1,149 matches
-
un tub rigid. Adenocarcinomul gastric este o afecțiune gravă, strâns legată de infecția cu Helicobacter pylori, existând dovezi sigure asupra riscului de apariție a cancerului gastric, considerat ca un factor carcinogen de prim ordin. Inflamațiile cronice ale țesuturilor favorizează leziunile epiteliale și proliferarea celulelor stem, la nivelul cărora apar mutații oncogene, induse de radicalii liberi. Riscul de carcinom gastric crește În cazul folosirii unei terapii antiacide pe termen lung, care este recomandat greșit la pacienții cu reflux gastroesofagian. Faza de cancerizare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
simț arhitectural putea scrie astfel despre ziduri și exalta în locul lor o deschidere de hău, necondițională, fără nuanțări și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate selectivă, înăuntrul căreia poftește exteriorul numai pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și noaptea permeabilă de dinainte-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i într-un turbion păstrător de secret. Acum îl învăluise, iar sunetele filtrate de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca o umbră aruncată prelung din lăuntrul insondabil al femeii, asupra lui Rică cel interceptat de mâna ei din meteorica-i trecere. Cum și el era adâncit în reveria la multașteptata smotoceală a Marietei - și cum, la urma urmei, contactul epitelial cu necunoscuta avea loc într-o regiune a trupului mult mai vag individualizată decât chipul - ceea ce urmă fu un eveniment conturat prin suprapunerea unor largi fronturi de undă regurgitate din multiple direcții de cronofaga profunzime. În loc să susțină pasiv și răbdător
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în urma cărora se ancorează în membrana veziculelor sinaptice ale neuronilor GABA+ sau în membrana veziculelor secretorii din celulele β (Blu et al., 1992). GAD este prezentă în celulele ?, în neuronii GABA+ din sistemul nervos central și periferic, în celulele epiteliale ale tubelor uterine și în țesutul testicular (Leslie et al., 1999) dar și în hipofiza, suprarenala și tiroidă (Pietropaolo et al., 1997). GAD este enzimă limitanta de viteză pe calea conversiei acidului glutamic în acid γ-amino butiric (GABA), important neurotransmițător
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
imunopatologici, infecțioși și expectoranți) ce modifică sinteza de elastină. În evoluție, acești factori generează leziuni ce interesează atât bronșiile cât și parenchimul peribronșic. La nivel bronșic leziunile se fibrozează cu includere de focare celulare polimorfe, uneori predominant granulocitare cu regenerări epiteliale, uneori papilifere; acestea din urmă se însoțesc de hiperplazie limfoidă a corionului și conduc la obstrucția lumenului, favorizând acumulările de celule distruse, mucus, puroi. Experimental, toate aceste leziuni au fost reproduse prin mijloace dintre cele mai variate. Parenchimul prezintă secundar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
8. Cauze rare de hipoglicemie Hipoglicemia din neoplasmele extrapancreatice. În absența diabetului zaharat, folosirii intempestive de substanțe hipoglicemiante (inclusiv insulină) și a insulinoamelor, existența unei tumori non-insulare trebuie serios luată în considerație. Hipoglicemia poate apare în cazul tumorilor cu origine epitelială, mezenchimală și hematopoietică. Dintre tumorile mezenchimale, cele mai frecvente sunt fibrosarcoamele, mezotelioamele, leiomiosarcoamele și hemangiopericitoamele (15). Dintre tumorile epiteliale „hipoglicemiante” mai frecvente sunt hepatoamele, carcinoamele gastrice, pancreatice și pulmonare. De regulă este vorba de tumori mari, localizate abdominal sau toracic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
insulină) și a insulinoamelor, existența unei tumori non-insulare trebuie serios luată în considerație. Hipoglicemia poate apare în cazul tumorilor cu origine epitelială, mezenchimală și hematopoietică. Dintre tumorile mezenchimale, cele mai frecvente sunt fibrosarcoamele, mezotelioamele, leiomiosarcoamele și hemangiopericitoamele (15). Dintre tumorile epiteliale „hipoglicemiante” mai frecvente sunt hepatoamele, carcinoamele gastrice, pancreatice și pulmonare. De regulă este vorba de tumori mari, localizate abdominal sau toracic. Frecvent aceste tumori secretă substanțe hormonale de tip histamină, somatostatin, enteroglucagon și mai ales peptide cu acțiune de tip
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
se află „celula conjunctivă“ (se referea la fibroblast). El era atât de sigur că la baza histogenezei oricărui neoplasm se află fibroblastul, încât a rămas surprins și contrariat când, în 1865, compatriotul său, Karl Thiersch (1822-1895) a demonstrat că celula epitelială se poate canceriza. Era o confirmare a unui studiu anterior, mai puțin cunoscut, asupra epitelioamelor, semnat de Adolf Hannover în 1843. La fel de surprins a fost Virchow când a citit în marele tratat de patologie al lui Julius. 1. Rememorări istorice
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Între 1848-1854 a funcționat ca prosector, iar din 1854 a devenit profesor de chirurgie la Universitatea din Erlangen. În 1867 a fost cooptat profesor la Universitatea din Leipzig. Thiersch este cunoscut pentru lucrările sale din 1865, în care demonstrează originea epitelială a unor cancere,1 ca și pentru unele modificări aduse tehnicii de antisepsie prin sterilizare, introdusă de Joseph Lister, precum și inovarea tehnicilor de prelevare de piele și grefă cutanată (grefa OllierThiersch). Julius Friedrich Cohnheim (1839-1884). Și-a făcut studiile la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a creat o școală științifică de mare prestigiu, printre elevii săi numărându-se Hermann von Helmholtz, Emil du Bois-Reymond, Theodor Schwann, Friedrich Gustav Jakob Henle, Carl Ludwig Ernst Haeckel, Rudolf Virchow ș.a. Așadar, în 1865, K. Thiersch a demonstrat originea epitelială a cancerului de piele, ceea ce îl opune doctrinei lui Virchow care vedea originea carcinoamelor în țesutul conjunctiv. Descoperirile lui Thiersch au fost totuși acceptate abia după publicarea cercetărilor lui Wilhelm von Waldeyer-Hartz (1836-1921), de la Universitatea din Breslau. Din păcate, la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a lui la temperatură (virusul tolerează expunerea la 65° C timp de 30 de minute). Surprinzătoare a fost concluzia lui Shope din 1935 și anume că după aplicarea filtratului ce conținea virusul, la mulți dintre iepurii domestici se dezvoltau tumori epiteliale maligne care nu întârziau să se metastazeze, în timp ce la iepurii sălbatici, în marea majoritate a cazurilor se dezvoltau aceleași papiloame (benigne). Așa cum am precizat anterior, atras de spectaculozitatea experimentelor colegului său de la Rockefeller Institute (Shope), Peyton Rous a revenit în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
numai între celulele aceluiași organism, ci și între elementele celulare aparținând unor organisme diferite. La multe mamifere, celulele timpurii ale embrionului schimbă semnale cu celulele uterului. În tractul gastrointestinal uman, bacteriile schimbă semnale atât între ele, cât și cu celulele epiteliale și cu cele ale sistemului imun. Oricum, ceea ce trebuie reținut este că în boala neoplazică, sistemul de informare celulară prin diverse semnalizări este profund perturbat. Erorile procesării celulare a informațiilor sunt responsabile și de alte boli, precum o bună parte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
laborator. S-a demonstrat că stimulează deschiderea pleoapelor și apariția prematură a dinților. Ulterior s-a văzut că este secretat de glanda mamară exocrină și de glandele salivare. Este activ în proliferarea mai multor tipuri de celule, între care cele epiteliale și mezenhimale, atât in vivo cât și in vitro (culturi celulare). TGFa este produs nu numai de țesuturile embrionare și adulte normale, dar și de numeroase tipuri de celule tumorale. De asemenea amfireglina este o glicoproteină secretată în supernatantul unei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de control al ciclului celular este practic demontat iar majoritatea cdk și a ciclinelor au dispărut.unele tipuri de celule, ca de pildă celulele hepatice, se divid în mod normal la fiecare an sau la doi ani, în timp ce anumite celule epiteliale din colon se divid foarte rapid (mai mult de două ori pe zi), cu scopul de a reînnoi mucoasa intestinului în mod continuu. Multe din celulele organismului uman se înscriu între aceste două situații: ele se pot divide dacă este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se arată în fig. 2-53, în stadiul G0 proteina Rb blochează, asemeni unei frâne, factorul E2F - promotor al debutului multiplicării celulare. De îndată ce un anumit factor stimulator-oncogen intră în celulă (de pildă antigenul E7 al virusului Papilloma care pătrunde în celulele epiteliale ale colului uterin), respectivul „intrus“ mitogen fosforilează proteina Rb, anihilându-i funcția de frână. E2F este o familie de factori transcripționali care stimulează: a) sinteza nucleotidelor; b) replicarea ADN; c) activarea ciclului celular. Redăm în fig. 2-54 o schemă a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu morfologie mixtă, fibroblastică-epitelială, cu celule gigante, nuclei aberanți și frecvente mitoze. Testarea prin imunofluorescență (IF) a liniilor celulare transformate a evidențiat prezența antigenului viral VHS, dispus citoplasmatic, într-o proporție de 15-20 celule, sau chiar 90% celule - cazul liniei epiteliale clonale C1, derivată din linia TR1. Rezultatele testării prin IF a celulelor transformate au variat uneori de la pasaj la pasaj, astfel încât unele linii celulare pozitive la un anumit nivel de pasaj au devenit negative la altul (fig. 3-46). Lucrările românești
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Gillison și colab., 2000; A. Muțiu, Irina Alexiu și colab. (J.Cell Mol. Med., 2001, 5 (1), pp. 49-59). Autorii au studiat rolul Papillomavirusurilor umane (HPV) în carcinoamele laringiene. Pentru a evalua relațiile etiopatogenice între infecția cu HPV și malignizările epiteliale ale laringelui au fost cercetate linii celulare de carcinoame laringiene obținute prin prelevare biopsică. Probele biopsice de la tumora originală incluzionate în parafină, precum și celulele din diferite pasaje ale nou-stabilitelor linii celulare au fost investigate prin PCR cu ajutorul unor primeri consens
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu ajutorul unor primeri consens specifici pentru ADN HPV. Rezultatele obținute au indicat faptul că infecția cu HPV poate fi asociată cu unele carcinoame de laringe. Asocierea pozitivă a fost crescută atunci când a fost utilizată o metodă de îmbogățire a celulelor epiteliale cu celule din probe (celulare) proaspete de tumoră. Toate frotiurile de celule tumorale îmbogă țite testate pentru decelarea de ADN HPV au fost pozitive nu numai în PCR, ci și prin hibridare in situ (ISH). Investigate prin PCR, diferitele pasaje
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din 1989, o echipă condusă de K. Munger incrimina proteinele HPV tip 16, respectiv p.E6 și p.E7, în imortalizarea culturilor primare de keratocite. Aproape în același timp, Y. Liu și colab. comunicau reușita imortalizării in vitro a celulelor epiteliale de origine mamară cu aceeași proteină oncogenă HPV16-E6. Trei ani mai târziu (2002), o echipă de cercetători de la Medical School, Worcester University of Massachusetts, condusă de profesorul E. J. Androphy, relata că imortalizarea celulelor de mamifere cultivate in vitro cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
să fie considerat în exclusivitate HPV-16E6 și mulți specialiști din prezent au aderat la această părere, întărită și de intensa propagandă mediatică dezlănțuită în jurul vaccinului respectiv. Să existe cu adevărat o etiologie unică papillomatoasă HPV-16E6, în: a) inițierea imortalizării celulelor epiteliale genitale și b) în întreținerea ulterioară a fenotipului celulelor transformate? Cum se observă, există două aspecte ale problemei (A și B). A. Ar părea prea facil să se atribuie exclusivitatea Papilloma virusului 16E6 în inițierea imortalizării celulelor epiteliale ale cervisului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
imortalizării celulelor epiteliale genitale și b) în întreținerea ulterioară a fenotipului celulelor transformate? Cum se observă, există două aspecte ale problemei (A și B). A. Ar părea prea facil să se atribuie exclusivitatea Papilloma virusului 16E6 în inițierea imortalizării celulelor epiteliale ale cervisului, excluzându-se total participarea și a VHS2 în etiopatogenia cancerului de col uterin, doar pentru că acest herpesvirus n-ar fi unul de tip tumoral „clasic“, precum SV 40, HPV sau adenovirusurile oncogene (a se vedea mai departe). Într-
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
activ. Despre trei dintre aceste gene (LMP) s-au cumulat date suficiente pentru a le declara factori de imortalizare celulară. Infecția cu virusul Herpes Simplex 2, abortivă sau persistentă, are două feluri de con secințe: când se produce în celule epiteliale neinfec tate (a); ea poate genera anomalii cromo zo miale, dereglări ale ciclului celular etc., dar probabil foarte rar sau deloc carcinoame. În schimb, poate da naștere unor noi factori de creș tere (b), care să influențeze (dreapta) celulele deja
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Hynes, 2002 ș.a.). Atât cele limfocitare, cât și cele endoteliale, apar spațial sub forma unui „lanț“, simplu sau dublu catenar. Cercetătorii au definit și genele care codifică diferitele integrine celulare. Reținem în special integrina avb5, exprimată pe fibroblaste și celule epiteliale capabile să „agațe“ (absoarbă) particule adenovirale. S-a crezut multă vreme că aderarea limfocitelor la endoteliul venular se face nu importă unde. S-a dovedit ulterior că homing-ul și ieșirea din patul venos către ganglionii limfatici sau țesutul inflamat/tumoral
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
incidența mare a bolii în zonă. Studii recente au arătat că EBV se asociază și cu celulele B maligne din limfomul Hodgkin și cu unele boli limfoproliferative la pacienții imunodeprimați, precum și cu unele limfoame cu celule T și alte tumori epiteliale, cum ar fi cancerul gastric. 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om 8.3.3. Caracterele virusului. Relații cu celula gazdă. Tipuri de infecție 8.3.3.1. Taxonomie EBV (HHV-4), ca și HHV-8 (virusul asociat sarcomului Kaposi), aparține genului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]