881 matches
-
pe text această teorie. Eu mă voi rezuma să o desfășor teoretic până la capăt, întrucât mi se pare unica metodă mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20: primul set de viziuni eshatologice; - Capitolele 15,1-20,5: al doilea set de viziuni eshatologice. Este vorba despre cele trei serii de câte șapte urgii. În corpusul respectiv există însă și elemente „alogene”, „adăugiri”, cum le numește Bornkamm, al căror rost ar fi acela de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
desfășor teoretic până la capăt, întrucât mi se pare unica metodă mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20: primul set de viziuni eshatologice; - Capitolele 15,1-20,5: al doilea set de viziuni eshatologice. Este vorba despre cele trei serii de câte șapte urgii. În corpusul respectiv există însă și elemente „alogene”, „adăugiri”, cum le numește Bornkamm, al căror rost ar fi acela de a exemplifica în chip concret expunerea sistematică și generală conținută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trei serii de viziuni ale sfârșitului lumii. Întâlnim două mari segmente „adăugite”: capitolele 12-14 („Femeia, copilul și dragonul”; „Cele două fiare”; „Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin sugestie, fragmentar (8,2-14,20); într-o formă finală și completă (15,1-22,5). Sumara descriere din 6,1-8,1 trebuie înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
V-a lăsat pur și simplu să fiți un fel de filosof? — Dacă asta e ceea ce sunt. Sunt familiarizat cu multe explicații ale lucrurilor. Ca să spun adevărul, m-am săturat de marea majoritate. — A, atunci aveți un punct de vedere eshatologic. Ce interesant. Sammler, neagreând cuvântul „eshatologic“, ridică din umeri. Credeți că ar trebui să mergem În spațiu, doctore Lal? — Sunteți foarte trist În legătură cu nepotul dumneavoastră. Poate ați prefera să nu discutăm. — Odată ce Începi să vorbești, odată ce mintea se obișnuiește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să fiți un fel de filosof? — Dacă asta e ceea ce sunt. Sunt familiarizat cu multe explicații ale lucrurilor. Ca să spun adevărul, m-am săturat de marea majoritate. — A, atunci aveți un punct de vedere eshatologic. Ce interesant. Sammler, neagreând cuvântul „eshatologic“, ridică din umeri. Credeți că ar trebui să mergem În spațiu, doctore Lal? — Sunteți foarte trist În legătură cu nepotul dumneavoastră. Poate ați prefera să nu discutăm. — Odată ce Începi să vorbești, odată ce mintea se obișnuiește cu asemenea Întorsătură, continuă să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Deucalion, asemănătoare cu cea biblică <victor37>: în urmă potopului au scăpat doi oameni: Deucalion și nevasta lui <maya>: nu știam ca si grecii au un mit al Potopului <victor37>: o să ramii uimită, dar aproape toate popoarele au mituri eshatologice, despre sfîrșitul lumii. Nu întotdeauna prin Potop <maya>: și? <victor37>: ok. Cei doi erau f batrini și nu puteau avea copii. Zeii le-au zis să arunce pietre peste umăr <victor37>: din pietrele aruncate de Deucalion au ieșit bărbați, din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
câtuși de puțin aluzie la numeroasele mișcări politice și profetisme sociale, a căror structură mitologică este ușor de ghicit, ca să nu mai vorbim de fanatismul religios. Ajunge să dăm un singur exemplu, amintind structura mitologică a comunismului și sensul său eshatologic. Marx preia și prelungește unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatico-mediteraneene, și anume rolul izbăvitor al celui Drept ("alesul", "unsul", "neîntinatul", "trimisul"; în zilele noastre, proletariatul), ale cărui suferințe sânt chemate să schimbe statutul ontologic al lumii. Societatea fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
profetisme sociale, a căror structură mitologică este ușor de ghicit, ca să nu mai vorbim de fanatismul religios. Ajunge să dăm un singur exemplu, amintind structura mitologică a comunismului și sensul său eshatologic. Marx preia și prelungește unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatico-mediteraneene, și anume rolul izbăvitor al celui Drept ("alesul", "unsul", "neîntinatul", "trimisul"; în zilele noastre, proletariatul), ale cărui suferințe sânt chemate să schimbe statutul ontologic al lumii. Societatea fără clase despre care vorbea Marx și dispariția tensiunilor istorice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile Istoriei sânt consubstanțiale condiției umane și nu pot fi niciodată abolite în întregime. Comportamentele religioase camuflate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o parte, puterea politică, substanțializată și puțin sacralizată, și, pe de altă parte, pretinde pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă din acest model ideal; ea se refugiază în cultul liturgic și în monahism. Puterea politică utilizează religia și puterea religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea politică se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de sentimente mai puțin pure și mai puțin religioase"4, Nae Ionescu le propunea creștinismul asocial, liturgic, "orientat în întregime spre viața de dincolo, în care împărăția lui Dumnezeu se realiza abia la sfârșitul lumii, printr-un fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de bună seamă. Mircea Vulcănescu regăsește o "unitate tipică a Apusului", dincolo de orice diferențe interconfesionale (catolice sau protestante) la nivelul a două planuri majore: 1) propensiunea spre o actualizare a trăirii umane religioase în istorie conduce, invariabil, la pierderea sentimentului eshatologic, ființa umană acomodându-și țelul firesc cu veacul în care trăiește; 2) dimpotrivă, Răsăritul ortodox, neconsumat de împlinirea sa în actualiate, așteaptă realizarea desăvârșită a tuturor lucrurilor în participarea făgăduită la sfârșitul veacurilor 7. Pornind de la diferența tipologică (cea dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției sale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în mediul occidental, teologico-politică nu implică realiter o adevare a teologicului la politic, ci, precum bine subliniază Miruna Tătaru-Cazaban "un fel de a-i veni teologic în întâmpinare, de a administra responsabilitatea față de comunitatea creștină aflată într-o permanentă tensiune eshatologică față de orice tip de organizare strict umană" (p. 10). Elaborarea unei teologii politice pleacă de la simpla constatare că modernitatea este departe de a reprezenta ceva exterior vieții Ecclesiei, că ea semnifică o mutație profundă în natura relației dintre teologie și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa răufăcătorului; 31) căsătoria eroului și înscăunarea sa ca împărat. După opinia noastră, chiar dacă acestor funcții li s-ar putea asocia și o simbolistică particulară, ele corespund unei deschideri eshatologice a textului biblic, pe care istoria umană nu a derulat-o încă în întregime. Astfel, dacă transfigurarea poate să înseamnă reapariția binelui deplin în lume, prin persoana și sacrificiul lui Hristos, pedeapsa răufăcătorului urmează a se întîmpla cu deplinătate la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
chiar prea frumos ca să fie întrutotul și adevărat; timpul havuz, propriu subiecților umani care se amăgesc (sau nu, cine știe?) cu minunea existenței veșnice a vieții, a lumii, a universului; în consecință, tot efortul lor inventiv este orientat spre construcții eshatologice pe care nu vor avea nicicînd posibilitatea să le valideze ca oameni, ci poate doar ca spirite individuale ce se vor identifica cu marele Spirit Colectiv, așa cum orientalii cred că li se va întîmpla. Aceste diferite dar în același complementare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut un eveniment, care este, poate, într-adevăr, evenimentul sfârșitului istoriei" (Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 70). 505 Vidich decriptează chiar o tentă eshatologică în comparația întreprinsă de Baudrillard "Cartea este scrisă într-o tonalitate eshatologică ce se referă la un dezastru iminent atribuibil Statelor Unite, drept nucleu canceros pentru întreaga lume civilizată" (Arthur Vidich, "Baudrillard's America: Lost in the Ultimate Simulacrum", p. 136
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deprimată, din care americanii au făcut un eveniment, care este, poate, într-adevăr, evenimentul sfârșitului istoriei" (Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 70). 505 Vidich decriptează chiar o tentă eshatologică în comparația întreprinsă de Baudrillard "Cartea este scrisă într-o tonalitate eshatologică ce se referă la un dezastru iminent atribuibil Statelor Unite, drept nucleu canceros pentru întreaga lume civilizată" (Arthur Vidich, "Baudrillard's America: Lost in the Ultimate Simulacrum", p. 136). 506 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 58. 507 A se vedea Jean
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
baza învățăturilor sale. Prin faptul că, în opera sa, Cassian pune un mare accent pe fericire se dovedește influența lui Evagrie la care frecvent apare expresia ,,fericit cel care...” și ideea că ,,scopul omului este fericirea”. Fericirea are o orientare eshatologică în teologia monahală a lui Cassian. Temele majore prezente în scrierile sale sunt legate de fericire precum: curăția inimii, curăția vieții și a inimii, castitatea, singurătatea și liniștea îngerească a anahoretului”. Acest fel de fericire poate începe din viața aceasta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cassian. El numește sfârșitul monahului - fericire, iar contemplația o pregătește și o anticipă. În scrierile sale, Cassian folosește de mai bine de 60 de ori cuvântul fericire și-i atribuie în general sensul de răsplată ultimă. Fericirea are o orientare eshatologică în teologia monahală a lui Cassian.Acest fel de fericire poate începe din viața aceasta pământească, însă ajunge la împlinire doar în cer. Castitatea devine, la Cassian, simbol al curăției inimii, posibilă doar ca dovadă a lucrării harului lui Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cuprinde în mod obligatoriu complimentele și politețea obișnuită: „respectata și întru Hristos, preadistinsa Doamnă”. Ea trece apoi pe neobservate la amintirea unui doliu, la care a dus groaznica realitate socială și politică a zilei. Critica este proiectată pe un fundal eshatologic, prin folosirea unor citate biblice: „Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, vânzători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cel viclean, cât și cel drept vor fi supuși unui test, acela de a trece printr-un șuvoi de metal topit: pentru cel drept, va fi că o baie cald], pe când cel r]u își va g]și sfârșitul. Etică eshatologic] a fost preocupat] de problema teodiceii, a moralei lui Dumnezeu. Dac] divinitatea este bun] și dreapt], atunci de ce r]ul este atat de r]spândit și puternic în lume? R]spunsul a fost c] r]ul este rezultatul activit]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Fichte se vor face interpreții acestui nou concept de națiune formată din ființe vii și nu din "supuși ai legilor" cum voia Sieyès. De aici încolo acestă interpretare o va concura pe aceea național-liberală a abatelui legislator cît și viziunea eshatologică a iacobinilor ce tindeau să substituie omului obișnuit, Omul nou, supus complexului de relații sociale pînă la nivelul identificării sale cu Statul. Viziunea este profund diferită. Pentru Herder și Fichte, nu statul este acela care reprezintă Națiunea sau care trebuie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]