2,590 matches
-
macedonskiene. Intenția lui A. a fost, încă de la primele sale doine, aceea de a realiza o epopee națională, având drept surse de inspirație istoria și folclorul. Scrise între anii 1864 și 1875, legendele sunt, s-ar putea spune, frânturi de epopee. Ciclul, nu tocmai omogen, înmănunchează romanța și oda, elegia și istorisirea galantă, nutrindu-se din fabulosul poveștilor (Legenda rândunicăi, Legenda ciocârliei), cultivând narațiunea vitejească (Dumbrava Roșie, Dan, căpitan de plai) și pe aceea plină de grozăvii, cu crime și monștri
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
București, 1951 (în colaborare cu Claudia Millian și Demostene Botez); V. Matev, În taigaua Narâmului, București, 1953 (în colaborare cu M. Zarie); E. Samuilenoc, Noroc vânătoresc, București, 1954 (în colaborare cu Silvian Iosifescu); K. Simonov, Suvorov, București, 1955; S. N. Sergheev-Țenski, Epopeea Sevastopolului, I -II, București, 1955 (în colaborare cu L. Pop); Alexander Iașin, Aliona Fomina, București, 1956 (în colaborare cu Mihu Dragomir). Repere bibliografice: Scarlat Struțeanu, „Cântecele tavernei” de Const. Argeșan, „Viitorul”, 1922, 4269; Paul I. Papadopol, Din trecutul „Universului literar
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
și Martir În viață al eternei glorii a Veșmintelor. L-am numit Poet: dar nu este trupul lui pielea-pergament (căptușită) pe care, În nuanțele fine ale vopselelor de „Huddersfield”, scrie un Sonet Închinat sprâncenelor iubitei lui? Sau, mai curând, o Epopee și un Clotha Virumque cano1 Închinate lumii Întregi, În versuri macaronice 2, pe care doar cei inițiați le pot citi? Mai mult, dacă recunoașteți, ceea ce pare posibil, că Filfizonul posedă un Principiu-de-Gândire și unele noțiuni de Timp și Spațiu, oare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Așa cum În secolul al XIV-lea, se spunea de pild... la Tirana, au existat albanezi care Încercaser... s...-i resping... pe turci, tot așa partizanii comuniști Îi alungaser... În anii ’40 pe italieni și pe germani. Destinele șefilor celor dou... epopei - Skanderberg În veacul al XIV-lea și Enver Hodja În secolul XX - se Împleteau. Trecutul era idealizat cu ajutorul cercet...rilor antropologice, lingvistice și Îndeosebi istorice bine direcționate. În România, Ceaușescu era prezentat drept continuatorul lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
poliția politic... nu intervine pe 23 august, dar face arest...ri În timpul mitingului din 18 noiembrie. Opinia public..., sensibil... la aceast... oscilare, diversific... formele contestației. O revist... estonian..., Looming, public... În iulie o nuvel... intitulat... „Maria Siperimaal”, care povestește tragică epopee a 16 familii baltice deportate În Siberia. În noiembrie, alt... revist... estonian... public... un articol despre abuzurile stalinismului. La Începutul toamnei, patru estonieni, din care doi viitori lideri ai mișc...rîi pentru independent..., Slim Kallas și Edgard Savisaar, propun că
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
în comunitate, de afirmate sau recunoaștere a superiorității, de obligare a destinatarului și de punere a sa într-o situație de dependență individuală sau familială. Omul social dăruiește și primește darul, iar cel care nu face asta este un "sociopat". Epopeea darului are nuanțe aparte în ceea ce-i privește pe rromii bogați. Darul de nuntă este oferit mai ales în bunuri de folosință îndelungată și mai ales în aur și podoabe. Datorită sumelor mari care se pun în joc, puțini oameni
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
omului. Sedlacek pune în evidență, în lucrarea "Economia binelui și a răului", cele două concepții fundamentale despre lume și om. Este vorba despre concepția orientală care consideră lumea ca evoluând într-o "viziune ciclică mirifică"887 și concepția iudeo-creștină. "În Epopeea lui Ghilgameș istoria nu merge în nicio direcție. Totul este o reprezentare ciclică, cu variațiuni minore, așa cum vedem în natură, iar poveștile au loc într-o stranie buclă temporală: povestea lui Ghilgameș se termină acolo unde a început"888. Spre deosebire de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
purității kantiene, neatinsă de niciun interes material, sau are o dimensiune materială, a interesului, morala există în om. Numai plecând de aici putem înțelege ce ne poartă prin istorie, optimiști, de-a lungul a mii și mii de ani. "Cititorul epopeii (este vorba despre Ghilgameș n.n.), nu poate rezista sentimentului că răul se leagă de natură, iar binele de oraș, de civilizație, de progres (...). Dar în epopee binele și răul nu sunt închipuite în plan moral, ele nu rezultă dintr-un
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
poartă prin istorie, optimiști, de-a lungul a mii și mii de ani. "Cititorul epopeii (este vorba despre Ghilgameș n.n.), nu poate rezista sentimentului că răul se leagă de natură, iar binele de oraș, de civilizație, de progres (...). Dar în epopee binele și răul nu sunt închipuite în plan moral, ele nu rezultă dintr-un act (a)moral. Răul nu este asociat liberului arbitru moral sau voinței individului (...). Pare ca și cum binele și răul nici măcar nu au fost atinse de moralitate. Răul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
iasă din cutie toate relele). În cazul mitului, mecanismul narativ este În așa fel organizat Încât Între acel „Început” și deznodământ să existe Întotdeauna o distanță enormă, dată nu de acumularea a sute și sute de episoade (ca În cazul epopeii), ci de ideea unei rupturi fundamentale: „Începutul” se plasează Într-un timp al originilor sau măcar Într-un trecut Îndepărtat și exemplar, iar sfârșitul povestirii mitice marchează desprinderea de această epocă și de această lume și Începutul existenței așa cum este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
privire atentă asupra acestor serii de opoziții arată că ele nu se regăsesc În toate tipurile de narațiuni studiate de antropologi, folcloriști sau istorici ai religiilor. Astfel, legendele prezintă și ele Întâmplări care conduc la schimbări radicale În ordinea cosmosului. Epopeile sunt construite prin acțiuni complicate și au eroi cu un statut social și cu o ascendență eroică detailate pe larg. În multe povestiri cu animale, acestea au puteri ieșite din comun. În legende și cântece epice, spațiul și timpul sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
epice, spațiul și timpul sunt prezentate ca esențial diferite de cele ale lumii contingente. În ultimă instanță, seriile de opoziții construite pe baza conținuturilor narate sunt validate doar pentru termenii de la capetele unui continuum alcătuit din forme culturale diverse (legenda, epopeea, cântecul epic, povestirea cu animale): mitul, pe de o parte, și basmul, de cealaltă. Aceste „genuri” au conținuturi și moduri de prezentare aproape antitetice, În timp ce celelalte forme narative par a fi conglomerate eterogene, care Înglobează când caracteristici specifice mitului, când
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este o operație simplă, În primul rând din cauza marii varietăți de teme abordate de mituri și În al doilea rând din cauza instabilității granițelor dintre mit și alte constructe textuale - aceleași teme pot apărea și În texte clasificate drept legende, basme, epopei, balade, romane populare etc. Din această cauză, numeroase lucrări de specialitate ocolesc acest subiect, deși folosesc o terminologie care implică anumite clasificări tematice. Cu toate acestea, chiar dacă, dintr-o perspectivă postmodernă, poate fi acuzată că este un simplu exercițiu de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Principii de literatură comparată, București, 1969; Arta populară și relațiile ei, București, 1971; Aspecte naționale ale curentelor literare internaționale, București, 1973; Dezbateri critice, București, 1977; Viziunea cosmică în poezia românească, Iași, 1982. Traduceri: Paul Van Tieghem, Literatura comparată, București, 1966; Epopeea lui Ghilgameș, București, 1966 (în colaborare cu Virginia Șerbănescu); D.H. Lawrence, Femei îndrăgostite, București, 1978. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, ALA, 1933, 13; Chinezu, Pagini, 247-251; Mircea Vulcănescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, CL, 1934, 4; Paul Zarifopol
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
mod necesar o organizare politică anterioară în această regiune, pentru a se putea opune infiltrărilor patronate de biserica catolică și regalitatea ungară. Indicii despre existența unor cristalizări politice în regiunile est-carpatice, fără să știm unde erau localizate, ni le oferă epopeea germană "Niebelungenlied" (Cântecul Nibelungilor), operă închegată în jurul lui 1200. Epopeea vorbește într-o strofă despre un "duce", Ramunc, din "țara vlahilor" (Wlachenlant), iar într-un pasaj alăturat, vlahii (vlâchen) sunt amintiți (evocați) alături de ruși, greci, polonezi, pecenegi, de unde deducem că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a se putea opune infiltrărilor patronate de biserica catolică și regalitatea ungară. Indicii despre existența unor cristalizări politice în regiunile est-carpatice, fără să știm unde erau localizate, ni le oferă epopeea germană "Niebelungenlied" (Cântecul Nibelungilor), operă închegată în jurul lui 1200. Epopeea vorbește într-o strofă despre un "duce", Ramunc, din "țara vlahilor" (Wlachenlant), iar într-un pasaj alăturat, vlahii (vlâchen) sunt amintiți (evocați) alături de ruși, greci, polonezi, pecenegi, de unde deducem că "ducele" Ramunc era originar din regiunile românești de la est de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
omonimi ai românilor și vlachilor". Întreaga povestire din introducere, conchide el, nu este decât un "mit etiologic" în care "pravoslavnicii frați Roman și Vlahata" înfățișează pe "eroii eponimi ai românilor ortodocși, numiți și vlachi". În alt izvor al literaturii medievale, epopeea germană Niebelungenlied (începutul secolului al XIII-lea), întâlnim un alt erou eponim: "ducele (herzoge) Ramunc din țara valahă (Vlachenlant)". A. D. Xenopol considera că "ducele Ramunc" este "numele poporului român dat capului său", așadar un erou eponim, personificând neamul întreg, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea), întâlnim un alt erou eponim: "ducele (herzoge) Ramunc din țara valahă (Vlachenlant)". A. D. Xenopol considera că "ducele Ramunc" este "numele poporului român dat capului său", așadar un erou eponim, personificând neamul întreg, iar N. Drăganu vedea și el în Epopeea Nibelungilor o "mărturie destul de timpurie despre existența românilor, fie ei din oricare parte". În schimb, N. Iorga vedea în Ramunc "un nume de om (persoană) și anume principele Roman Mâstislavici al Volhiniei, ajuns, în 1199, principe al Haliciului sau Galiției
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzie: nu există autori specializați în „spații deschise” sau „spații închise”. Eminescu preferă în Luceafărul și Glossă „o lojă cosmică”, o perspectivă de sus a lumii, dar tot el scrie Singurătate și alte poeme unde face elogiul spațiului ocrotitor. Odiseea, epopee - observă în chip just C. - a spațiului deschis, sau Eneida - „poem al exilului” - sunt, în aceeași măsură, obsedate de spațiile închise. Ulise caută Itaca, spațiul securizant, simbolul duratei și al stabilității, Enea caută un loc favorabil pentru a întemeia o
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi genul epistolar, de origine clasică. Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, anterioară începuturilor romantismului, dar publicată abia în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Este singura epopee românească dusă până la
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, anterioară începuturilor romantismului, dar publicată abia în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Este singura epopee românească dusă până la capăt și pe deplin realizată literar, operă concepută după modelele clasice ale speciei (homerice mai cu seamă), însă în variantă comică, pătrunsă de spiritul Renașterii, individualizată estetic printr-o structurare barocă, prin inserții de epos picaresc, de
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
literar, care a rămas de la C. este jurnalul său, publicat în 1998, adevărat „roman” documentar asupra exilului românesc. Început în mod sistematic în 1952 și susținut cu consecvență, din păcate, doar vreme de câțiva ani, jurnalul surprinde momente semnificative din epopeea luptei anticomuniste românești, scene esențiale sub raport caracterologic din existența câtorva dintre personalitățile culturale și politice reprezentative ale exilului, filtrate de privirea lucidă și de spiritul complex, zbuciumat ale autorului însemnărilor. Scris alert, într-o notă profund reflexivă, alternând permanent
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
privește originea romanului românesc ca text, pe care el o găsește în povestire (ca mod narativ generic, nu ca specie literară), adică practic în toate varietățile de proză anterioare: basm, legendă, roman popular, Biblie și narațiune religioasă, istoriografie, cronici rimate, epopee, jurnal de călătorie, nuvelă și povestire, „fiziologii”, corespondență literară, memorialistică autobiografică. Rolul capital îi este rezervat cronicii / letopisețului. Teoria lui C. este când prea laxă (formele ce ar anticipa romanul), când prea restrictivă (influența modelului occidental e redusă la rolul
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
probabil cu sprijinul serviciilor secrete britanice, ajungând la Londra în februarie 1957. Între 1977 și 1987 locuiește în Spania. Volumul The Lost Footsteps, lansat în 1961 de Editura Collins din Londra, reface în 318 pagini tipărite în „excelente condiții tehnice”, epopeea acestui destin crâncen. Manuscrisul, tradus în engleză de Mabel Nandriș, s-a bucurat la tipărire de o prefață semnată de Salvador de Madariaga, profesor la Universitatea Oxford, care subliniază tocmai caracterul dramatic al faptelor relatate de autor: „De la o pagină
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
pentru Tirso de Molina, Teatru; în 1983 pentru dramaturgia lui Pierre Corneille și Lope de Vega. C. „reprezintă un exemplu poate unic pe plan mondial. Cunoscător perfect al mai multor limbi romanice, germanice și slave, [...] a tradus aproape congenial cinci epopei sau poeme epice de mari proporții, fiecare din altă limbă, și fiecare în formă fidel originară. Pe lângă aceasta a mai tălmăcit, tot în versuri și cu aceleasi calități, numeroase piese de teatru, îndeosebi din baroc și din romantism, precum și mii
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]