KorAP: Find »[drukola/base=etalonare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...154 >

3,843 matches

Corola-website/Law/149784_a_151113

tehnici (de exemplu calculatoare, comutatoare de plaja electronice) pot fi deasemenea utilizate dacă se poate demonstra că ele asigura o precizie echivalenta. 1.6. Verificarea etalonării Toate plajele de funcționare, utilizate normal, sunt verificate înaintea fiecărei analize conform procedurii următoare: Etalonarea se verifica cu ajutorul unui gaz de punere la zero și a unui gaz de etalonare, dacă valoarea nominală este superioară lui 80% din întreaga scala. Dacă, pentru doua puncte considerate, valoarea găsită este mai mare decât valoarea de referința cu

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
demonstra că ele asigura o precizie echivalenta. 1.6. Verificarea etalonării Toate plajele de funcționare, utilizate normal, sunt verificate înaintea fiecărei analize conform procedurii următoare: Etalonarea se verifica cu ajutorul unui gaz de punere la zero și a unui gaz de etalonare, dacă valoarea nominală este superioară lui 80% din întreaga scala. Dacă, pentru doua puncte considerate, valoarea găsită este mai mare decât valoarea de referința cu peste +/- 4% din întreaga scala, parametrii de reglaj trebuie modificați corespunzător. În caz contrar, trebuie

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
lui 80% din întreaga scala. Dacă, pentru doua puncte considerate, valoarea găsită este mai mare decât valoarea de referința cu peste +/- 4% din întreaga scala, parametrii de reglaj trebuie modificați corespunzător. În caz contrar, trebuie stabilită o noua curba de etalonare conform pct. 1.5.4. 1.7. Încercarea de eficienta a convertizorului de NO(x) Eficienta convertizorului utilizat pentru conversia NO(2) în NO este verificată în modul indicat la punctele 1.7.1 la 1.7.8 (fig. 1

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
7.1. Instalația de încercare Cu instalația de încercare ilustrată în fig. 1 (vezi anexa 3, subanexa 1, pct. 1.4.3.5) și cu metoda descrisă mai jos, se poate verifica eficacitatea convertizoarelor cu ajutorul unui ozonizator. 1.7.2. Etalonarea Detectoarele CLD și HCLD sunt etalonate în plaja de funcționare cel mai des utilizata, conform specificațiilor producătorului, cu un gaz de punere la zero și un gaz de etalonare (conținutul de NO trebuie să fie egal cu cca. 80% din

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
se poate verifica eficacitatea convertizoarelor cu ajutorul unui ozonizator. 1.7.2. Etalonarea Detectoarele CLD și HCLD sunt etalonate în plaja de funcționare cel mai des utilizata, conform specificațiilor producătorului, cu un gaz de punere la zero și un gaz de etalonare (conținutul de NO trebuie să fie egal cu cca. 80% din plaja de funcționare, iar concentrația de NO(2) în amestec cu gazul sub 5% în concentrație de NO). Analizorul de NO(x) trebuie să fie în modul de funcționare

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
să fie egal cu cca. 80% din plaja de funcționare, iar concentrația de NO(2) în amestec cu gazul sub 5% în concentrație de NO). Analizorul de NO(x) trebuie să fie în modul de funcționare NO astfel încât gazul de etalonare să nu treacă prin convertizor. Concentrația indicată trebuie să fie înregistrată. 1.7.3. Calcule Eficienta convertizorului de NO(x) se calculează cu următoarea formula: ┌ a-b ┐ Eficacitatea (%) = │ 1+ ────│x 100 └ c-d ┘ a = concentrația de NO(x) conform pct.

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
d = concentrația de NO conform pct. 1.7.5 1.7.4. Adaosul de oxigen Cu ajutorul unui racord în T, se adauga continuu oxigen în fluxul de gaz până ce concentrația indicată ajunge cu cca. 20% mai mică decât concentrația de etalonare afișată conform pct. 1.7.2 (analizorul fiind folosit în modul de funcționare NO). Concentrația înregistrată corespunde literei "c" din formula. Înaintea acestei operațiuni ozonizatorul trebuie scos din funcțiune. 1.7.5. Punerea în funcțiune a ozonizatorului Ozonizatorul este deci

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
acestei operațiuni ozonizatorul trebuie scos din funcțiune. 1.7.5. Punerea în funcțiune a ozonizatorului Ozonizatorul este deci pus în funcțiune pentru a furniza suficient ozon pentru a reduce concentrația de NO la cca. 20% (minimum 10%) din concentrația de etalonare indicată la pct. 1.7.2. Concentrația înregistrată corespunde literei "d" din formula (analizorul fiind folosit în modul de funcționare NO). fig. 1 1.7.6. Modul de funcționare NO(x) Analizorul de NO va fi comutat pe modul de

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
afișată de analizor nu trebuie să depășească cu mai mult de +/- 5% valoarea măsurată conform pct. 1.7.2 (analizorul fiind în modul de funcționare NO). 1.7.9. Intervalul între încercări Eficienta convertizorului trebuie să fie verificată înainte de fiecare etalonare a analizorului de NO(x). 1.7.10. Randamentul cerut Randamentul convertizorului nu trebuie să fie mai mic de 90%, dar un randament mai mare de 95% este recomandat. Nota: Dacă cu analizorul în plaja de funcționare cea mai curenta

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
7.5, atunci se utilizează plaja cea mai ridicată care va asigura aceasta reducere. 1.8. Reglajul FID-ului 1.8.1. Optimizarea răspunsului detectorului Detectorul HFID trebuie să fie reglat conform indicațiilor producătorului aparatului. Se utilizează un gaz de etalonare conținând propan și aer pentru optimizarea răspunsului în plaja de funcționare uzuală. Debitele de combustibil și de aer fiind reglate conform recomandărilor producătorului, se introduce în analizor un gaz de etalonare cu 350 +/- 75 ppm C. Răspunsul aparatului pentru un

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
conform indicațiilor producătorului aparatului. Se utilizează un gaz de etalonare conținând propan și aer pentru optimizarea răspunsului în plaja de funcționare uzuală. Debitele de combustibil și de aer fiind reglate conform recomandărilor producătorului, se introduce în analizor un gaz de etalonare cu 350 +/- 75 ppm C. Răspunsul aparatului pentru un debit de combustibil dat este determinat din diferența între răspunsul gazului de etalonare și răspunsul gazului de punere la zero. Debitul de combustibil trebuie să fie reglat progresiv peste și sub

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
Debitele de combustibil și de aer fiind reglate conform recomandărilor producătorului, se introduce în analizor un gaz de etalonare cu 350 +/- 75 ppm C. Răspunsul aparatului pentru un debit de combustibil dat este determinat din diferența între răspunsul gazului de etalonare și răspunsul gazului de punere la zero. Debitul de combustibil trebuie să fie reglat progresiv peste și sub cel specificat de producător. Se înregistrează răspunsul cu gazul de etalonare și cu gazul de punere la zero pentru debitele de combustibil

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
de combustibil dat este determinat din diferența între răspunsul gazului de etalonare și răspunsul gazului de punere la zero. Debitul de combustibil trebuie să fie reglat progresiv peste și sub cel specificat de producător. Se înregistrează răspunsul cu gazul de etalonare și cu gazul de punere la zero pentru debitele de combustibil. Se trasează o curba a diferenței celor doua răspunsuri iar debitul de combustibil este reglat spre partea cea mai bogata a curbei. 1.8.2. Factori de răspuns pentru

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
timp în perioada duratei de serviciu. 1.9.1. Verificarea interferentei pe analizorul de CO Apa și CO(2) pot interfera în funcționarea analizorului de CO. În consecința, se lasa să barboteze în apa, la temperatura ambiantă, un gaz de etalonare cotinand C0(2) în concentrație cuprinsă între 80 și 100% din întreaga scala a plajei maxime de măsura folosită în cursul încercării și se înregistrează răspunsul analizorului. Acesta nu trebuie să depășească 1% din întreaga scala pentru plaja egala sau

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
necesita, în consecința, tehnici de încercare pentru determinarea efectului de atenuare al concentrațiilor celor mai mari, prevăzute, în timpul încercării. 1.9.2.1. Verificarea efectului de atenuare în analizorul de CO(2) Se trece prin analizorul NDIR, un gaz de etalonare a CO(2) într-o concentrație de 80 până la 100% din întreaga scala a domeniului maxim de măsura și se înregistrează valoarea indicată pentru CO(2) (A). În continuare se diluează la 50% cu gaz de etalonare a NO și

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
un gaz de etalonare a CO(2) într-o concentrație de 80 până la 100% din întreaga scala a domeniului maxim de măsura și se înregistrează valoarea indicată pentru CO(2) (A). În continuare se diluează la 50% cu gaz de etalonare a NO și se trece prin NDIR și (H)CLD inregistrand valorile de CO(2) și NO respectiv (B) și (C). Se închide aducțiunea de CO(2) pentru ca numai gazul de etalonare a lui NO să treacă prin analizorul (H

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
continuare se diluează la 50% cu gaz de etalonare a NO și se trece prin NDIR și (H)CLD inregistrand valorile de CO(2) și NO respectiv (B) și (C). Se închide aducțiunea de CO(2) pentru ca numai gazul de etalonare a lui NO să treacă prin analizorul (H)CLD și se înregistrează valoarea indicată pentru NO, (D). Efectul de atenuare se calculează după cum urmează: A A = concentrația de CO(2) nediluat, măsurat cu NDIR (%) B = concentrația de CO(2) diluat

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
nediluat, măsurat cu CLD (ppm) 1.9.2.2. Verificarea efectului de atenuare al apei Aceasta verificare se aplica numai la măsurarea concentrației de gaze umede. La calcularea efectului de atenuare a apei trebuie ținut cont de diluarea gazului de etalonare NO cu vaporii de apa și de stabilirea unui raport între concentrația vaporilor de apa în amestec și a celui prevăzut în timpul încercării. Gazul de etalonare NO având o concentrație de 80 până la 100% din întreaga scala raportată la plaja

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
La calcularea efectului de atenuare a apei trebuie ținut cont de diluarea gazului de etalonare NO cu vaporii de apa și de stabilirea unui raport între concentrația vaporilor de apa în amestec și a celui prevăzut în timpul încercării. Gazul de etalonare NO având o concentrație de 80 până la 100% din întreaga scala raportată la plaja normală de funcționare trebuie să treacă prin (H)CLD și valoarea înregistrată pentru NO se retine ca valoare (D). Se lasa gazul NO să barboteze în

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
trebuie să fie măsurată și înregistrată ca valoare (G). Concentrația vaporilor de apa din amestec (în %) trebuie să fie calculată cu formula următoare: ┌ G ┐ H = 100 x │─────│ └ P(B)┘ și se înregistrează ca valoare (H). Concentrația prevăzută a gazului de etalonare NO diluat (cu vapori de apa) trebuie să fie calculată cu formula următoare: ┌ H ┐ De = D x │ 1- ─── │ └ 100 ┘ și se înregistrează ca valoare De. Concentrația maxima a vaporilor de apa de evacuare (în %), pentru evacuarea motoarelor Diesel, admisă în

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
a vaporilor de apa de evacuare (în %), pentru evacuarea motoarelor Diesel, admisă în cursul încercărilor, trebuie să fie estimată în ipoteza unui raport atomic H/C al combustibilului de 1,8 la 1, pornind de la concentrația maxima a gazului de etalonare CO(2) nediluat, [(A) măsurat cum se indica la pct. 1.9.2.1] și se calculează cu următoarea formula: Hm = 0,9 x A și se înregistrează ca valoare Hm. Efectul atenuării apei se calculează cu următoarea formula: ┌De-

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
apei se calculează cu următoarea formula: ┌De-C De = concentrația admisă a NO diluat (ppm) C = concentrația NO diluat (ppm) Hm = concentrația maxima a vaporilor de apa (%) H = concentrația reală a vaporilor de apa (%). Nota: Este important ca gazul de etalonare, al NO, să conțină o concentrație minimă de NO(2) pentru aceasta verificare, deoarece absorbția de NO(2) în apa nu a intrat în calculele privind efectul de atenuare. 1.10. Intervalele de etalonare Analizoarele trebuie să fie etalonate conform

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
Nota: Este important ca gazul de etalonare, al NO, să conțină o concentrație minimă de NO(2) pentru aceasta verificare, deoarece absorbția de NO(2) în apa nu a intrat în calculele privind efectul de atenuare. 1.10. Intervalele de etalonare Analizoarele trebuie să fie etalonate conform pct. 1.5 la trei luni sau mai puțin sau cu ocazia fiecărei reparații sau schimbare de sistem, susceptibilă de a influienta etalonarea. 2. ETALONAREA SISTEMULUI DE MĂSURA A PARTICULELOR 2.1. Introducere Fiecare

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
intrat în calculele privind efectul de atenuare. 1.10. Intervalele de etalonare Analizoarele trebuie să fie etalonate conform pct. 1.5 la trei luni sau mai puțin sau cu ocazia fiecărei reparații sau schimbare de sistem, susceptibilă de a influienta etalonarea. 2. ETALONAREA SISTEMULUI DE MĂSURA A PARTICULELOR 2.1. Introducere Fiecare element este etalonat pentru că trebuie să respecte condițiile de precizie din prezentele norme. Metoda de etalonare utilizata este descrisă în acest capitol pentru elementele indicate în anexa 3, subanexa

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]
calculele privind efectul de atenuare. 1.10. Intervalele de etalonare Analizoarele trebuie să fie etalonate conform pct. 1.5 la trei luni sau mai puțin sau cu ocazia fiecărei reparații sau schimbare de sistem, susceptibilă de a influienta etalonarea. 2. ETALONAREA SISTEMULUI DE MĂSURA A PARTICULELOR 2.1. Introducere Fiecare element este etalonat pentru că trebuie să respecte condițiile de precizie din prezentele norme. Metoda de etalonare utilizata este descrisă în acest capitol pentru elementele indicate în anexa 3, subanexa 1, pct.

ANEXA nr. 3 din 11 iulie 2002 privind metoda de încercare*). In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/149784_a_151113]