880 matches
-
sine. Important este că Proiectul de Dezvoltare Instituțională al Grădiniței noastre, structurat pe obiective și funcții manageriale În perspectiva celor 4 ani, promovează cultura organizațională, Îi Încurajează pe cei implicați În rezolvarea celor mai complexe activități și susține valorile echipei„ethos”, „pathos” și „logos”: spirit liber, eretic și creator, care dovedesc responsabilitate pentru succes, scopuri Împărtășite, Învățare și Îmbnătățire continuă, asumare de riscuri, sprijin, deschidere, respect reciproc, sărbătoare și umor. Într-o formă sintetică, axată pe stările psihice fundamentale (optimism și
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
esthétique, Paris, PUF, t.2, fasc. 1, 1969. Pârvulescu, Ioana, "De ce Urmuz", în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993. Pruteanu, George, "Proteicul Urmuz", în Cronica, nr. 49,1969, p. 7. Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute" în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151. Abstract In an apparently saturated exegetic domain, such as the critique of Caragiale's work, there is, nevertheless, no study dealing with the systematic analysis of Caragialism and of its dissemination in our literature
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comedii aprige și ostile, lumea românească poate străbate veacurile în tot mărețul ei farmec, prevestind de aici, de pe pământ, din iureșul unei întâmplări mundane, paradisul a cărui nostalgie nu ne va cruța nicicând" (Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute", în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151, (semnat cu pseudonimul Nicolae Niculescu). 24 Monica Lovinescu, op. cit. p. 48. 25 Idem, p. 48. 26 Maria Bănuș, Actualitatea operei lui Ion Luca Caragiale, în: Studii și conferințe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, E.S.P.L.A.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autonomiei a condus la excluderea considerării acelor valori și bunuri care fac ca alegerile să fie juste sau greșite; secularizarea medicinei a constat în deteriorarea relației medic-pacient, fapt care indică pierderea culturii compasiunii și curei, ea fiind înlocuită cu un ethos al afacerilor; exagerarea eticii clinice a ignorat cu ușurință aspectele colaterale precum binele comun, dreptatea distributivă și spiritualitatea pacientului; preocuparea față de lege a eliminat în mod efectiv considerația publică a unui ansamblu de angajamente morale; preocuparea controlului costurilor a punctat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
om, a raportului cu ceilalți, a valorilor etice și a normelor care ghidează și fundamentează relația cu ceilalți și respectul față de demnitatea persoanei, grupul de proveniență, diversitatea culturală, bogăția tradițiilor proprii, în pofida promovării unei culturi comune și a tendinței aplatizării ethos-ului comunitar. Titlul prezentei lucrări indică faptul că omul are o identitate etică, pe lângă cea personală, care se fondează pe conștiința morală personală, cu rădăcini adânci în mentalitatea dominantă, în educația asimilată și în experiențele personale acumulate. Se impune astfel
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
câteva studii de sinteză (Sf. Petru în tradițiile poporului român), punând în valoare cercetări de folclor comparat sau evidențiind relații ale culturii române cu cea germană (Elegia română - o poezie necunoscută de la 1840), dar și în „Cuvântul în exil”, „Destin”, „Ethos”, „Patria”, „România” (New York), „Prodromos”. În martie 1954, sub patronajul Episcopiei Ortodoxe Române din America, lansează revista românească de cultură „Frăția ortodoxă”, intervenind capital în conflictul dintre biserica ortodoxă și cea greco-catolică. Revista apare la Wiesbaden și, cu mici excepții, toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
mai vechi timpuri și până astăzi, traducere de Alexandra Constantin, București, Editura Orizonturi, 2009. Bruckner Pascal, Finkielkraut Alain, Noua dezordine amoroasă, traducere de Luminița Brăileanu, Editura Nemira, București, 1995. Camphausen Rufus C, Enciclopedia înțelepciunii erotice, traducere de Eugenia Mitici, Editura Ethos, București, 1996. Cloulas Ivan, Familia Borgia, traducere de Antonia Kacso și Filofteia Iscru, Editura Aramis, București, 1992. Collas Philippe, Mata Hari. Adevărata poveste, traducere de Diana Șerban, Editura Lucman, București, 2004. Craveri Benedetta, Amante și regine, Editura Curtea Veche, București
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în considerare obiectele reprezentației, trei elemente intră în structura piesei de teatru, "subiectul", pe care Aristotel îl numește și "sistemul faptelor", "caracterele" și "gândirea". Cei doi termeni, de "caracter" și de "gândire", acoperă conceptul de personaj 11. Aristotel definește "caracterul" (ethos) drept "tot ceea ce ne permite să calificăm personajele în acțiune". Prin "gândire", el înțelege retorica utilizată de personaj în discursul său. Ține de gândire tot ce trebuie produs prin cuvânt; se disting aici ca părți: a demonstra, a respinge, a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Colegiul Gheorghe Tătărescu - Rovinari visul proiectiv e retezat ca alunecare gratuită într-un ipotetic improbabil... Înțelepciunea invocată nu îndeamnă la risc, ci la resemnare: nu da vrabia din mănă pe cioara de pe gard, ce-i în mănă nu-i minciună... Ethosul popular e expresia unei viziuni a maselor, mi sar putea reproșa, nu a elitelor, ori elitele sunt cele care taie noi perspective în granitul orizontului. Liberalismul, singurul în stare să creeze un plus de valoare în societate, pe alte dimensiuni
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
Augustus, conducătorul Imperiului Roman. Cercetarea istorică a pus În lumină o serie de factori ce au concurat la explozia fenomenului care, inaugurat În experiența ieșită din comun a lui Alexandru cel Mare și, În formele sporadice, dar semnificative ale unui ethos special religios, În unii dintre succesorii săi imediați care, ca Antigon și fiul lui Demetrios Poliorcetes din partea atenienilor (Plutarh, Dem., 10; Diodor, XX, 46, 2), Ptolomeu I Soter (Diodor, XX, 100; Pausanias, I, 8, 6), Lisimah (Syll.3, 190) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Lucian, motivat În misiunea lui denigratoare și de extraordinara faimă obținută de noul oracol, atrage atenția istoricului religiilor prin excepționala convergență a datelor care Îi alcătuiesc fizionomia și activitatea, constituind-o Într-o paradigmă a unor aspecte esențiale ale ethos-ului religios al epocii. După ce a primit o educație În artele medicale și În practica divinatorie de la un personaj care exercita tocmai profesia de medic și, „fiind prin naștere din Tyana, fusese unul dintre discipolii cei mai asidui ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Asclepios" de la Aigai care, ca și Asclepeionul din Pergam, apare ca un cenaclu de Învățați și ca un loc al discuțiilor filozofice (II, 7) - sau la nenumăratele călătorii În ținuturi exotice cu intervenții taumaturgice de diferite feluri. Totuși, pentru definirea ethos-ului lui Apollonius, Filostrat consideră esențială opera lui reformatoare la nivel de credințe și practici de cult prin afirmarea primatului religiozității interioare asupra componentelor mitico-rituale ale religiilor tradiționale. Dacă, așadar, Apollonius al lui Filostrat este În mare măsură un Înfăptuitor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoștință cu mai toate închisorile comuniste. Eliberat, lucrează ca expert contabil în mai multe instituții din București. În 1976 se expatriază, stabilindu-se la New York, unde lucrează ca funcționar și expert contabil până la pensionare. Publică sporadic în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Acțiunea românească”, „Solia”, „Unirea”, „Drum”, reviste ale exilului românesc, iar în anii din urmă scrie în periodicele aromâne din țară, „Deșteptarea” și „Dimândarea”. A redactat, de asemenea, o pagină pentru aromâni în ziarul „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), al cărui colaborator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Blaga, Gheorghe Brătianu, Nae Ionescu, E. Lovinescu. Împreună cu Mircea Eliade, Emil Turdeanu și alții, conduce revista „Ființa românească” a Fundației Regale Universitare „Carol I” din Paris (1963-1968). În perioada așa-numitului dezgheț politic românesc, inițiază două periodice: „Limite” (1969-1986) și „Ethos” (1973-1986), concepute ca punți ale solidarității intelectuale dintre exilul intern și cel extern. Aici sunt inserate texte semnificative din seria „Antologia rușinii”, făcând o radiografie lucidă a colaboraționalismului intelectual din țară și din exil. În aprilie 1983 Nicolae Ceaușescu dispune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
org/revue/meta/2007/v52/n3/016726ar.pdf. WUILMART, Françoise, " La traduction littéraire : source d'enrichissement de la langue d'accueil ", p. 144-145, consulté le 3 janvier 2011, URL : http://www.rilune.org/mono4/12 Wuilmart.pdf 3. 2. Sociologie BOURDIEU, Pierre, " Ethos, habitus, hexis ", în Questions de sociologie, p. 133-136, consulté le 3 septembre 2011, URL : http://www.homme-moderne.org/societe/socio/bourdieu/questions/133-36.html. 3. 3. Herméneutique et théorie interprétative GADAMER, Hans-Georg, " Herméneutique classique et philosophie ", în La philosophie herméneutique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Pratique sociale de la traduction. Le român réaliste américain dans le champ littéraire français (1920-1960), Arras, Artois Presses Université, 2007, p. 31 et 40. 155 Pierre Bourdieu, Méditations pascaliennes, Éditions du Seuil, collection " Points ", Paris, 2003, p. 200-201. 156 Pierre Bourdieu, " Ethos, habitus, hexis ", în Questions de sociologie, consulté le 3 septembre 2011, URL : http://www.homme-moderne.org/societe/socio/bourdieu/questions/133-36.html. V. également Pierre Bourdieu, Leș règles de l'art. Genèse et structure du champ littéraire, Éditions du Seuil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nu doar profilul unei sensibilități, ci și configurația esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt a problemei femeii căzute în păcat este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
guvernează lumea, ci manifestarea oarbă a instinctelor, proiectul aulic al unui imperiu guvernat sub egida primatului rațiunii lasă loc unui tumult al forțelor anarhice care animă lumea politică și care vestește dezagregarea imperiului. Klimt realizează o deplasare a atenției "de la ethosul public la pathosul personal"103. Medicina nu a reușit să vindece moartea, Filozofia nu a oferit răspunsul la întrebările esențiale, iar Justiția nu a reușit decât să pedepsească fără să îndrepte. Ne putem întreba cum ar fi conceput Klimt cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
duble față de cele ale unei gospodării de salariați, o diferență care nu impresionează), dar nu a fost în stare să creeze o clasă de capitaliști. Ceea ce le lipsea acestor oameni, cel puțin o parte dintre ei fiind, probabil, purtători ai ethosului capitalist (Sandu, 1996, 1999), era tocmai capitalul. Către jumătatea primului deceniu al tranziției, România crease o economie de piață, dar nu una capitalistă. Aproape 40% din populația ocupată a societății românești lucra în agricultură, în sistem privat. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
postcomunistă era cam tot atât de capitalistă ca și Humuleștii lui Creangă, în care gospodarii locali își exploatau terenurile agricole în regim de proprietate privată, iarna le vindeau negustorilor țesături, oale și lemnărie, iar Ionică a lu’ Ștefan a Petrii avea suficient ethos capitalist ca să vândă o pupăză la târg. Altfel, „noii capitaliști români”, asemenea celui care și-a cheltuit banii pentru a transforma decorurile unui serial american într-o realitate românească, dovedeau un singur lucru: că pot utiliza economia de piață pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea și retragerea sunt specifice ethosului unei clase sau al alteia. Dacă această ipoteză găsește susținere în Occident, cum poate fi explicată respingerea ei în cazul nostru, fără a apela la eventuale erori metodologice? O explicație simplă pentru rezultatul nostru este răsturnarea radicală a sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Românești relativ la numărul de elevi în comparație cu Moldova, cel puțin până în anul școlar 1842-1843. Procesul de etatizare a învățământului pus în mișcare de Regulamentele Organice nu s-a desfășurat fără opreliști. În ciuda demersurilor derulate de autoritățile statale de a impune un ethos educațional în care "limba patriei să predomine", iar "religia și morala să fie de importanță capitală", școlile private continuau să furnizeze o mult mai atractivă alternativă educației publice sponsorizată statal. Cazuistica descrisă de A. Drace-Francis (2006, pp. 104, 144) în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a viza învățământul rural, pe care îl consideră hârtia de turnesol a viitorului românismului, Melidon conferă educației sătești un aspect misionaristic. Învățătorii rurali trebuie să devină apostolii românismului, să propovăduiască ideile naționaliste în universul socio-cultural al satului românesc dominat de ethosul religios. A venit însă timpul, argumentează Melidon, pentru completarea moralei creștine cu etica națională. Școala, ca incubator al naționalismului, trebuie să devină "întocmaĭ ca o adoua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII). Iar școlile normale, cele menite să formeze viitorii învățători
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică organicistă a putut să ia ființă idei precum cea a "spiritului poporului" (Volkgeist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a României s-a schimbat dramatic, periclitându-se aproape complet după ce întreaga lume a urmărit, cu sufletul la gură, derularea primei revoluții televizate din istoria umanității. Noua ordine postcomunistă a fost consolidată legislativ prin adoptarea Constituției din 1991, care "întruchipa ethosul centralizator care stătuse la temelia formării statului în Europa de Est timp de peste un secol" (Gallagher, 2004, p. 120). Constituția definea România ca stat unitar, iar limba română era stipulată ca singura limbă oficială a țării. Alegerile din septembrie 1992 au consolidat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]