1,345 matches
-
o pledoarie pentru modernizare, împotriva tradiției monotone, încremenite, a limbajului bisericesc exclusiv arhaic, hieratic, adesea prea puțin orientat spre comunicarea cu ascultătorii. Libertățile de asociere a registrelor sînt însă mult mai firești și practicate de mai multă lume în stilul epistolar, în scrisorile amicale. Scrisorile lui Steinhardt din volumul recent apărut (Dumnezeu în care spui că nu crezi..., Scrisori către Virgil Ierunca, 1967-1983, Humanitas, 2000) sînt interesante tocmai pentru modul în care reafirmă o formulă stilistică personală, stabilă în aparenta ei
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
a sa De arte cabalistica (1517), sau la Johannes Boëmus, Omnium gentivm mores (1520), precum și în mult mai celebră Magia naturalis (1559) a lui Geambatista della Porta. Reeditările și traducerile acestor opere vor duce renumele lui Zamolxis până în Iluminism, de unde Epistolarul lui Vossius (1690), sau dizertația lui Lundius: Zamolxis primul legislator al geților (1687), ca și proiectul lui Newton (c. 1684) despre teologia popoarelor, rămasă în manuscris, vor duce renumele lui Zamolxis până în „marea renaștere” a filosofiei oculte din secolul al
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
disciplinare și doctrinare (căci fiecare biserică Își avea propriile tradiții, iar bisericile cele mai Însemnate exercitau o influență asupra altora În aceste domenii) Între diferitele biserici nu rupeau koinonia dacă erau socotite compatibile cu credința. Comuniunea se păstra prin schimbul epistolar și vizite ale creștinilor În alte comunități, formularea simbolurilor de credință, adunări episcopale etc. dar și prin intervenții, În caz de divergențe grave, ale comunităților cu autoritate. Creștinii primelor trei veacuri aveau simțul unității și pluralității. Cuvinte cheie: diversitate, unitate
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Contactele frecvente Între biserici erau necesare nu numai pentru confruntarea Învățăturilor primite, dar și pentru respingerea celor greșite și Întărirea reciprocă Întru aceeași credință. Astfel de legături se păstrau prin călătoriile creștinilor dintr-o comunitate În alta și prin schimbul epistolar. Comuniunea eclezială nu se identifica cu uniformitatea universală, cerându-se ca fiecare biserică În parte să păstreze legătura cu cele mai Însemnate biserici. Scaunul roman deținea Încă din primele secole rolul istoric de mijlocitor al unității bisericești.<footnote R. Brown
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
care sunt excomunicați să nu fie primiți de către alții; asupra oportunității de a se ține sinoade de două ori pe an”. Calea obișnuită de a fi În comuniune cu celelalte biserici și În contact cu marile scaune episcopale era schimbul epistolar<footnote V. numeroasele epistole ale lui Dionis din Corint: Eusebio, Storia ecc. 4,23. footnote> și contactele personale prin intermediul mesagerilor. Acest obicei Își avea obârșia În experiența iudaismului din diaspora. Creștinilor le era de folos pentru a-și păstra și
STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
de zidul uriaș, copleșitor, alb pînă la delir, al cinematografului; pahar după pahar, cu un pitic ghebos, necunoscut, de la circ!), pe urmă, calm, în timp ce ne apropiam de Dolhești, mă gîndesc să încerc un roman picaresc, sau pastoral, sau libertin, sau epistolar... De ce nu toate la un loc, într-un amestec burlesc? Nu-i oare delicios că Diderot, din primele pagini ale lui "Jacques Fatalistul", dă brînci unei femei de pe cal, prezentîndu-i-o cititorului, cu fustele-n cap, spre a-i admira... Iată
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în romane cu prieteni frumoși în amurgul fanat / din saloane”; Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
cu misterioasă "gramaticiana" și cu Jeannine Worms nu fac excepție de la regulă. Slăbiciunea cvasi-maternă a femeilor față de "copilul" Cioran e indusă, în fond, tocmai de natură lui donjuanesca aparte. Mai mult sau mai putin, Cioran era conștient de astă. Românul epistolar Eine Liebe von Cioran al ultimei sale prietene, Friedgard Thoma, se sfîrșește cu o secvență de referință chiar în sensul acesta. La începutul lungii lui agonii regresive, Cioran, stînd drept în vîrful patului, articulează, pe neașteptate, solemn și limpede, în
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
triplă funcție, de oglindă ce facilitează reflecția și înțelegerea a ceea ce li se întâmplă celor doi, de univers compensatoriu ce se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului. Întâi de toate, epistolarul este un fel de microscop în care sunt privite întâmplările erosului. Surprinsă într-o adevărată suită de imagini nu filmice, ci scrise, iubirea celor doi tineri poate fi urmărită trecând prin toate meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără bătrânețe. În al doilea rând, epistolarul construiește o realitate paralelă compensatorie, ce se substituie lumii agresive și nefericite de afară. Cu ajutorul scrisorilor, îndrăgostitul suplinește, în spațiul foii albe de hârtie, ceea ce îl dezamăgește sau îl trădează în spațiul existenței reale. Lucia din vis, care o dublează
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
din vis, care o dublează pe Lucia în carne și oase, este continuată printr-o “Lucia din scris”. Scriind, tânărul umple cu prezențe fantasmate golurile și absențele persoanelor fizice, a iubitei în primul rând. În sfârșit, în al treilea rând, epistolarul este și un instrument de seducție, singurul de altfel pe care îndrăgostitul îl consideră apt pentru o asemenea funcție. Aceasta deoarece sentimentul său este că numai scrisul îi reflectă adevărata personalitate, ființa profundă. Adeseori, Leonid Dimov contrastează bogăția de trăiri
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
cu teme ale literaturii latine. În spiritul scrisorilor Sfanțului Ieronim și al retoricii ciceroniene (De amiciția), autoarea propune formulă unei relații inedite: amiciție dezinteresata și pasiune amoroasă - indestructibil unite sub semnul lui Hristos. Mai puțin inventiv - în formă și temele epistolare - bărbatul pare inspirat mai degrabă din concepția lui Ovidiu asupra iubirii. Cu toate astea, cei doi parteneri, fiecare în stilul său propriu, se situează în contextul Renașterii angevine de la sfârșitul secolului al XI-lea, ale cărei mari nume au fost
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
cei de astăzi, putem admira anvergură unei dispute amoroase și intelectuale din secolul al XII-lea. Bărbatul utilizează chiar termenul de concertatio (scrisorile 72 și 87), căruia femeia îi replică cu cel de certamen (scrisoarea 84). Încă de la începutul culegerii epistolare, cei doi ,amanți" se întrec în ingeniozitate sofisticată pentru a se salută și a-și mărturisi pasiunea, făurind un fel de intimă ,emulație" pentru discuții savante asupra iubirii, precum în scrisoarea 49: ,Certe famam meam litterarum tuarum incepcione suscitasti, non
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
ani de prietenie, peste 150 de scrisori și ilustrate, pe care destinatarul acestora a decis să le publice, ca un omagiu adus prietenului său. Așa cum se știe, până în prezent au apărut trei volume de scrisori: Mircea Zaciu, Ion Brad, Dialog epistolar, Curtea Veche, București, 2003; Aurel Sasu, Mircea Zaciu, Amiaza cea mare. Corespondență, Editura Paralela 45, Pitești, 2008; O insulă de clujeni-neclujeni la Cluj. Corespondență Mircea Zaciu-Marian Papahagi. Ediție îngrijită și note de Lucia Papahagi. Prefață de Ion Vartic, Editura Muzeului
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
Cronicar Scrisoarea 29 Nu mai acord demult nici o atenție elucubrațiilor epistolare ale dlui Dan Petrescu, în ciuda faptului că ele îi țin loc de operă literară. în Scrisoarea 29 din TIMPUL ieșean de pe aprilie din bila neagră ca smoala fierbinte a epistolierului țîșnește însă o afirmație care nu poate fi trecută cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
dicționar de personaje. Într-o prefață amplă, redactată în stilul hâtru-neconvențional al lui Niculae Gheran, editorul dezvăluie raportul dintre aceste Intime și mai vechiul volum de corespondență, care nu cuprindea nici măcar o treime din scrisorile puse pe masa cititorului azi. Epistolarul „la lumina lămpii” e reluat, acum, „la lumina zilei”, adică cu toate documentele la vedere. De fapt, citind scrisorile lui Rebreanu îți dai seama destul de repede că vechiul titlu era cum nu se poate mai inadecvat materiei sale epistolare. Regimul
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
azi. Epistolarul „la lumina lămpii” e reluat, acum, „la lumina zilei”, adică cu toate documentele la vedere. De fapt, citind scrisorile lui Rebreanu îți dai seama destul de repede că vechiul titlu era cum nu se poate mai inadecvat materiei sale epistolare. Regimul scrisului, de nu chiar al vieții scriitorului, e partajat în două compartimente distincte. Dacă noaptea e dedicată ficțiunii, ziua aparține în întregime realității, cu toate ale ei, oricât de nesemnificative. Astfel încât corespondența lui Rebreanu e scrisă, aș spune, întotdeauna
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
din poziția, deloc comodă în acest caz, de pater familias . Lipsește, apoi, atât preocuparea pentru radiografierea aspectelor politice ale epocii (cât de cât acceptabilă, dacă ținem cont de caracterul conjugal al scrisorilor), cât și surprinderea societății (literare). Personajele centrale ale epistolarului Fanny-Liviu Rebreanu sunt, oricât de crud ar părea, slujnicele sau vreo rudă agasantă, precum și - rar - familia Delavrancea sau Maniu. Printre singurele reflectări ale marilor scriitori interbelici în schimbul epistolar se pot reține câteva constatări neutre și seci: „Aseară, până la 12, m-
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
caracterul conjugal al scrisorilor), cât și surprinderea societății (literare). Personajele centrale ale epistolarului Fanny-Liviu Rebreanu sunt, oricât de crud ar părea, slujnicele sau vreo rudă agasantă, precum și - rar - familia Delavrancea sau Maniu. Printre singurele reflectări ale marilor scriitori interbelici în schimbul epistolar se pot reține câteva constatări neutre și seci: „Aseară, până la 12, m-a pisat aici Camil Petrescu”, scrie Rebreanu în vara lui 1924, pe vremea când muncea chinuitor la Adam și Eva. Întâlnirea lui Fanny pe litoral cu Hortensia Papadat-Bengescu
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
vara lui 1924, pe vremea când muncea chinuitor la Adam și Eva. Întâlnirea lui Fanny pe litoral cu Hortensia Papadat-Bengescu o lasă rece pe actriță: „Suntem extrem de politicoase una față de cealaltă, încolo nici un fel de prietenie”. Abundă, în schimb, în epistolar, bilanțuri economice și cheltuieli zilnice cât se poate de amănunțite, prelungite mult după ce familia iese din penuria de dinainte de apariția lui Ion. Soții înregistrează cu exactitate fiecare fluctuație din bugetul familiei, contabilizând chiar și micile câștiguri de zi cu zi
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
a mă pune cu totul la punct, dar absolut cu toate lucrurile mi-ar trebui vreo 2500 fr. Este mult, Liviul meu bun, dar o dată m-am încurcat și eu în atâtea toalete și lux”. În același timp, reiese din epistolar, scriitorul rămas în București ezită să-și cumpere lemne, fapt care o nemulțumește și o scandalizează pe Fanny. Impotența materială a soțului nu se asortează cu luxul jumătății pariziene a familiei - și „dă prost” în societate: „Cu lemnele văd că
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
cariera mea și mai ales e visul și ambiția mea. Să mai scoată pe Duțulescu, pe Dantura, pe Gustina. Ah! Mai ales pe asta, tare se mai crede față de mine”. Din păcate, acesta e registrul central în care se desfășoară epistolarul Fanny-Rebreanu. Însuși modestul și profesionistul editor al scriitorului își iese în destule rânduri din atribuții, ba chiar din pepeni, sancționând, în note, ipocrizia femeii. Astfel încât Niculae Gheran devine, în această carte, un personaj extrem de viu, venit să ia apărarea scriitorului
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
simpli cititori: „Reacția de indignare a scriitorului față de Florica (Rița), sora lui, a fost și va fi alimentată sistematic de soție, care nu va pierde o dată prilejul de a învenina atmosfera dintre frați”. Cea mai frustrantă, însă, în acest schimb epistolar, e absența discuțiilor despre marile romane ale lui Rebreanu, aflate în curs de elaborare în paralel cu scrisorile. Trimiterile la Ion, Pădurea spânzuraților, Adam și Eva sau Răscoala sunt cu totul exterioare, când nu de tot inconsistente. Nu știu dacă
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
mîntuit. În ultimele două decenii, din contingentele de studenți care i-au trecut prin mână s-au ales o serie de intelectuali care, revendicîndu-se ei înșiși de la tabăra fenomenologică, s-au supus ordalițiului de împlinire cerut de maestru. Și cum epistolarul de față are ca temă centrală tocmai împlinirea în filozofie, merită să-i precizăm nuanțele. Pentru Gabriel Liiceanu a te împlini în filozofie înseamnă a parcurge două etape distincte. Prima e cea a instrucției draconice după un tipar umanist de
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
nu-i aparțin, și chiar dacă munca lui are darul de impresiona prin competență, eșecul său interior rămîne intact. Filosofic vorbind, el și-a ratat drumul, chiar dacă cariera academică pe care o face poate fi strălucită. Aceasta e tema predilectă a epistolarului de față. În aparență, volumul se reduce la un schimb de scrisori între Gabriel Liiceanu și doi dintre foștii săi doctoranzi: Gabriel Cercel și Christian Ferencz- Flatz. În realitate, prin trimiterile, ecourile și numele pomenite în rîndurile ei, cartea e
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]