926 matches
-
ar fi o diferență între antihriști și Antihrist, deși există teologi care consideră că Antihristul nu poate fi un singur individ. Conform profesorului universitar emerit de exegeză neo-testamentară Ian Howard Marshall, prin antihriști autorul epistolei lui Ioan înțelege falși învățători (eretici), posedați de duhul lui Antihrist. Adesea Antihrist a fost identificat cu un curent anticreștin explicit. Orice gândire necreștină este privită într-un antagonism natural față de Iisus Hristos. Din antichitatea îndepărtată și până astăzi, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul, s-au
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
care se făceau vinovați de sodomie au început în sec. 12-13. Vinovații erau condamnați la moarte, adesea precedată de mutilare (scopire), urmată de execuție prin ardere pe rug sau spânzurare. Spre mijlocul Evului Mediu, pe măsura extinderii diverselor teorii considerate eretice de către biserică, acuzațiile de erezie au fost tot mai adesea însoțite de acuzații de sodomie, în general, prin aceasta înțelegându-se contactul sexual anal homosexual și felația, ambele, practici sexuale standard printre homosexualii de azi. Chestiunea era valabilă în toate
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
Prejudecata cu care au fost întâmpinați se vede din cuvintele Annei Comnena, fiica împăratului Alexios. Zvonul-scria ea- se răspândise că armatele francilor fără țară se apropiau. (Pe împărat)îl înspăimântau sosirea lor, știindu-le pasiunea de luptători neînfricați, caracterul lor eretic, temperamentul nehotărât, fără a mai vorbi de alte însușiri proprii celților și urmările lor inevitabile, ca de pildă setea după bani, care-i face, se pare, totdeauna gata să încalce jurământul depus, fără scrupul și fără vreun motiv serios. Cum
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
-se nu numai pe puterea sabiei, Alexie i-a atacat pe opoziționiști pe altă cale. Călugărul Euthymios Zigabenos a scris un tratat împotriva bogomililor, cât despre Comnen, acesta a izbutit, printr-o intrigă abilă, să-l dovedească vinovat de afirmații eretice pe "patriarhul" lor, un anume bătrân pe nume Vasile, care a fost ars pe rug prin hotărârea judecății. Spre sfârșitul vieții, Alexie a suferit foarte mult de reumatism, cu greu se ridica din așternut. La curtea sultanului de Iconion erau
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Însă planul i-a fost dat peste cap de către Diaconul Paulinus din Milano, care i-a remis episcopului, Aurelius, un memoriu în șase puncte despre Caelestius - poate că extrase din lucrarea pierdută a acestuia, "Contra traducem peccati" - fiind catalogat ca eretic. Din cauza acestor doctrine, care în mod clar conțin chintesența pelagianismului, Caelestius a fost convocat în fața unui sinod la Cartagina (411); însă el a refuzat să le retracteze, afirmând că moștenirea păcatului lui Adam era o problemă deschisă și ca atare
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
valori creștine, ca de exemplu în cazul lui Marsilio Ficino sau Pico della Mirandola. Etica se studia independent de teologie, iar în locul autorității Bisericii se aplica logica rațională, ceea ce îi punea pe umaniști în permanent pericol de a fi numiți eretici. Epopeea antică este o poezie lungă, descriptivă, care deseori avea o temă demnă despre acte eroice care erau importante pentru națiune, de exemplu Iliada și Odiseea lui Homer, sau Eneida lui Virgiliu. În epoca Renașterii, epopeile antice au cunoscut un
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
și scrisese unele lucrări, inclusiv în colaborare cu Johannes Fabricius (1644-1729). La universitate s-a simțit atras de pietism, la început ca o reacție împotriva formalismului luteran ortodox, „pietism” fiind un termen care uneori includea diferite idei creștine esoterice sau eretice. A devenit apoi un discipol al lui Johann Jacob Zimmermann (1642-1693), un matematician, astronom și teolog, care fusese dat afară din post în 1685 datorită faptului că prezisese o venire iminentă a Împărăției lui Dumnezeu, cât și datorită faptului că
Johannes Kelpius () [Corola-website/Science/318924_a_320253]
-
cunoscută sub numele de Baia de sânge de la Stockholm. Fratele Christinei, Erik Nilsson, Lord de Tullgarn, a fost executat prin decapitare, ca mulți alți nobili suedezi influenți. Rămășițele soțului Christinei au fost exhumate și arse în public pe rug ca eretic. Gyllenstierna a fost declarată trădătoare și rebelă, și, ca atare, regele Christian a chemat-o și i-a cerut public să aleagă: ce preferă, să fie arsă pe rug sau îngropată de vie? Confruntată cu această alegere, i-a fost
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
s-a ascuțit și mai mult, atât din motive de identitate etnică cât și statală. Evreii tradiționali, în prima fază a propagării noii religii în Palestina, împreună cu autoritățile locale romane, i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori, eretici și provocatori de dezordine. Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești (iudaice) și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectiv arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale bisericii catolice. În secolul al VI -lea aici
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
pentru încălcau prevedereile sfinte. Principalele argumente utilizate de otomani pentru a legitimă războiul sfânt împotriva musulmanilor: acuzarea de trădare a „războiului sfânt”, adirmarea primordialității în lumea islamică și a calității de moștenitori ai selgiucizilor, calificarea safavizilor drept „necredincioși” ( kafirler) și „eretici ( mulhidler). Nu se referea la faptul ca principii respectivi nu participaseră la războiul sfânt, ci la subminarea acestuia, sau sprijinirea inamicilor Islamului. În sec. XV, cronicarii otomani au desemnat acțiunile împotriva emirilor anatolieni ca fiind defensive În timpul lui Murad ÎI
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
otomani pentru a-și justifica aceste acțiuni erau următoarele: 1)acuzarea de trădarea a războiului sfânt de către acești musulmani; 2)afirmarea primoridalității în lumea islamică și a calității de moștenitori al selgiuchizilor și 3) calificarea safavizilor drept necrediincioși ( kâfirler) și eretici ( mulhidler). Otomanii considerau că doar ei purtau războiul sfânt împotriva dușmanilor Islamului. Astfel că atunci când se aflau în conflict cu alti emiri musulmani, turcii lansau prin fetva-le acuzații de trădarea la adresa jihadului, datorită faptului că îi împiedicau să poarte djihad
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Merită amintită ulema-uau Nuru-dîn Hamza, care justifică printr-o fetvâ uciderea a 40.000 de kîzîlbași, adepți ai safavizilor din Anatolia, și ulterior este justificat și războiul împotriva lui Isma îl. Nuru-dîn i-a declarat pe shi îți ca fiind eretici și chiar necredincioși, astfel că pedeapsa ce trebuia aplicată împotriva acestora era pedeapsa capitală. Ebussud Efendi declară printr-o fetvâ că dacă evreii și creștinii mai puteau speră să devină buni musulmani prin convertire, persanii nu mai aveau acest beneficiu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca "Fiul lui Dumnezeu" la botez” ). Sextus Julius Africanus, un creștin din
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Născut la Nola în provincia Campania din sudul Italiei, adevăratul său nume era Filippo. Și-a luat numele de Giordano când a devenit călugăr dominican în mănăstirea "San Domenico
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
Europa între 1347 și 1352, a decimat Regatul Boemiei în 1380, ucigând circa 10% din populație. În secolul al XV-lea reformatorul religios și social Jan Hus a format o mișcare denumită, ulterior, după el. Deși Hus a fost declarat eretic și ars pe rug la Konstanz în 1415, susținătorii săi s-au separat de Biserica Catolică și au învins în Războaiele Husite (1419-1434) cinci cruciade organizate împotriva lor de împăratul Sigismund. Petr Chelčický a continuat cu mișcarea de reformă husită
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
georgian la Mănăstirea Iviron de la Muntele Athos. În manuscris se menționa că în anul 1054 d. Hr., în timpul domniei împăratului Constantin al IX-lea Monomahul, au sosit la Constantinopol, din Asia Mică, mulți "athinganoi", ce făceau parte dintr-o „sectă eretică” și erau renumiți prin priceperile lor de ghicitori și vrăjitori. Se pare că împăratul le-a cerut "athinganoi"-lor să-l scape de fiarele sălbatice care devorau celelalte animale din parcul palatului, lucru pe care, se pare că, aceștia l-
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Europa. Mișcările de reformă au fost recurente în evul mediu. Cauza fundamentală a fost distanța dintre funcționarea bisericii și idealul cristic. Modalitățile de reacție ale bisericii au fost cooptarea și represiunea. De-a lungul evului mediu au fost numeroase mișcări eretice, precum cea a catarilor care susțineau divinitatea duală. Astfel, Jan Hus (1369 -1415), a contestat dogma papală și a fost ars pe rug, fiind judecat drept eretic. La fel făcuse și înaintașul său, Francisc de Assisi (cca1181/1182 - 1226), dar
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
intoleranță la adresa armenilor. Vrând să facă uitat numele fratelui său, fostul domnitor Iliaș Rareș (1546-1551), care trecuse la mahomedanism, Ștefan Rareș a încercat să impună credința ortodoxă locuitorilor de altă religie din Moldova, cei care au refuzat fiind persecutați ca eretici. După cum consemnează cronicarul Grigore Ureche, "(...) biséricilor s-au arătat cu dumnezeire mare, ca să poată stinge numele cel rău al frăține-său. Și ca să nu să vază ceva că este răsărit de la pravoslavie, toți eriticii din țara sa vrea, au să
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
a dreptul lucrarea diavolului. Atunci când reformele lui Nikon au fost impuse cu forța, a avut loc schisma din 1667. Cei care nu acceptau reformele au fost numiți credincioși de rit vechi. Ei au fost considerați din punct de vedere oficial eretici și au fost persecutați de biserică și de stat. Cel mai important lider al opoziției clericale, protopopul Avvakum, a fost ars pe rug ca eretic. Schisma bisericii ruse a devenit permanentă, ruși din toate categoriile sociale alăturându-se credincioșilor de
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
fost numiți credincioși de rit vechi. Ei au fost considerați din punct de vedere oficial eretici și au fost persecutați de biserică și de stat. Cel mai important lider al opoziției clericale, protopopul Avvakum, a fost ars pe rug ca eretic. Schisma bisericii ruse a devenit permanentă, ruși din toate categoriile sociale alăturându-se credincioșilor de rit vechi. Curtea țarului a simțit de asemenea influențele ucrainene și occidentale. Kievul a fost principalul intermediar în transmiterea noilor idei prin intermediul Academiei înființate de
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
numit Spirituali ura bogăția, generând grupurilor eretice numite apostolici sau dulcinieni. Cartea evidențiază această tensiune care există în creștinism în epoca medievală: spiritualii, o fracțiune din cadrul ordinului franciscan, cereau ca biserica să renunțe la întreaga sa avere, iar unele secte eretice au început să îi ucidă pe cei bogați, în timp ce majoritatea franciscanilor și clerului au interpretat Scriptura în sens principiului iubirii aproapelui. O parte dintre personaje, cum sunt inchizitorul Bernard Gui, Ubertino de Casale și minoritul Michael de Cesena, sunt figuri
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii) și condamnat ca eretic. Au mai apărut apoi și alte erezii, dar toate au fost combătute. Cea mai însemnată erezie poartă numele de monofizism, și a apărut mai târziu și a avut consecințe grave asupra Lumii Creștine. În secolul V e.n., apare o nouă
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și liturghia se făcea în limba greacă. Încă de la începuturile ei, Biserica Răsăriteană se autointitulase "Ortodoxă" („de dreaptă credință”), adică singura biserică ce propovăduia adevărata cale a Creștinismului, considerând restul formelor de Creștinism Răsăritean (monofizismul, arianismul și nestorianismul) ca fiind eretice. În secolele VI-VII, Imperiul Roman de Răsărit a suferit un proces de grecizare, și, astfel, Biserica Răsăriteană grecizându-se și mai mult. Încă din secolul al V-lea, Biserica Răsăriteană era în conflict cu Bisericile Copte din sudul imperiului
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cucerindu-i provinciile sudice, unde erau monofiziții și patriarhiile lor copte și convertind, astfel, mulți dintre ei la islam. Începând cu anul 814, slavii sudici păgâni au dezlănțuit persecutarea creștinilor în spațiul Bulgariei, afectând, probabil, și creștinii români După înlăturarea ereticilor monofiziți, Biserica Răsăriteană Bizantină intră într-o expansiune de evanghelizare a Europei Răsăritene. Această expansiune s-a desfășurat în două etape. Prima etapă (până în anul 800) a constat în evanghelizarea Regatelor Slave din Sud (ale Bulgariei și Serbiei) și a
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]