1,245 matches
-
și prin implicațiile lor în desfășurarea funcțiilor vitale. Așa se explică și faptul că primele descrieri ale leziunilor inflamatorii au fost identificate în papirusurile egiptene cu 6000 de ani înainte de Hristos și apoi în scrierile lui Hippocrat, Celsus, Galen etc. Etimologic, inflamația semnifică o stare tisulara de aprindere, de “supraîncălzire” a unor organe sau a unor teritorii corporale. În vorbirea populară românească mai persistă denumirea unor inflamații că “aprinderi de plămâni, de intestine etc.” Cornelius Celsus a caracterizat răspunsul inflamator prin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
DOOM1, 2) straniero - stranieri "persoană venită din străinătate, în special într-o echipă sportivă" dă semne clare de integrare flexionară în tiparul curent de masculine [consoană - i devocalizat 12]. Utilizat frecvent în limbajul sportiv, apare, la singular, fie cu forma etimologică straniero: nu cred că se merită [sic!] să-ti ucizi sora pt un straniero (121.ro; forum, 2008), E ca si când ar veni un "straniero" la mine și mi l-ar arăta pe "Pepe" cântând ("Ziua", internet, 2005), Cel
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
femeie, foaie, oaie, râie, scânteie, slave claie, copaie, laie, lețcaie/lăscaie, zoaie (< bg., ucr.), turcești capuchehaie, ceacâie, odaie, grecești lămâie, tămâie, tigaie. Se includ aici și creațiile pe teren românesc cu sufixul diminutival -uĭe, creații restrânse numeric și ca distribuție etimologică (sufixul apare la formații vechi: cărăruie, cetățuie, ferestruie). Imprumuturile culte sunt foarte rare. O situație specială are statuie, care înlocuiește mai vechiul statuă - statue 23. Integrate parțial acestui tipar sunt și câteva neologisme franțuzești: alee - alei, diaree - diarei, epopee - epopei
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vie și 46 de varietăți izolate din ținutul Andaluziei. Această operă capătă un caracter științific ce reiese din analiza tuturor caracterelor morfologice ale viței de vie, după care se întocmește un plan bine detaliat de descriere botanică precum și un indice etimologic însoțit de o cheie pentru determinarea soiurilor. Astfel, criteriul morfologic pe care îl folosește autorul în clasificarea soiurilor, îl constituie pubescența frunzelor, împărțind soiurile după acest criteriu în două clase: soiuri cu frunze glabre sau peroase și soiuri cu frunze
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
fi clarificat În cercetările viitoare. Totodata s-ar putea stabili care este aportul stilului de lucru al profesorului de la clasă În creșterea/reducerea conduitelor agresive. Capitol I PREADOLESCENȚA ȘI ADOLESCENȚA CARACTERIZARE PSIHOLOGICĂ 1. Câteva conotații istorice Din punct de vedere etimologic, termenul de adolescență provine din latinescul adolesco-ere, care Înseamnă a crește, a căpata putere, a se maturiza. Pubertatea ca și adolescența - specifice pentru a doua decadă a vieții omului - se caracterizează prin trecerea spre maturizare și integrare În societatea adultă
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
Maiorescu se leaga impunerea spiritului critic junimist în toate domeniile vieții spirituale, intuirea genialității lui Eminescu, recunoașterea meritelor de necontestat ale altor creatori din domeniul literar: Alecsandri, Creangă, Caragiale, Slavici și a valorii literaturii populare, impunerea ortografiei fonetice în locul celei etimologice, a unei atitudini echilibrate în raport cu neologismele ș.a. Personalitate de excepție a învățământului secundar și universitar ieșean, atât la catedră, cât și în funcții de conducere, Titu Maiorescu va fi readus în memoria contemporaneității și prin realizarea, în 1940, la centenarul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
culturii). Cel de al doilea sistem filosofic românesc original este cel al lui Constantin Noica. Și aici partea de speculație literară rămâne foarte consist entă, ca și la Blaga; numai că, spre deosebire de marele poet, Noica a utilizat la maximum resursele etimologice ale limbii, transformând speculația filosofică mai ales în una de semantică. Din această cauză, destinul va fi înțeles de Noica - oarecum pe urmele lui Blaga - drept destin colectiv, semnificația globală a sorții unui popor. Atunci când analizează modul în care cuvântul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și din aceea că ele constituie obiectul de investigație al mai multor discipline științifice : lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline aduc propriile lor perspective de abordare, care nu sunt întotdeauna identice sau măcar complementare. Lămurirea sensului psihologic și etimologic al acestei noțiuni se impune, ca o necesitate, mai ales dacă luăm în considerație ancorarea lor într-un sistem de interdisciplinaritate. Astfel, în limba latină, verbul „comunico-are" provine din adjectivul „munis-e" a cărui semnificație era „care își face datoria, îndatoritor
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
din societatea modernă, un subsistem al sistemului social. Apoi, el încearcă să restituie acest subsistem contextului istoric al unei societăți condamnate la divertisment. După el, industria culturală nu sterilizează orice creație: ea ajunge la o cultură de mijloc, în sensul etimologic al cuvântului. 73 75 Cel mai celebru act de acuzare împotriva societății industriale îi aparține lui Marcuse (1964), în lucrarea sa “Omul unidimensional”. După ce a optat pentru optimismul radical a lui Marx, el ia act de slăbirea criticii sau a
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
suport al cosmopolitismului (post)modern. Crearea de rețele de comunicare În principiu nelimitate Între indivizi și Între instituții constituie un catalizator major al acestei pancomunicări prin definiție cosmopolite, care se vede confirmată și În adecvarea ei efectivă la proiectul său etimologic: kosmos, univers, și polites, cetățeni. Cu ajutorul rețelei mondiale, orice „navigator” se poate considera cetățean al lumii, membru al satului planetar celebrat nu demult de McLuhan. Această concepție are totuși limitele sale, care țin de obstacole ce-și au originea chiar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale comunitații sale etnice. În latina clasică, ibrida Înseamnă „bastard, cu sânge amestecat” și se referă În special la puii rezultați din Încrucișarea mistrețului cu scroafa domestică. A devenit hybrida prin contaminare cu forma greacă, deși, din punct de vedere etimologic, cuvântul este probabil Înrudit cu construcții de pe terenul limbilor celtice. Extinderea utilizării sale la Încrucișările dintre oameni datează din secolul al XVIII-lea, Însă abia din secolul al XIX-lea este folosit pentru a desemna fuziunea a două elemente anormal
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pune așadar În evidență ceea ce ține de popular. În primele comunități creștine, vocabula servea la desemnarea celor care formau masa poporului, prin opoziție cu cei care aveau să formeze clerul, deosebiți prin știința lor. Termenul opus din punct de vedere etimologic laicului este acela de cleric, care desemnează un membru al clerului. Clericus provine din klerikos, derivat din kleros, care Înseamnă „grup bun”. Din cler fac parte cei care formează o categorie aparte prin excelența lor, cei separați de restul națiunii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a conduce masele către adevărul spre care nu se pot Îndrepta singure. Ansamblul laicilor se prezintă atunci ca „turma” de oițe pe care un cler binevoitor trebuie să o conducă pentru că altfel ar putea să se rătăcească. Problemele Analiza etimologică ce a servit drept punct de plecare pentru această expunere este departe de a fi una gratuită. Ea permite o mai bună abordare a problemelor sociale și politice care au apărut de Îndată ce au Început să se contureze conflicte Între „aleși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și că, prin urmare, este necesar să facem apel la o serie de concepte Învecinate, mai clar definite. Un concept imprecis definit Printre numeroasele conotații ale cuvintelor marjă, margine, există și câteva care interesează științele sociale. Din punct de vedere etimologic, este vorba despre un spațiu alb, liber, lăsat spre exteriorul unei pagini. Următoarea accepțiune este aceea de interval, de spațiu sau de timp, de care dispunem. Astfel, expresia „a avea o marjă” Înseamnă a avea o anumită libertate de acțiune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
science politique, vol. 48, nr. 2, aprilie, pp. 274-305. STANKIEWICZ François (1998), Travail, compétences et adaptabilité, Paris, L’Harmattan. Φ Discriminare, Victimizare X ă Ztc "X ă Z" Xenofilietc "Xenofilie" Φ Cosmopolitism, RASISM, XENOFOBIE Xenofobietc "Xenofobie" Din punct de vedere etimologic, teamă și, prin extensie, ostilitate față de ceea ce este străin și În special față de străinii Înșiși. ν Dacă e să judecăm după modul său de formare (din grecesul phobos, „teamă”), termenul ar intra În marea categorie psihiatrică a fobiilor, care se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care se pot defini ca tulburări nevrotice caracterizate prin spaime intense provocate de amenințarea apariției unei situații sau a unui obiect care reactualizează o experiență angoasantă. Atât utilizările psihiatrice ale compușilor, cât și cuvântul În sine suferă de pe urma unei moșteniri etimologice stânjenitoare și a istoriei haotice a conceptului și a derivaților săi. Toate aceste accepțiuni apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX, simultaneitate cronologică ce a facilitat confuziile Între teoriile psihiatrice sau psihanalitice, pe de o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe). Cu alte cuvinte, există o strînsă conexiune între modurile în care a fost definit și interpretat pronumele și tipurile de abordare a relației anaforice. A) Abordarea substituționalistă pleca de la definiția etimologică a pronumelui: "cuvînt utilizat în locul unui nume/substantiv". Această definiție nu poate însă explica de ce într-un exemplu ca Un bărbat 1 a văzut hoțul și el1 a chemat poliția, unde, conform acestei abordări, pronumele el ar înlocui substantivul articulat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termenului și a lipsei unei perspective clare, căci se putea viza fie cîmpul semantic al unui cuvînt, fie cîmpul lexical al unei familii de cuvinte, fie cîmpul lexical al unei realități extralingvistice. Ca atare, în metalimbajul analizei lingvistice, numai sensul etimologic al cuvîntului cîmp clarifică parțial realitățile pentru care este folosit, încît semnificația "spațiu sau domeniu delimitat în interiorul căreia se constată un fenomen" îl face apt pentru a-l folosi în legătură cu limba sau cu discursul. Astfel se explică proliferarea în cadrul structuralismului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
linear în discursul replică sau cu intercalări în discursul dialogic. V. argumentare, contraargument, replică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO CONTRADICȚIE. Sub aspectul cel mai general, contradicția este o "situație de nepotrivire sau de opoziție între două realități (idei, fapte etc.)", structura etimologică indicînd acțiunea de a susține contrariul în raport cu cele spuse de cineva, adică dezacordul, respingerea unei opinii (într-un dialog), ceea ce în limba actuală este redat prin cuvîntul contrazicere. De cele mai multe ori, ideea de "contradicție" conduce la planul logic, fiindcă aici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în sistemele alfabetice (unde grafemul corespunde literei), cît și în sistemele de scriere cu ideograme. În sistemele alfabetice ale limbilor naturale, decalajul dintre evoluția sistemului alfabetic și codificarea grafică face ca transcripția grafică să aibă întotdeauna o anumită variabilitate, parțial etimologică, și, din acest motiv, chiar în limbile cu scriere fonetică, nu poate exista o totală corespondență dintre foneme și grafeme. În cazul sistemelor de scriere cu ideograme, una dintre problemele principale este conversiunea simbolurilor (care atestă un raport mimetic între
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d) agent al marcării gradului de previzibilitate/imprevizibilitate, a valorii de adevăr a mesajului și a impactului afectiv al acestuia etc. V. competență discursivă, gen de discurs, situație de comunicare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AH NOMINAȚIE. Fiind în relație semantică și etimologică cu verbul a numi, cuvîntul neologic nominație are, în domeniul lingvisticii, semnificația "atribuire a unui nume", care îl apropie de un termen de specialitate consacrat, denominație. În principiu, nominația este un act de categorizare, o practică în același timp socială
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că la originea lor se află nume comune, care, printr-o fixare progresivă, au ajuns la starea aceasta. Se poate astfel vorbi de suspendarea sensului în cazul numelor proprii, fiindcă producerea sensului poate fi însoțită de o reactivare a sensului etimologic. Alegerea unui nume propriu în cadrul unei paradigme de apelative, clasamentele sociale și cunoștințele despre individul căruia i se asociază și categorizarea individuală constituie mărci ale semnificației lui. V. antonomază, categorizare, nominație, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
matematic nivelul de probabilitate. De aici rezultă coeficientul de specificitate și, astfel, se constată că gradul de specificitate și coeficientul evoluează în același sens. V. lexicometrie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO STEREOTIP. Relația strînsă dintre termenii stereotip și clișeu are rădăcini etimologice: în secolul al XIX-lea, în tipografii, se practica "stereotipia" sau "clișajul" pentru reproducerea în masă a unui model fix. W. Lippmann introduce lexemul stereotip în circuitul metalimbajului din științele sociale într-un eseu din 1922 pentru a desemna imaginile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
drept de a-și întrebuința limba în toate trebuințele vieții (s.n.): în casă, în biserică, în școală și administrațiune“ <footnote Aron Pumnul, Neatîrnarea limbei românești..., în „Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui...“, p. 48. footnote> . Chiar abandonarea ortografiei etimologice, susținută de fostul său colaborator Timotei Cipariu, în favoarea ortografiei fonetice se explică tot prin interesul pentru cultivarea limbii române la un tineret a cărui limbă de circulație era limba germană. „Pracsa scolastică i-a demonstrat pînă la evidență că cu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
literaturii, ci ca lingvist, clasifică metaforele astfel : "Images concretes, saisies par l'imagination, images affectives, saisies par une operation intellectuelle...". Cele trei categorii stabilite de el le-aș numi 1) metafora poetică; 2) metafora rituală ("fixă"); și 3) metafora lingvistică (etimologică sau moartă). 30. În legătură cu justificarea metaforei rituale și a imaginilor de breaslă în stilul lui Milton, vezi C. S. Lewis, Preface to Paradise Lost, Londra, 1942, p. 39 și urm. 31. Vezi Heinz Werner, Die Urspriinge der Metapher, Leipzig, 1919
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]