6,318 matches
-
și se tem de utopii. Mi-ar place să văd un proiect colectiv al adolescenților urbani de toate vîrstele și din toate țările care să descrie adăposturile construite de ei pentru dorința lor În ruinele orașelor lor. Ce altceva este erupția minunatului dacă nu eruperea dorinței care rearanjează peisajele pe placul inimii sale știind că toată arhitectura născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar și clădirile oficiale ale statului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor din Essen și al uzinelor de la Bilbao. Edițiile speciale, escadrele, pavilioanele consulatelor, soneria cinematografelor, erupția sondelor, activitatea băncilor, consiliile de stat, parlamentele și cele cîteva familii regale cu coroana pe ismene...” În fapt, proza „spînzură” între viziunea expresionistă și cea futuristă. Nu mai avem de-a face cu o sinucidere teatrală, ci cu o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mlaștina Mare? Sperând să-l mai calmeze pe Endō, Kobayashi a început să-i explice foarte serios unde este mlaștina era amplasată în nord-vestul orașului Yamagata. După ce traversezi munții, ajungi la o serie de mlaștini, care s-au format în urma erupției unui vulcan vechi, probabil. Cea mai mare este Mlaștina Mare. De ea se lega o veche legendă. Balaurul stăpân al acestei mlaștini avea obiceiul să o atace pe stăpâna mlaștinii vecine. Într-o zi, un samurai pe nume Fujigorō dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
carne care putrezește. Pe toate câmpurile de bătaie se află nori de muște acoperind cadavrele, corbi mari care smulg ochii și își iau zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și urlând de durere, erupțiile fetide provocate de pântecele celor neîngropați, înnegrite și umflate de soare. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, au existat viteji care au devenit fricoși din pricina unui atac de panică și lași care, cuprinși de groază, s-au transformat în eroi. Frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma erupției au distrus civilizația cretană peste noapte. Nenorocirea a fost atât de mare, încât de abia nouă secole mai târziu oamenii s-au încumetat să mai pună piciorul pe ceea ce mai rămăsese din prospera insulă. Plajele create de Vulcan, cu nisip
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aruncat În râul Grand Morin. În același număr, douăzeci de pagini de aventuri aduceau amănunte despre tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
teoria nostratică este gazduită de un newsletter lingvistic care poartă numele de Mother Tongue. # Lacul Toba, din Indonezia, are o lungime de 100 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri. Este cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980. Stanley Ambrose, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
100 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri. Este cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980. Stanley Ambrose, de la Universitatea din Illinois, consideră că după erupție, rasa umană a fost redusă la o populație totală de 20.000. Iarna de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Este cel mai mare lac vulcanic de pe glob. Erupția vulcanului Toba a avut loc acum aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980. Stanley Ambrose, de la Universitatea din Illinois, consideră că după erupție, rasa umană a fost redusă la o populație totală de 20.000. Iarna de ani de zile care a urmat acestui eveniment a pus omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aproximativ 70.000 de ani. În termeni geologici, evenimentul respectiv este considerat a fi o erupție „megacolosală”, fiind de 160 de ori mai puternică decât erupția vulcanului St. Helens din 1980. Stanley Ambrose, de la Universitatea din Illinois, consideră că după erupție, rasa umană a fost redusă la o populație totală de 20.000. Iarna de ani de zile care a urmat acestui eveniment a pus omenirea, ca specie, În fața celei mai critice perioade pe care a parcurs-o. Există antropologi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la o populație totală de 20.000. Iarna de ani de zile care a urmat acestui eveniment a pus omenirea, ca specie, În fața celei mai critice perioade pe care a parcurs-o. Există antropologi care consideră că această iarnă post erupție a fost cea care l-a obligat pe homo sapiens să vorbească. 1. Sunt Krog și știu cele mai multe cuvinte. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu tot. Pământul nostru se Întinde cale de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
creșterea copilului pe care avusese mare grijă să-l respecte. Fusese ajutat de biletele de notificare primite de la asistentul de sănătate. —Absolut. Următorul e programat foarte curând. Rottweilerul a părut satisfăcut. —Bine. În creșă au apărut vreo câteva cazuri de erupții urâte. Dar, în cazul ăsta, Theo n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă. Când au plecat de la creșă, copilul și-a manifestat frustrarea prin intermediul unor vaiete susținute și asurzitoare. Hugo nu l-a condamnat absolut deloc. Din contră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
n-a durat însă decât aproximativ trei secunde. Ca de fiecare dată, Rottweilerul trecea direct la subiect și era țepoasă și terifiantă. — Domnule Fine, v-aș fi recunoscătoare dacă ați veni și l-ați lua pe Theo imediat. Are o erupție suspectă pe piept. Dar când l-am lăsat eu nu avea nimic. Se poate. Dar acum are ceva. —Bine, da’ nu știți ce e cu erupția aia? Ieri a făcut un vaccin. Probabil că a făcut o reacție la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi recunoscătoare dacă ați veni și l-ați lua pe Theo imediat. Are o erupție suspectă pe piept. Dar când l-am lăsat eu nu avea nimic. Se poate. Dar acum are ceva. —Bine, da’ nu știți ce e cu erupția aia? Ieri a făcut un vaccin. Probabil că a făcut o reacție la el. — Domnule Fine, noi suntem o creșă, nu departamentul de urgență al unui spital. Simpla mențiune a unui astfel de loc i-a dat fiori lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pete de un roșu palid. La vederea lor, lui Hugo i-a venit să leșine de ușurare. Abia acum a realizat că se așteptase să vadă ceva similar cu ciuma bubonică. Nu arată așa de rău, a zis el. —Cu erupțiile nu se știe niciodată, i-a replicat ambiguu educatoarea. Da, dar nu arată a meningită sau ceva în genul ăsta, nu? Hugo știa că asta era adevărata temere. Chiar în dimineața aia văzuse în cabinetul medical postere cu pete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a trebuit să sune înapoi de două ori ca să noteze corect numărul pe care, după aceea, l-a format cu o mână tremurătoare. Într-un final, cineva i-a răspuns și i-a cerut adresa. —Copilul meu are o erupție, a croncănit Hugo. Ce legătură avea adresa lui cu asta? Ajungem și la asta. Îmi spuneți, vă rog, codul poștal? Și data nașterii dumneavoastră? Dar s-ar putea să aibă meningită, a urlat Hugo. Theo a început să plângă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a înțepenit într-o atitudine ostilă la auzul numelui. —El! Ce vrea? Ce s-a întâmplat? a întrebat Alice, străduindu-se din răsputeri să-și ignore soțul. Simțise imediat că ăsta nu era un telefon de curtoazie. —Theo. Are o erupție, a scâncit Hugo. Alice, arată rău. —Cât de rău? Ai făcut testul cu sticla? —Testul cu sticla? —Ce se întâmplă? a întrebat Jake agitat, apropiindu-se de Alice și de telefon. —Aplici o sticlă transparentă peste pete, l-a instruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a răspuns Jake cu pioșenie. —Și ce te face să crezi că asta nu e o urgență reală? l-a întrebat Alice pe un ton glacial când a pus mâna pe clanța ușii. Se pare că băiețelul are o erupție urâtă. Dacă are meningită și nu merge repede la spital, poate să moară. În așteptarea ambulanței, Hugo avea senzația că timpul abia se târăște, dar și că zboară cu viteza fulgerului. I s-a părut că au trecut ore până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Bine, a zis paramedicul. Ia să ne uităm la el. Hugo i-a înmânat băiețelul și a închis ușa de la Fitzherbert Place cu mâini tremurătoare. S-a suit în spatele ambulanței. Acolo, bărbatul cel solid examina pieptul lui Theo. —Are o erupție de toată frumusețea, a remarcat el referindu-se vesel la tapetul cu model pufos. E grav? l-a întrebat Hugo agitat. Bărbatul cel solid n-a ridicat privirea. —Cu erupțiile astea nu se știe niciodată, a răspuns el evaziv. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Acolo, bărbatul cel solid examina pieptul lui Theo. —Are o erupție de toată frumusețea, a remarcat el referindu-se vesel la tapetul cu model pufos. E grav? l-a întrebat Hugo agitat. Bărbatul cel solid n-a ridicat privirea. —Cu erupțiile astea nu se știe niciodată, a răspuns el evaziv. Nici cu copiii. Mai bine să fim siguri. Bărbatul i-a culcat pe Hugo și pe Theo în pat, i-a învelit cu o pătură și i-a legat pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coșmarul lui. Toate gândurile lui conștiente erau concentrate pe silueta micuță și tăcută care se odihnea pe pieptul lui, îndemnându-l pe Theo să se lupte cu indiferent ce boală avea. În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își închipuia cum erupția, cu aspect de tapet cu model pufos, se întindea în tăcere, dar cu efect letal, pe sub salopeta cea albă, devenind din ce în ce mai închisă la culoare și mai proeminentă, cu umflăturile ei hidoase. Cu un efort, Hugo a revenit la conversația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o vânătaie. Chestiile astea chiar că ne scot din sărite. Îmi închipui, a replicat Alice. Dar în situații din astea? a spus ea arătându-i pe Hugo și pe Theo. — În situații din astea? Paramedicul a ridicat din umeri. Sigur, erupția aia poate să nu fie deloc gravă. Dar se poate și să fie. Copiii sunt niște lucruri complicate. Nu-ți pot spune ce-i doare. Iar tu nu vrei să-ți asumi riscuri. Când aflăm de la centrul de control că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
conștient că Shauna își ciulise urechile decorate cu perle, la doar două birouri depărtare. —Am fost la o lansare de parfum, a zis Amanda cu detașare. N-a fost nimic important, nu? Hugo era pe punctul să-i povestească despre erupție, spital și cât de îngrozit fusese. Dar urechea mereu ciulită a Shaunei l-a făcut să se oprească. Și mai avea vreun rost să intre în detalii? Până la urmă, totul se terminase cu bine. —Important? Ăăă, nu. Nu foarte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coridorului. Pe el, alergând de la creșă la serviciu, marcat de teama crescândă de a nu greși nicăieri. Ce știa Amanda despre toate astea? Și mai erau. Și-a adus aminte de el și de Theo în ambulanță. De Theo cu erupția lui, de el într-o stare de panică isterică. Dar despre astea ce știa Amanda? Sau despre scenariile cotidiene - de pildă, Theo urlând, furios și plictisit, cocoțat într-un cărucior de supermarket. Fără îndoială că, pentru Amanda, a merge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l vadă pe el. Pe el. Ceea ce la început fusese milă, apoi curiozitate, și-apoi amuzament generat de incapacitatea lui Hugo de a face față rolului de tată, se transformase într-o atracție absolut serioasă. Seara precedentă, după sperietura cu erupția lui Theo, cristalizase ceea ce Alice nu voise să recunoască mai devreme; atracția pe care o simțea față de Hugo de fiecare dată când îl vedea. Hugo era șarmant și interesant și haios. Avea o frumusețe elegantă, întunecată, pe care nici măcar nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]