881 matches
-
lui Dionysos, sunt toate lipsite de valoare, iar autorii lor, prizonierii unui istoricism prea naiv... Dar să ne străduim să fim amabili, se apropie Crăciunul și nu trebuie să ne supărăm. - Elaborez, într-o engleză proastă, articolul promis despre bătălia eshatologică în epopee și îl veți avea la sfârșitul lui ianuarie 2. Înainte de asta, trebuie să redactez articolul „Indo-European Religion” pentru Encyclopaedia Britannica 3 și încă alte lucruri. Good Xmas and a Happy New Year to you both! Stig Wikander și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
metalelor - vezi „Sacrificiile umane aduse cuptoarelor”, op. cit., pp. 69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care înglobează perfect funcția ambivalentă malefică/benefică a metalului) în decorul eshatologic al „judecății de apoi”, metalul însemnelor regale, sceptrul și coroana. Din păcate, de la cercetările sale lingvisitce despre numele metalelor la indo-europeni, Wikander nu și-a extins în mod explicit interesul asupra interpretării mitologice a ocurenței acestei terminologii. Rămân doar referințele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
citat: „Conflagrația universală (ragnarök), urmată de o nouă creație, face parte din mitologia germanică. Aceste fapte par să arate că indo-europenii nu ignorau mitul referitor la sfârșitul lumii. Recent, Stig Wikander a indicat existența unui mit germanic referitor la bătălia eshatologică întru totul similar cu povestirile paralele indiene și iraniene” - în „Sfârșitul lumii în religiile orientale”, cf. op. cit., p. 58. 2. S-ar putea spune același lucru (dezvoltarea anumitor idei din Mitul eternei reîntoarceri) și despre parte din conferințele Haskell ale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în „History of Religions and a New Humanism”, HR I (1961), nr. 1, pp. 1-8. LIItc "LII" 1. Nu tocmai întâmplător „milenaristă”, aceasta fiind perioada în care punțile de contact între cercetările celor doi corespondenți, vizibile, sunt circumscrise de problematica eshatologică. Merită amintit faptul că Wikander publicase o recenzie la o traducere daneză recentă a autorului Eshatologiei occidentale, anume Jacob Taubes, Historiesyn och religiös tro, Copenhaga, 1957, în care, ca de puține ori atât de explicit, adoptă o viziune milenaristă asupra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Croicu. „Făceam aluzie la destinul exemplar al principesei Bibescu. De fapt, ea, ale cărei rădăcini se adânceau în atâtea țări, culturi și tradiții creștine paralele, regăsise, după ce o va fi căutat toată viața, unitatea pierdută a Europei și aștepta momentul eshatologic al unirii bisericilor”- cf. „Séance publique du 19 février 1977. Réception de M. Mircea Eliade”, în Académie Royale de Langue et de Littérature franșaise, Bruxelles, 1977, pp. 16-26. În strânsă legătură cu întreg corpus-ul corespondenței, am constituit o coda
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o nebunie, spune el, s) folosim argumentele vechi referitoare la iudaismul din Epoca bronzului și s) invoc)m dușm)nia dintre amalekiți și edomiți, pentru a pretinde drepturi eterne - trecute, prezente și viitoare - În Țară Sfânt) și a combina viziunile eshatologice cu armele moderne. Ceea ce Îl Îngrijoreaz) pe Talmon este c), În alte p)rți, asemenea mișc)ri au fost invariabil antisemite. Naționaliștii mistici din Israel folosesc limbajul specific r)zboiului sfânt. Extremiștii arabi cheam) și ei la un r)zboi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cine nu suportă lumina orbitoare. Pentru cine nu mai vede nimic la această lumină. Explicația realistă a puciului eșuat din august 1991, precum și a întregului proces istoric de trei sferturi de secol care a dus la el, e de natură eshatologică. E sfârșitul unui ciclu de categoria Gog și Magog. Nu glumesc deloc și nu fac pe paradoxalul, cum mă taxează unii prieteni fiindcă am avut imprudența să folosesc cuvântul „paradox” în titlul unei cărți. Dacă ascultăm viața, dacă aprehendăm cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un proiect tainic în care destinul dramatic al ființei omenești este încadrat de repere mult mai înalte în raport cu limitele materialității, este asistat transcendent de factorii unei spiritualități eterne ce se vor revela într-un final apoteotic, într-un delir universal eshatologic. Conform acestei perspective, atotprezența divină ascunsă evului ce a urmat prăbușirii adamice din Eden a investit în fiecare particulă aruncată în spațio-temporal o misiune și un rost. Astfel, nimic nu survine fără un scop în lumea suspusă deșertăciunilor. Totul este
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe norii cerului mundaneității muribunde și stingerea timpului în care s-a inserat istoria adamică cu modulațiile sale convulsive, cu spasmele și trepidările ei ce au apăsat tranzitoriu globul de cromatism albastru al Terrei. Înainte de evocarea acestui eveniment ce închide eshatologic aventura adamică terestră, textul Apocalipsei descrie câmpurile marilor conflicte, înveșmântate, desigur, simbolic și ele, în aura unor campanii militare, dintre îngeri și demoni, conflicte finalizate prin biruința divină. După consumarea unei părți importante din aceste conflicte, urmează o perioadă de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ideile, așa cum face mitul cu simbolurile, motivîndu-le. Din acest punct de vedere, filosofia e hermeneutică. în raport cu subiectul, hermeneutica poate căuta sensul arheologic, în maniera psihanalizei, în geneza subiectului; îl poate căuta teleologic, în maniera fenomenologiei hegeliene sau îl poate căuta eshatologic, în maniera unei hermeneutici religioase (Ricoeur). Originea sensului poate fi plasată înapoia sau înaintea subiectului. în ambele cazuri, rădăcina ontologică a înțelegerii rămâne aceeași: dependența sinelui de existență. Ceea ce diferă este atitudinea demistificatoare, necreditantă, a celei dintâi față de atitudinea instaurativăj
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Frazele de intrare în jurnal îl invocă, fără să-i refuze vina complicității: Nu spre o religie anume recurg, nici spre popi, predicatori, biserici, ci direct spre Dumnezeu, pe care îl iau martor, judecător, confrate sau complice al imensului cataclism eshatologic la care asistăm neputincioși, cu dublă melancolie, alături de șarpele și demonul casei, și al patriei". Monica Lovinescu dialoghează cu oamenii, dezbate situații, în timp ce pentru Sîrbu, rămas în locul și în era suspiciunilor, nu mai e posibil dialogul cinstit decât cu o
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
plină desfășurare. Fie că disprețuim sau nu asemenea agitațiuni provocate de venirea anului 2000, sîntem inevitabil afectați de eveniment, de la inconveniența produsă de supraaglomerarea curselor de avion în preajma fatidicei date de 31 decembrie, pînă la crearea unei adevărate culturi a eshatologicului, de care fără să vrem sîntem influențați. Se fac filme pe această temă a sfîrșitului, se inventează tot felul de gadgets, se lansează zvonuri, si, fără îndoială, se scriu cărți. De la SF-uri minore pînă la sofisticate thrillers psihologice. Însă
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
istoricismul la protestanții conservatori. Viziunea futuristă consideră toate sau cea mai mare parte din profeții ca referindu-se la viitor, cu puțin timp înainte de a doua venire, în special atunci când e vorba de interpretarea lui Daniel, , și a altor secțiuni eshatologice ale Bibliei. Interpretările futuriste prezic de obicei o înviere a morților și o răpire la cer a celor vii, în care toți creștinii adevărați și cei care nu au atins vârsta responsabilității sunt aduși la Hristos în vremea în care
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
cărți profețind un Imperiu Roman de Răsărit reînviat, care se va afla în granițele Imperiului Otoman. (Istanbul are de asemenea șapte dealuri, a fost o capitală a Imperiului Roman și este cunoscut drept Cornul de Aur - semnificativ date fiind referințele eshatologice la „Cornul cel mic” , .) Există de asemenea o variantă futuristă conform căreia vremea încercării poate apărea în fiecare generație, adică Satan are mereu un antihrist pregătit și există mereu un stat național care poate deveni Imperiul Roman renăscut. Această variantă
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
ul a fost o mișcare cu caracter profetic și eshatologic, apărută în Frigia (provincie din Asia Mică), către anul 156 d.C., sub conducerea lui Montanus, fost preot frigian convertit la creștinism, care susținea că abia în acea perioadă istorică a început „Epoca Paracletului”, activitatea propriu-zisă a „Spiritului Sfânt” în biserică
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
mistice, toate meritând o atentă cercetare. Analizarea atentă de către Sfântul Maxim a noțiunii de progres perpetuu a Sfântului Grigorie poate fi identificată în răspunsul său la trei probleme integrale ale doctrinei origeniste: ipoteza sațietății, definiția mutabilității creaturii și problema stabilității eshatologice a sufletelor. Ca și Sfântul Grigorie, Sfântul Maxim a fost deosebit de dezgustat de ideea de sațietate experimentată de ființele raționale care s-au unit deja cu Dumnezeu<footnote Una dintre cele mai valoroase analize a implicării noțiunii origeniste de sațietate
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
în aceea că nici un suflet nu ar alege în mod intenționat răul rațiunea, când este exercitată, nu ne poate duce pe căi greșite și, astfel, toate sufletele trebuie să fie supuse unei instabilități sau posibilități genetice de modificare. Problema stabilității eshatologice, atât de integral asociată celei a mutabilității morale, ne conduce la climaxul reaprecierii maximiene a noțiunii Sfântului Grigorie de progres perpetuu în contextul anti-origenist. După cum s-a indicat anterior, Sfântul Maxim afirmă, o dată cu predecesorul său capadocian, că mișcarea eternă în jurul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Attica. În onoarea zeului erau sărbătorite pe atunci, pe lângă serbările tradițional dionisiace, și Marile Dionisii, inițiate de Pisistratus. Festivitățile aveau un rol inițiatic asemănător celui al misterelor de la Eleusis, cu care erau dealtfel înrudite atât formal cât și prin concepțiile eshatologice. De multe ori, cercetătorilor le este greu să facă o distincție clară între ritualurile orfice și misterele dionisiace. Astfel, orficul este condus în lumea de apoi de "bacchoi" (entuziaști) și mistagogi. Chiar imnurile eleusine aduse zeiței Demetra, datate în a
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
iubitului dispărut și a izvorului de "apă vie", este descrisă în culori sumbre, triste. Aceasta este un abis, o "lume fără întoarcere", un lăcaș al întunecimii, populat de demoni. În religia Egiptului antic se întâlnește o înaltă dezvoltare a reprezentărilor eshatologice. Osiris, zeul-soare, simbolizează și viața fără sfârșit, țel suprem către care aspirau și cu care se identificau egiptenii după moarte. Spiritul despărțit de trup continuă să trăiască, având încă anumite organe corporale, necesare noilor condiții de existență. Persoana umană are
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
credință existentă la perși; și Theopompos din Chio (378-304 î.Ch.), istoricul regelui Filip al II-lea al Macedoniei, descrie ideea învierii după moarte ca doctrină "mazdaică". În ""Vedic"", cea mai veche religie documentată istoric a popoarelor din India, reprezentările eshatologice sunt mai simple și mai naturale decât în Brahmanism sau Budism, apărute ulterior. Imortalitatea individuală este un fapt general admis. Există un imperiu al morților sub cârmuirea lui "Yama", unde cei buni sunt separați de cei păcătoși. Cei buni sălășuiesc
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
ar putea aduce nenorociri pentru poporul Israel, referindu-se în special la amenințarea pe care o reprezenta puterea militară crescândă a Babilonienilor. Mai târziu cărțile sfinte anunțau în legătură cu acest eveniment, dimpotrivă, o bună stare și fericire generală, semn a speranței eshatologice. În cartea lui Daniil se exprimă speranța că - la sfârșitul erei actuale - poporului evreu i se va încredința împărăția lumii. Un mijlocitor între Dumnezeu și oameni, probabil Arhanghelul Mihail, va coborî din cer adus de nori și va învinge "Fiara
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
paradis]]ului și asupra raportului dintre judecata individuală și cea finală. [[Fișier:Durer Revelation Four Riders.jpg|thumb|220px|"Cei patru călăreți" din Apocalips care anunță a doua venire a lui Christos]] În epoca [[Evul mediu|medievală]], așteptarea unei transformări eshatologice a universului a dus la concepțiile „milenariste”, ca în scrierile lui [[Gioacchino da Fiore]], a cărui [[doctrină]] a fost în [[1215]] declarată [[Erezie|eretică]] de către [[Biserica Catolică|Biserică]]. În vremurile moderne trebuie făcută deosebirea între diverse aspecte ale eshatologiei creștine
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
sunt ilustrate câteva episoade din viețile unor sfinți: Lupta lui Nestor cu Lie, Înălțarea sfântului Ilie și Sfântul Anton ispitit de diavoli . Pictura pronaosului este aproape în întregime închinată Judecății de Apoi și unor teme auxiliare: Pilda fecioarelor, cu semnificație eshatologică, Învierea lui Iisus și Samarineanca la fântână ca simboluri ale speranței în viața veșnică. Pe peretele estic este înfățișată Maica Domnului încadrată de prooroci. Judecata de Apoi se desfășoară pe pereții de vest, sud și nord. În centru se află
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
cu tema: "Cosmos și știință. Evaluare teologică." În perioada 1999-2002, este Doctorand la disciplina de Teologie dogmatică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, sub conducerea științifică a Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, cu tema tezei de doctorat: ""Sensul eshatologic al creației"" susținută în iulie 2002. Urmează apoi un stagiu de cercetare și documentare la Institutul Ecumenic de la Bossey al Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva (iunie-septembrie 2003) și studii postdoctorale la Institutul Catolic din Paris (2003-2004), realizând unui proiect
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București și predă disciplinele de Teologie dogmatică și Teologie fundamentală. Adrian Lemeni a participat la 9 simpozioane din țară și străinătate și la două granturi internaționale. Este autorul cărții ""Sensul eshatologic al creației"" (Ed. ASAB, București, 2004) și coautor la cartea ""Teologie și știință"", coordonată de pr. prof. dr. Dumitru Popescu, (Ed. Eonul dogmatic: XXI, 2001). A semnat zeci de studii și articole în diverse reviste și ziare teologice, dintre care
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]