politice a barourilor). A trăit la Dorohoi până în 1940, mutându-se apoi la București, unde frecventează ocazional cenaclul Sburătorul. O. era apreciat ca fermecător partener de conversație și cultiva cu talent „comerțul” epistolar, dar existența lui s-a plasat sub semnul discreției. A debutat în 1929, cu volumul de poezii Pridvoare. Colaborează mai ales cu versuri la „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cugetul românesc”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Basarabia literară”, „Cetatea Moldovei”, „Curentul magazin
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
parte, ea este reticentă, retractilă, de neînțeles în manifestările față de iubit. Scrierea devine în felul acesta un document pentru psihologia instabilității feminine: lunga confesiune, obositoare prin repetiție, a unor apropieri și îndepărtări, a unor întâlniri și despărțiri, a unor elanuri epistolare exprimând dorințe exasperante, cenzurate când îndrăgostiții sunt împreună de susceptibilități cu aspect morbid. Comentatorii romanului au apreciat autenticitatea psihologică a trăirilor eroinei (G. Călinescu și mai ales Pompiliu Constantinescu), dar au reproșat tocmai excesul de feminitate al autoarei, de unde provine
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
Samson Bodnărescu, Iuliu I. Roșca, pe Mihai Eminescu însuși, pe A. I. Odobescu și B.P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu și, poate, pe Liviu Rebreanu. Cu Negru pe alb - Scrisori la un prieten, N. inaugurează un gen nou în literatura română, genul epistolar. Un mozaic de aspecte se configurează aici, de la cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
voiajuri, descrierile de natură nu sunt cele mai reușite, peisajul fiind perceput prin prisma unor reminiscențe livrești. Un miniatural cap de operă este Păcală și Tândală sau Morală moldovinească, ingenios compendiu de proverbe și sentințe, debitate cu voluptate paremiologică. Stilul epistolar, asociativ, capricios, câteodată (auto)persiflant, emană și o anume sfătoșenie calmă, bonomă. Între proze se mai află un „manual”, Vânătorul bun sau Meșteșugul de a nu-ți fi urât (1844), îndatorat unui E. Blaze, de care s-a servit și
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Temperamentul clasic al lui O. (sugestii în acest sens pot fi desprinse din lecturile inventariate în Ucenic la clasici) l-a îndemnat să reviziteze și să recicleze, adesea parodic, convenții literare ieșite din uz. De pildă, reactualizări ale convenției literaturii epistolare pot fi găsite în Avionul de hârtie (1983), Dragoste cu vorbe și copaci sau în Scrisoare despre insule (1999). Într-una dintre paginile de jurnal reproduse în Cvintetul melancoliei poate fi găsit un rezumat aproximativ al romanului Avionul de hârtie
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
Iubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumos». Iar tot romanul să nu fie decât această scrisoare, o scrisoare de 200 de pagini.” Cartea, compusă de fapt dintr-o serie de epistole, recuperează în cheie cvasiparodică convenția romanului epistolar. Discursul îndrăgostit al profesorului care iubește o femeie ce îi răspunde prin indiferență glisează dinspre sentimental către o ironie precipitată, uitând cu bună-știință să se mai ia în serios. O. a scris în adolescență și poezie. Caiete vechi și sentimentale
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
reală și fictivă, RL, 1978, 35; Al. Piru, Proza și poezia, LCF, 1978, 42; Nicolae Manolescu, Rețeta romanului, RL, 1980, 52; Cristea, Faptul, 229-234; Ioan Holban, În căutarea textului pierdut, CRC, 1981, 6; Piru, Debuturi, 98-100; Dana Dumitriu, Un roman epistolar, RL, 1983, 3; Manolescu, Arca, III, 221-222; Nicolae Manolescu, Vocile romanului, RL, 1984, 43; Eugen Simion, Romanul ca mozaic policrom, FLC, 1984, 45; Al. Dobrescu, Moda jurnalelor, CL, 1984, 12; Dana Dumitriu, Le Roman de l’anée 1984, CREL, 1984
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
adaptează pentru radio numeroase piese din dramaturgia universală, iar în 1963 și 1964 susține un ciclu de emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un florilegiu epistolar - Corespondență (1969). Cu toate că stilul artistic năzuind la calofilie, nu fără unele constructe imposibile, și aerul ușor anemic al notelor din Carnet de drum au umbrit întrucâtva o seamă de reflecții și mărturisiri interesante ori de observații juste, cartea nu a
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
privințe inedită asupra marelui critic. Pentru prima dată N. explică aici câteva dintre contradicțiile evoluției spirituale a lui E. Lovinescu, identificând în „simbolism” sâmburele originar al criticii sale. Dar volumul cel mai spectaculos din deceniul al optulea rămâne Un roman epistolar (1978), cuprinzând corespondență cu Radu Stanca și unde, pe lângă subtilele pasaje referitoare la un singular amor intelectualis din literatura română, abundă fragmente de o formidabilă eclatanță intelectuală. Cele mai vii și mai pline de promisiuni aparțin anilor ’46-’47, când
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
de Tyaormin, București, 1969; E. Lovinescu, București, 1970; Însemnări critice, Cluj, 1970; Lampa lui Aladin, București, 1971; Moartea unui contabil, București, 1972; Engrame, București, 1975; Analize și sinteze, București, 1976; Viața particulară, București, 1977; Ion Negoițescu - Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978; Alte însemnări critice, București, 1980; În cunoștință de cauză. Texte politice, Cluj-Napoca, 1990; Istoria literaturii române, I, București, 1991; Scriitori contemporani, îngr. Dan Damaschin, Cluj-Napoca, 1994; Straja dragonilor, îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1994; Traversarea Cortinei. Corespondență
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
personaj (eroul unei scene), ori a unui martor colectiv, de tipul „babelor” (din Slăveni etc.), ori a lui Popa Claie, cel care consemnează diverse evenimente într-un „călindar”, continuat după moartea sa de țârcovnic (acesta se adresează mortului, în stil epistolar, cu sfaturi, reproșuri, rugăminți, în pagini de un pitoresc plin de umor). Romanul, bine scris, are meritul - asemenea unora dintre poveștile lui Ion Creangă - de a reface, autenticitatea (mai ales lingvistică) a satului vechi românesc. Alte romane, Dincolo (1978) și
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]