5,096 matches
-
psihoigienă, indicând - ca, de altfel, și eutanasia și bioetica - o anumită mentalitate și o atitudine psihosocială față de suferință în general și în special față de boala mintală și bolnavul psihic (H.W. Siemens). Având la origine o justificare genetică, de selecție ereditară în scopul cultivării indivizilor celor mai dotați ca sănătate, eugenia este definită de M. Boigey ca fiind „știința care stabilește regulile pe care trebuie să le urmeze oamenii în scopul asigurării unei continuități armonioase a speciei”. Se pot vedea din
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Se pot vedea din această definiție influențe ale unei mentalități derivate din darwinismul social, susținut, în secolul al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX, de Galton, Katsainos, Fournier, Parrot, Marfan, Hutinel. Eugenia pune accentul pe ereditate, pe tarele ereditare și riscul de transmitere genetică a bolilor psihice. Ea este corelată cu o mentalitate represivă a societății față de boala psihică și bolnavii mintal, considerându-le stări sociale incurabile, și în consecință soluțiile constau fie în împiedicarea apariției unor asemenea indivizi
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
urmași purtători de tare psihice. A treia formă de măsuri eugenetice despre care vorbește M. Potet constă în educația populației. Aceasta trebuie informată în legătură cu pericolul pe care-l prezintă în societate bolile mintale, precum și privitor la riscul transmiterii acestora pe cale ereditară de la indivizii bolnavi la descendenții acestora, perpetuând în felul acesta existența bolilor psihice în cadrul grupului social-uman. Se recomandă în acest sens următoarele: sfaturi, conferințe publice, afișe, educație sanitară. Desigur, nu putem admite eugenia în sfera igienei mintale. Progresele medicinei și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
igienei mintale. Progresele medicinei și ale psihiatriei în ceea ce privește posibilitățile de tratament și recuperare ale bolnavilor mintal sunt considerabile. În plus, schimbarea mentalității psihosociale și morale a eliminat aceste aspecte considerate pe drept antiumane, barbare și neștiințifice. Rămâne, însă, riscul transmiterii ereditare a bolilor psihice în societate. Evident, nu măsurile de „selecție socială” pot rezolva problema. Se impun în acest sens măsuri de igienă mintală, dar cu un caracter umanist, deschis posibilităților de afirmare a persoanei umane. Nu eradicarea nebuniei prin metode
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de origine pur socială, în care intră: delincvenții din categoria nemanuală; delincvenții sistematici; criminalii organizați; criminalii profesionali. 4. Tipurile de delincvenți În ceea ce privește tipurile de delincvenți, părerile specialiștilor sunt diferite. Astfel, C. Lombroso vorbește despre tipul criminalului înnăscut, marcat prin tare ereditare de ordin biologic și psihiatric. În afara acestuia, el mai menționează și alte tipuri: criminalii pasionali, criminalii ocazionali, criminalii obișnuiți etc. A.R. Lindesmith și H.W. Dunham deosebesc două tipuri: criminalul social, ale cărui acte criminale sunt în contradicție cu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nu pot exista societăți absolut bolnave sau bolnave în totalitate. Este o aberație. În această privință majoritatea specialiștilor sunt de acord (E. Fromm, Ph. Rappard). Sănătatea mintală și boala psihică sunt disponibilități ale persoanei umane, fie de ordin constituțional și ereditar, fie de ordin bio-psihosocial dobândit. Sănătatea și boala psihică coexistă, în proporții diferite, în cadrul aceleiași comunități social-umane. În ce direcție atârnă balanța vitală, aceasta depinde de factorii de sanogeneză sau de cei de morbigeneză (K.A. Menninger). Prin urmare, igiena
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și modernizat, odată cu domnia, prin Statutul din 1864, traversează un moment neplăcut, dar necesar, controversat Încă În istoriografie, prin abdicarea silită a lui Vodă Cuza și, În fine, se Încheie cu aducerea principelui Carol de HohenzollernSigmaringen și acceptarea dinastiei străine ereditare. După cum se poate Înțelege, Epoca Unirii, a constituirii statului național român modern, cuprinde, din punct de vedere politico-administrativ, conducerile temporare din intervalul 1856 1859, Întreaga domnie a lui Al. I. Cuza și Începutul domniei lui Carol I. Pentru a Înțelege
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
fanariot devenise de nesuportat și, În egală măsură, ineficient. În acest context, boierimea românească sub influența ideilor luministe, a cristalizării spiritului și programului național a pretins „vechile privilegii ale țării”, adică Înlăturarea domniilor fanariote și instituirea domniei pe viață și ereditară prin alegerea unui domn din rândurile ei. Revenirea la domniile pământene, acceptată de Poartă, a intrat În vigoare din 1822, ca numai după cinci ani, prin Convenția de la Akermann, să i se limiteze durata la șapte ani. La puțin timp
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
unui domnitor care, funcționând pe principiul „regele domnește, dar nu guvernează”, să exercite prin prerogativele acordate și prestigiul personal o influență pozitivă asupra mediului politic, să mențină stabilitatea internă, să vegheze la unitatea și consolidarea statului. Or, Înscăunarea cu drepturi ereditare a unui principe dintr-o dinastie occidentală putea Îndeplini mai lesne condițiile mai sus enunțate. Această soluție mai avea și alte avantaje. Ea punea capăt electivității domnului dintre pământeni, fapt ce provocase numeroase fricțiuni În mediile conducătoare, din cauza instabilității domniei
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
internaționale, 1856-1866, București, f.a., p. 231. </ref>. În ceea ce privește domnia, Convenția de la Paris stabilea că ea este acordată pe viață unui domn autohton, ales de Adunarea electivă. Era exclusă, Într-o formulare implicită, posibilitatea ca domnia să aibă ulterior un caracter ereditar, dinastic. Ca domnitor În unul din cele două Principate putea fi aleasă orice persoană, În vârstă de minimum 35 de ani, născut din tată moldovean sau valah, care putea justifica un venit funciar de 3.000 de galbeni și Îndeplinise
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Cuza reiese că domnitorul a Înțeles caracterul provizoriu al mandatului său, limitat În timp de soluționarea unor obiective: Înfăptuirea Unirii și efectuarea reformelor ce trebuiau să confere statului român caracterul său modern. Realizarea lor pregătea cadrul necesar Înscăunării dinastiei străine ereditare și cu cât aceste obiective erau puse mai repede În practică, cu tot atâta se limita În timp prezența pe tron a lui Al. I. Cuza. Așa după cum se știe, Al. I. Cuza s-a confruntat, Încă de la Începutul mandatului
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
importante: a) menținerea Unirii Principatelor realizată În virtutea autonomiei țării și având o durată perpetuă și un caracter irevocabil, nelegată de persoana fostului domnitor și b) aducerea pe tronul țării ca monarh constituțional a unui principe străin care să Întemeieze monarhia ereditară. Demersurile făcute și, mai ales, plebiscitul organizat Între 2/14-8/20 aprilie 1866, prin care, cu o majoritate covârșitoare, cetățenii Principatelor Unite s-au pronunțat pentru aducerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, n-au influențat decizia reprezentanților puterilor garante, Întruniți la
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
istorie și cultură, Iași, 2005, p. 355-364; Idem, Contribuții la istoricul Constituției române din 1866, În Ibidem, p. 365-370; Idem, Noi contribuții la istoricul Constituției din 1866, În Ibidem, p. 371 386. </ref>. Denumirea și statutul țării, prerogativele domnitorului, succesiunea ereditară, separarea puterilor făceau din Constituția anului 1866 un document fundamental atât pentru reglementarea raporturilor dintre puterile statului, cât și Între stat și societatea românească. Cea mai importantă instituție a statului român, domnia, În conformitate cu prevederile Constituției din 1866, avea prerogativele diminuate
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
existenței statului național român având În frunte pe Carol I, ne spune că Epoca Unirii de care ne am ocupat aici, cu marile ei schimbări și realizări, se Încheiase cu o Împlinire deplină a aspirațiilor românești: prințul străin cu drepturi ereditare aparținând unei case domnitoare din Europa Occidentală devenise o realitate.
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
ratifică documentul, stipulându-se că, la majorat, Ferdinand trebuie să se stabilească În România, că urmașii lui vor fi botezați și crescuți În tradiția ortodoxă, dar el, fiind succesor colateral, Își va putea exercita liber religia și că toți prinții ereditari ai dinastiei de Hohenzollern primesc apelativul „Prinț de România” <ref id="75">75 White c. Grandville, București, 12 iulie 1880, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 2, f. 30, la ANIC, colecția Microfilme Anglia, rola 126. </ref>. Teoretic
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
care includ starea emoțională negativă, insuficiența veniturilor, conflicte intrapersonale, culpabilizare excesivă, etc. Concluzionăm în ceea ce privește teoriile de mai sus, prin a afirma faptul că importanța modelului parental este un aspect de necontestat în ceea ce privește dezvoltarea ulterioară a copilului, constituind un proces social ereditar de transmitere a unor modele preluate la rândul lor de la generațiile anterioare, aducând modificări prin amprentarea personală ce aduce nota de diferențiere și de unicitate, în final. În ceea privește efectele modelelor familiale asupra dezvoltării ulterioare ale copilului, considerăm necesară
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
Talie² (m.) La copiii se preferă folosirea valorilor de referință obținute prin măsurarea unui eșantion de copii statistic din țara noastră semnificativ statistic. Este vorba de valorile de referință cunoscute sub numele de standarde naționale care ia în considerare caracteristicile ereditare și economice ale populației noastre. Uneori persoana cu deficiență fizică găsește în mâncare un refugiu, astfel că apare obezitatea. Aceasta se însoțește de o toleranță redusă la exerciții și o oboseală nejustificată ca și de creșterea riscului pentru diabet, hipertensiune
III. ÎNGRIJIRILE MEDICALE DE BAZĂ CE TREBUIE ACORDATE PERSOANELOR CU DEFICIENŢĂ FIZICĂ. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_629]
-
de realizat deoarece textul nu oferă informația necesară și nici nu sugerează elevului la ce surse ar putea apela pentru a găsi răspuns la sarcini, cum ar fi: „Exprimă-ți atitudinea față de alegerea unui domnitor de origine străină În calitate de principe ereditar al României” sau „Compară statutul juridic al domnitorilor Al. I. Cuza și Carol I” . Din cele trei manuale considerăm mai reușită abordarea perioadei domniei lui Carol I În varianta elaborată de editura Prut Internațională care oferă posibilități diverse de cunoaștere
CAROL I ÎN MANUALELE DE ISTORIE DIN REPUBLICA MOLDOVA Studiu de caz: manualele pentru clasa a VIII-a. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SERGIU MUSTEAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1287]
-
parteneriatul în echipa interdisciplinară, având rol în planificarea și desfășurarea tratamentului. Actualmente există tendința ca părinții să fie informați și educați în legătura cu definirea afecțiunii și clarificarea confuziilor existente. Se consideră că sindromul Asperger ar putea fi de natură ereditară, deoarece multe familii raportează ca având o ruda sau două "bizare". De obicei în aceste familii apar membri cu afecțiuni cum ar fi: depresiile sau dizabilitatea bipolară. Momentan, nu există tratament pentru acest sindrom. Totuși, la maturitate, mulți duc o
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
generalizatoare. În esența comportamentală victimală se constată încercarea victimei de a anticipa rezultatul acțiunii agresionale a infractorului. Inconștientul victimal. Fixat în ereditate, inconștientul comportamental stabilește forma concretă de asimilare și de integrare a individului în mediul social. Relația instinctuală programată ereditar nu va putea fi prevăzută de individ și nu va reprezenta un comportament individual constant de natură asociativ previzibilă. În relația cu agresorul conduita victimei este dată de structura conștient-inconștient. Voința victimei în răspunsul la agresiune poate fi nascută în
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
personale, sau poate fi înlăturată prin exercițiul spontan al instinctelor. Stilul victimal. Determinarea condițiilor necesare adaptabilității victimei la realitatea conflictului agresional va releva exercițiul spontan sau masura adaptabilității la mediul respectiv. Trebuințele, impulsurile, instinctele pot să fie rezultatul unei programări ereditare sau a unei învățări în stadiile evoluției de adaptare la mediul înconjurator. Inhibiția victimală. Aptitudinea victimei de a evalua posibilitățile sale de adaptare la conflictul agresional depinde și de calitatea senzațiilor și percepțiilor și de structura sistemului său nervos. Reacția
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
adaptate condițiilor patogenetice care au produs dezorganizarea. Aceste „modele patologice” provin din structurile normale ale persoanei și ele depind de tipul de personalitate, de capacitățile de „a se opune” acțiunii factorilor morbigenetici, de nivelul de dezvoltare-maturizare al personalității, de dispozițiile ereditare ale acesteia etc. Formele de organizare, precum și cele de dezorganizare ale personalității au o „dinamică constitutivă” extrem de precisă, urmând regulile stabilite de H. Jackson referitoare la organizarea sistemului personalității. Acesta stabilește că funcțiile psihice, considerate ca instanțe structurale ale personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
denumește aceste stări „distimii” și le clasifică în următoarele două grupe: 1) Stările constituționale în care intră următoarele: a) psihozele maniaco-depresive; b) stările maniacale și depresive intermitente; c) excito-depresia cronică. 2) Stările distimice simptomatice secundare în care intră: stările post-sifilis ereditar, eredo-alcoolismul, stările post-encefalitice și post-traumatice. Copilul și adolescentul instabil au un profil psihologic particular caracterizat prin următoarele (H. Abramson): - tendința de a se impune și de a comanda cu încăpățânare; - sugestibilitate și nepăsare; - capricii și încăpățânare; - impulsuri cu mânie și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au o mare importanță atât din punct de vedere psihiatric, cât și social. Descrise inițial de A. Morel, în cadrul teoriei referitoare la degenerescentă, ele au fost preluate de V. Magnați, E. Dupré, A. Delmas care au remarcat caracterul lor constituțional, ereditar. Ele au fost incluse în nosografie de către K. Kraepelin și E. Kretschmer, dar cel care le-a descris în mod amănunțit și le-a clasificat a fost K. Schneider, denumindu-le „personalități psihopatice”. Sindroamele psihopatice se caracterizează prin două trăsături
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tulburări: „tulburări de comportament”, „copilărie neregulată”, „copii caracteriali”, copii dificili”, „copii inadaptați” etc. În toate situațiile apar și tulburările de caracter asociate. M. Tramer remarcă faptul că în toate situațiile caracterul se înfățișează ca un ansamblu de tendințe emoțional-afective, ereditare sau dobândite, care reglează raporturile individului cu condițiile mediului extern. Din acest motiv, ceea ce intră în discuție în acest caz sunt problemele de „inadaptare” sau cele de „dezadaptare” care dobândesc o importanță primordială. Comportamentul mai poate fi înțeles ca o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]