2,133 matches
-
sigur că le-a reținut me moria mea. Primul: episodul Vittel, pe care l-am mai povestit în volumul Prima mea călătorie în străinătate, publicat de Editura Art. Când aveam cinci ani, mama a făcut o călătorie la Paris, cu escală la Berlin, ca să clari fice situația fratelui meu, trimis la Paris să studieze me di cina, dar care de fapt se înscrisese la Conservator și urma cursurile lui. Și, desigur, mama m-a târât și pe mine după ea, trăgându
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Nietzsche a murit. Semnat: Dumnezeu“. Așadar, în ceea ce privește profeția legată de moartea literaturii, cred că o să moară profeția. A.R. Vă mulțumesc pentru stoicismul și bunăvoința cu care mi-ați răspuns și vă doresc ca de la Premiul Ovidius să zburați, fără escală, la Premiul Nobel. (Interviu reprodus din revista România literară nr. 39, 2004) Antoaneta Ralian așa cum o văd alții „Antoaneta Ralian are orgoliul meseriei bine făcute, orgoliul unui intelectual care a contribuit la destinul unor cărți în lume. Are, în același
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în timp ce noi, cei de pe uscat, dormim, mâncăm, cosim și uruim -, un bărbat pe nume Bernard Moitessier, singur pe un ketch de oțel numit „Joshua” (12 metri), în loc să se întoarcă la Plymouth, câștigând o cursă istorică (înconjurul lumii, pe apă, fără escală) și având de încasat și 5.000 de lire sterline și cupa „Golden Glob Race” - se răzgândește după trecerea Capului Horn și, o dată ajuns la Insulele Falkland, n-o mai ia spre nord, ci spre est, către capul Bunei Speranțe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Glob Race” - se răzgândește după trecerea Capului Horn și, o dată ajuns la Insulele Falkland, n-o mai ia spre nord, ci spre est, către capul Bunei Speranțe, anunțând concis că face încă un tur al lumii, tot singur, tot fără escală. Comentatorii nu înțeleg prea multe: ei susțin că Moitessier ar fi vrăjit de chemarea Pacificului. Soția lui, înnebunită de griji, nu poate explica nimic: „Când Bernard a hotărât ceva, merge până la capăt”. Dar care e capătul Pământului? Chiar dacă-i speriată
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
părerea ta. În așteptarea scrisorii tale, te îmbrățișez cu toată prietenia și te rog să transmiți doamnei Ana complimentele soției mele, dimpreună cu omagiul meu. Mihai Drăgan P.S. Pe la sfîrșitul acestei luni mă duc acasă. Să fac oare o mică escală în capitala județului Bacău? Ți-am procurat un volum al lui Rotică, Paharul blestemat . </citation> (25) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”20 ian[uarie] 1968”> Dragă Costel, Sînt nedumerit că nu mi-ai răspuns nici pînă acum la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
noastră multă sănătate la toți. M. </citation> (52) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”5 noiembrie 1970”> Dragă Costel, Nu ți-am mai scris, tot sperînd că voi putea pleca pînă acasă și în treacăt voi putea face o escală la Bacău. N-am putut să fug de aici și nici n-am avut dispoziții ca să-ți scriu. Telefonul tău alarmat (de ieri) este așadar îndreptățit. Articolele pentru nr. [-le]1 și 2 din Ateneu (1971) sînt gata dactilografiate (12
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fost încărcat tot la Mombasa, de către compania de navigație Victoria Impex Company din Kampala, pe vasul Barbara D, avînd destinația finală portul Maracaibo din Venezuela, via Durban. La Durban, traficanții ugandezi n-au mai găsit un cargo către Venezuela (cu escale la Capetown și în Panama), așa încât an decis să schimbe destinația inițială. După ce au disimulat 6 tone de hașiș în baloturi de bumbac, au încărcat marfă pe vasul Pelikan, cu destinația Haifa. La Haifa, drogul a fost încărcat de Zim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
zidurilor cetății Dogilor. Mărturia palidă a neasemuitelor barbarii săvârșite de om contra semenilor săi a rămas celebra „Punte a Suspinelor”, prin care treceau cei condamnați înainte de a sfârși în mod barbar! În ajunul întoarcerii spre Paris mai facem încă o escală la Florența să ne mai bucurăm de noi frumuseți. Privirile ne sunt atrase de un uriaș afiș ce marca o expoziție despre daci, strămoșii noștri. Am privit cu emoție exponatele urmărind tema și scopul expoziției și, în timp ce voiam să părăsim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-și revină. Sâmbătă 22 mai 1993 - Timișoara, în avion După câteva săptămâni de adevărat coșmar, în care mi-am consumat enorm de multă energie (prefer să-mi îndepărtez din minte toate urâțeniile) iată-mă în avion spre Madrid. După o escală de 15 minute la Timișoara, vom părăsi teritoriul României - țară aflată într-o mare degringoladă. Este pentru prima dată în viața mea când simt că mizeria din jur mă apasă, mă trage înapoi, și mă face să nu întrevăd portițe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
berea suportată de cei ce dădeau mereu bila pe alături. În vara lui 1973 aveam să-mi închei misiunea la Berlin! Eram tânăr, fusese frumos, învățasem multe! În toamna lui 2005, în drum de la Montevideo spre Bucuresti, am făcut o escală în "Berlinul reunificat". Am fost la apartamentul din Straussbergerplatz, în Alexanderplatz, pe Unter den Linden, în Pankow, la sediul vechii ambasade! Totul se schimbase, eu, oamenii, străzile, casele, vremurile! Cât de profunde erau aceste schimbări aveam să le aflăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
frumoase, dar bătrâne"! Eram atenți la personal și la restul pasagerilor, încercând să surprindem gesturi, cuvinte, felul de a se îmbrăca... Era primul nostru contact cu lumea spre care ne îndreptam. Am decolat pe la 22,30, am făcut o scurtă escală la Paris, apoi la Madrid și am început traversarea oceanului. Era prima traversare și bineînțeles am avut emoții. După câteva ore de zbor am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care ne îndreptam. Am decolat pe la 22,30, am făcut o scurtă escală la Paris, apoi la Madrid și am început traversarea oceanului. Era prima traversare și bineînțeles am avut emoții. După câteva ore de zbor am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
câteva ore de zbor am mai făcut o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbam puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem încă din perioada "escapadelor" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o escală la San Juan de Puerto Rico. În întunericul nopții și al oceanului insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbam puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul, cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Marcos și nici soția sa Imelda nu erau în politică niște nou-veniți și niște îngerași imaculați, anularea vizitei lui Pinochet a fost ulterior pusă pe seama presiunilor președintelui Jimmy Carter și influentului senator Edward Kennedy. Aeronava prezidențială a aterizat pentru o escală tehnica în Fidji, Pinochet s-a mai oprit în Hong Kong și s-a întors acasă cum se spunea în antichitate nu "cu scut", ci "pe scut", nu victorios, ci într-o situație periculoasă și penibilă, care avea să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o avioneta de 8 locuri care avea să ne poarte până în Țara de Foc și înapoi. Distanțele dintre etapele noastre nu erau mari, două-trei sute de kilometri, dar șoselele fiind proaste sau "inexistente", soluția cu avioneta era mai convenabilă. Prima escală a fost Temuco, apoi Valdivia, zona vulcanilor, a lacurilor și pădurilor nesfârșite. Priveam prin geamurile avionetei covorul verde întretăiat ici și colo de râuri, cascade, lacuri și munți cu crestele înzăpezite, un spectacol fascinant. Chile are 2085 vulcani, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doar 5 ani și în 1848 apăru o nouă așezare, Punta Arenas. Inițial, locul a fost folosit drept "colonie penală disciplinară", înregistrându-se în 1851 și o revoltă a deținuților. La 1866, exploratorul român Julius Popper avea să facă o escală la Punta Arenas, înainte de a-și continua călătoria către "El Dorado" din Țara de Foc. În secolul al XIX-lea, Punta Arenas a cunoscut o perioadă de glorie ca port, decăzând în această calitate după deschiderea Canalului Panama. Paralel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rigoare și după ce primiseram diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolam timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe... de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în limba lui Cervantes și Pablo Neruda! Așa că am acceptat cu bărbăție hotărârea Centralei și am început să mă pregătesc. Indiferent de plecarea în concediu sau definitivă, discutasem cu soția mai înainte să profităm de itinerar și să facem o escală de 3 zile la Rio de Janeiro și apoi la Madrid și Geneva, pentru un consult medical recomandat din țară. I-am transmis în acest sens o telegramă adjunctului de ministru coordonator, Mia Groza, un om deosebit și un intelectual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pereții și pe gardurile din bătrânul port genovez). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe proaspete, castraveții murați și compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor" și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei 4 instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cu "Steaua Dunării" problemele au continuat tot sezonul 1987 și în sezonul 1988: i s-a defectat instalația de răcire și a rămas blocată 24 de ore la Orșova, i s-au defectat conductele de la toalete, iar după la o escală la Belgrad, la pornire s-a rupt axul unui motor, nava fiind remorcată "la parâmă" până la Oltenița, unde a și intrat trei luni în reparații. Pentru toate aceste avarii care au dat peste cap programul de croaziere, Dr. Luftner a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai întâi la rude, apoi la prieteni și cunoștințe și în ultimă instanță la "dușmani", ca să-i punem pe frigare. La sfârșitul lui noiembrie 1992, într-o dimineață geroasă și urâtă, ne îmbarcam pe cursa TAROM București-New York. Planificasem o escală de 4 zile la New York, la cererea expresă a lui Adrian Dohotaru, pentru a vedeam cum merg lucrurile la recent inauguratul Centru Cultural. Spre același obiectiv se îndreptau cu noi și artistul plastic din Constanța Ion Tițoiu, care ducea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la București în 1929. Interesant este că relațiile au cuprins încet-încet nu numai sfera politică și economică, la 13 mai 1935 fiind semnat la Rio un Acord de colaborare în domeniul presei. De reținut, de asemenea, prezențele cultural-științifice, începând cu escala la Rio de Janeiro din octombrie 1897 a savantului Emil Racoviță, membru al expediției științifice îmbarcate pe nava "Belgica", cu vizitele din 1928 și 1930 ale neurologului Gheorghe Marinescu și cu afirmarea economistului Mihail Manoilescu, autor al cunoscutei lucrări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]