4,474 matches
-
de a seduce enormă. La originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pier.” Nu este greu de observat că prăbușirea atrage după sine și schimbarea statutului fizic al ființelor aeriene: ele trec printr-o rapidă metamorfoză care Înseamnă degradarea În ființe materiale. Elementele aeriene trec și ele printr-o stare de „desfigurare”. Eterul duduie, firmamentul saltă, explodează, lumina se preface În foc negru și roșu, aripa Îngerească se Înnegrește, totul intră Într-un imens vîrtej fumegător. Viziunea prăbușirii se prelungește cu imaginea unei imense gropi de foc. Este, mai Întîi, „uietul”, cosmic, vîjÎirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ambiția de a depăși granițele inspirației locale, dar Într-o direcție contrară. El are În față cîteva modele romantice (Hugo, În primul rînd), are și o biografie care-i Îndreaptă fantezia spre sudul mirific unde, după cum singur spune: „Cer, pămînt, eter și lună, aiurează, se-nfior.” Este greu și, În fond, fără prea multă importanță să deducem din aceste poeme atinse de vreme ce reprezintă imitație și ce aparține inspirației originale. Bolintineanu ia subiecte de unde găsește, le adaptează cu ușurință, inventează subiecte noi, le
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui de desfătare. Clima este „prefumată” cadrul vieții - „superb, desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încrețită Într-un brîu de aur dulce o privi”... O sugestie de corespondență cosmică aflăm În Începutul și sfîrșitul unui poem În XV părți (O noapte de amor). Marea participă, aici, la o existență universală, aburii ei se pierd În eter, soarele se scufundă În materia azurată, parfumurile uscatului se Îmbină cu acelea ale mării. Efectul este Îmbătarea simțurilor, nașterea unei voluptăți sacrale („suflarea-mi cu suflarea-ți cerească, Îmbătîndă”), pierderea simțului realului, topirea Într-o flacără divină: „În fundu-acestui cadru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
materia azurată, parfumurile uscatului se Îmbină cu acelea ale mării. Efectul este Îmbătarea simțurilor, nașterea unei voluptăți sacrale („suflarea-mi cu suflarea-ți cerească, Îmbătîndă”), pierderea simțului realului, topirea Într-o flacără divină: „În fundu-acestui cadru ce ochii ne Îmbată Eterul și cu marea unesc azurul lor; Iar soarele ce-apune, pe marea azurată Revarsă-n fluviu d-aur, măreț, dezmierdător! Pe luciu orizonte, acolo unde cerul Cu marea se Îmbină, apare luna blînd, C-un pas ușor pătrunde din ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
marea unesc azurul lor; Iar soarele ce-apune, pe marea azurată Revarsă-n fluviu d-aur, măreț, dezmierdător! Pe luciu orizonte, acolo unde cerul Cu marea se Îmbină, apare luna blînd, C-un pas ușor pătrunde din ce În ce eterul; Și stînca se-nvelește sub umbre, negurînd. Îmbălsămitul aer ce cîmpul răspîndește, Cu aerul de mare s-amestecă plăcut; Sub malul singuratic un val abia mugește; Zefirii dulci aleargă și undele sărut”, În acest decor sincretic („eden al lumii”) pare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atribute. E starea inocentă a materiei. E faza sublimă a pasiunii: sublimul voluptății și al purității, două noțiuni care la Bolintineanu merg Împreună. Numai virginalul poate trăi beția voluptății. În Conrad dăm peste „azurita ceață”, În Macedonele, marea și cerul (eterul) „unesc azurul lor” și, tot acolo, sufletul Îndrăgostit zboară ca fluturele prin „deșertul azuros”... Să revenim la „lichidele cîmpii”... unde sufletul proscrisului Conrad se simte bine. Aici climele sînt „prefumate”, cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului, aici se simte mai puternic prezența cosmicului. Galantul Bolintineanu are pentru o clipă revelația marelui mecanism, privind cu Îndoială legea lui morală. „Ai crede că acela ce p-oameni a născut Nu este autorul același ce-a făcut Din haos
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la el „jună”, Îndrăgostitul din O noapte de amor mărturisește că a plutit toată viața „prin imagini virginale”. Fericit este acela care răpește amorului „tinerele-i răsfățuri”. Îmbătate, sublime sînt simțurile aceluia ce vede: „Lumina dimineții [ce] se varsă În eter”. În golful Smirnei, grenadul, mirtul, olivierul și laurul se concurează În parfumuri și În culori de aur și de purpură. Aici este o eternă, mirifică primăvară: „Îmbălsămînd ferice locașul răpitor D-eternă primăvară, de vise și de-amor.” La Iscia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
va prinde, Îl va risipi Într-o rouă dulce. Ceea ce se și Întîmplă: „Pe un drum de piatră domnul Își repede Sprintenu-i fugar; Dupe-un vîrf de stîncă draga lui Îl vede Lăcrimînd amar. — « Noapte-oprește-ți zborul! stele mîndrioare, Mai stați În eter!ă Astfel roagă Încă juna plîngătoare Căutînd la cer. Iară printre umbră o cetate-albește; El s-a bucurat. Însă, o, durere! soarele lucește... Domnul s-a-nrouat!” Motivația lirică e discretă. Bolintineanu, atît de guraliv În alte poeme, nu introduce explicații inutile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
autoprezentare", înfățișîndu-ne drumul său în idee de la Mathesis la Scrisorile despre logică. "Sînt bucuros să constat că am lucrat întreaga viață - știut sau neștiut - la găsirea unei scientia universalis, care nu este nici o știință a științelor, nici o cunoaștere suspendată în eterul filozofiei. "Hexagonul" despre care îi vorbeam lui Gabi în urmă cu câteva luni nu este "sistemul" meu, ci o structură înțelegătoare (modelul meu ontologic) laolaltă cu operatorii ei, cu instrumentele de decodare ale relațiilor de orice ordin - etic, istoric, artistic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui critic. Persoana asupra căreia aveți bunătatea a face aluziuni atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult de-a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritoriul slab, muritoriul plin de defecte pământești, nelimpezit încă de eterul opiniunei publice; - nu! el e personificarea unui principiu, sufletul - nemuritor neapărat - care a dat consistință și conștiință națională maselor și a făcut din ele o națiune; mase cari, cu toată nobilimea, cu tot clerul, cu toate averile, începură a nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cercetători care au lucrat mult cu mass media, Pinçon și Pinçon-Charlot (1997), că trebuie să comunicăm rezultatele cercetărilor, cu riscul disprețului din partea cercetătorului închis în turnul lui de fildeș, care îi consideră pe oamenii de rând incapabili să zboare în eterul teoretic. A doua anecdotă privește presa scrisă. Suntem în plină perioadă electorală, iar Frontul Național își continuă ascensiunea. În colegiul din cartierul La Goutte d'Or unde am realizat o anchetă, direcțiunea și profesorii au decis că ar fi bine
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tapetul cu soare apune din toate camerele confortabile ale acestei Lumi, în timp ce eu Pielea mea larg vălurită aș trage-o peste ceafă și Numele în cel mai înalt grad fatal al unei Amante pline de curbe l-aș murmura în eter, și lângă care acele porțiuni corespunzătoare ale corpului mi le-aș putea imagina, pe care eu, cu zeama mea țâșnindă bineînțeles că ca să fiu singur cu ea, exact asta aș vrea. (VEHICULUL costumat ca și EL a făcut tocmai un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
alese” sau divine, cum ar fi Pseudo-Plutarh, De musica, 25, sau Platon, În Phaidon, 111 b: „vederea, auzul, cugetul și toate celelalte facultăți ale lor le Întrec pe ale noastre cu atât cu cât aerul Întrece În puritate apa și eterul, aerul”. Lui Pitagora, care era un „daimon lunar”, Îi era cu putință să asculte „armonia sferelor”. În Epinomis (986 d), omul, datorită științei perfecte pe care o reprezintă astronomia, poate pătrunde, după moarte, În lăcașurile virtuții, unde contemplă cele mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
el rezerva pe care adesea o impune prudența omenească spre a Îndepărta sau a stinge starea de entuziasm”4. 2. Rolul esențial În acțiunea fluidului Îl deține uscăciunea (xeroteta) care Însoțește Încălzirea și subțiază pneuma, făcând-o pură și aidoma eterului. Plutarh se referă la un fragment din Heraclit 1. Profetul trebuia să fie un suflet nobil (meritos)2 pentru a putea intra În contact cu Înțelepciunea divină, adică, pentru Heraclit, un suflet uscat, pur, dominat de foc. În fr. 98
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
recunoaștem că este oarecum (390) alcătuită din alte cinci lumi: una terestră, alta acvatică, a treia și a patra, lumi ale aerului și ale focului. Cât privește cea de-a cincea lume, cea a cerului, unii o denumesc phos, alții eter șaitherț, alții a cincea esență șchintesență, he pempte ousiaț. Este vorba despre o substanță care pătrunde În interiorul corpurilor, Înzestrată fiind de la natură cu o mișcare proprie, circulară, independentă de influența unei necesități exterioare sau a hazardului 4. Iată de ce Platon
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Mai rămân două simțuri. Simțul mirosului, ce ține de miresme care, la rândul lor, nu sunt altceva decât exalații produse de căldură, este deci În relație cu focul. În sfârșit, rămâne vederea, Înzestrată cu o strălucire care se află În legătură cu eterul și cu lumina și care, combinată cu toate aceste elemente, produce o mixtură de factură asemănătoare lor. În ceea ce privește teoria simțurilor, ființele animate n-au alte simțuri decât acestea, Întocmai cum cosmosul nu posedă alte substanțe simple și pure decât tot
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
atâtea părți și tot atâtea diviziuni câte corpuri există, În conformitate cu genul căruia Îi aparțin, după ce au fost purtate când ici, când colo. Una dintre aceste părți, fără a fi propriu-zis foc, a luat «forma» focului șpyroeidesț; alta, fără să fie eter, fără amestec, a luat aparența eterului șaitherț; Încă una, fără să fie doar pământ, iată că (E) a luat Înfățișarea pământului. Între timp, puritatea aerului și a apei a dispărut, deoarece, așa cum s-a mai semnalat, aceste elemente au fost
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
câte corpuri există, În conformitate cu genul căruia Îi aparțin, după ce au fost purtate când ici, când colo. Una dintre aceste părți, fără a fi propriu-zis foc, a luat «forma» focului șpyroeidesț; alta, fără să fie eter, fără amestec, a luat aparența eterului șaitherț; Încă una, fără să fie doar pământ, iată că (E) a luat Înfățișarea pământului. Între timp, puritatea aerului și a apei a dispărut, deoarece, așa cum s-a mai semnalat, aceste elemente au fost contaminate cu tot felul de substanțe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
impune prudența omenească spre a Îndepărta sau a stinge starea de entuziasm șenthousiasmosț. 41. S-ar mai putea spune, nu fără motiv, că uscarea care Însoțește Încălzirea face fluidul mai subtil și Îi conferă o puritate comparabilă cu cea a eterului șaitherodesț. Căci, sufletul uscat fiind și cel mai bun, după spusa lui Heraclit 3, spiritul uscat este superior, În vreme ce umezeala Înmoaie văzul și auzul și, (433) amestecându-se cu aerul, aburește, stinge strălucirea oglinzilor. Pe de altă parte, iarăși se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de cimbru de grădină și de urzică, 2 lingurițe la cană. Se spală locul afectat cu apă oxigenată, după care se picură tinctură de propolis, preparată din 50 g de propolis În 100 ml alcool de 70ș și 20 ml eter. Se repetă tratamentul din 2 În 2 zile, până la vindecare. DEZINFECTANTE BUCALE Tratamente populare Se mestecă frunze și flori de mentă de grădină, de busuioc, de cimbru sau de cuișoare. Se fac clătiri și gargare cu ceai de cuișoare și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
să sfâșie noul post privat ?" "Studioul TV Vaslui va transmite", semnalează Adevărul (atunci condus de un profesionist cu mare caracter) pe 18 decembrie 1990 iar după prima emisie din 24 decembrie 1990 ora 7:30 s-a semnalat ieșirea în eter. Studioul Tv Vaslui Transmite Luni, 24 decembrie 1990, ora 7,30: moment unic în istoria mass mediei vasluiene - Studioul Tv Vaslui începe să transmită. Este "cota zero": momentul inaugural, clipa primei transmisii adevărate, cu imagini și oameni ai acestor locuri
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]