1,259 matches
-
Rece, calculat și fără ezitări, Ted Kaczynski își taie legăturile cu exteriorul. Un supraom în chipul unei schimnic meșterind cutii-capcană. Se pare că există un prag al inteligenței dincolo de care pactul cu diavolul este inevitabil. Kaczynski este "absolut" în înțelesul etimologic al cuvîntului, adică dezlegat de toate. Unitatea dintre gînd și faptă este fără fisură. Dacă societatea este sursa îngenuncherii, atunci orice punte către ea trebuie tăiată. Ceea ce pentru alții înseamnă achiziții indispensabile și firești, pentru Ted Kaczynski înseamnă începutul înregimentării
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
Nimic gnomic cu adevărat. Filozofia vinului e cultivată chiar și de-a lungul întinsei perioade de abstinență, fiindcă rezidă mai ales în tacla și convivialitate. E de reținut paragraful în care e relatată o petrecere pascală perfect sobră (în sens etimologic). Chiar și fără alcool, aerul ritualic rămâne intact. Alături de Cornel Dinu (și el imunizat față de tentațiile bahice), Fănuș Neagu orchestrează, ca în vremurile bune, un adevărat botez general, o adevărată risipă de cognomina (p. 251). Pagini frumoase pe subiect sunt
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
entziasm Anna Karenina), revoluția și republica franceză, "complotul catolic", desfășurările militare din Europa, situația din Balcani, dezbateri polemice în presa vremii etc... Dostoievski este interesat de toate, nu scapă nimic și comentează tot, de la strategii militare până la explicații filologice și etimologice ale vreunui cuvânt. Ortodoxist, slavofil în sensul credinței în "unirea spirituală a tuturor celor încrezători în marea și sfântă Rusie." Europa îl intrigă: "... noi nu suntem câtuși de puțin Europa și totul la noi este atât de deosebit în comparație cu Europa
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Rodica Zafiu În ultimele decenii, verbul a investi și-a lărgit tot mai mult sensul, devenind aproape obligatoriu atunci când, într-un context favorabil, e vorba de folosirea banilor. În esență, sensul tehnic și etimologic, de dicționar, își pierde nota specifică, verbul devenind adesea un sinonim (mai elegant și lipsit de conotații negative) pentru a cheltui. Specificul economic al actului de a investi se poate observa în definițiile curente („a plasa, a aloca, a cheltui
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
-lea (în Concise Oxford Dictionary, 1999, verbul to invest este definit tot prin „speranța de a obține un profit”), după modelul termenului italienesc investire, care avea deja în secolul al XIV-lea un uz financiar (Manlio Cortelazzo, Paolo Zolli, Dizionario etimologico della lingua italiana, DELI, Zanichelli, 1999). Trebuie să recunoaștem că un sens lărgit al verbului există și în franceză, și în engleză, unde dicționarele indică și o investire care se reduce la cumpărarea de bunuri; în Concise Oxford Dictionary este
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
a constă într-un anumit tip de obiect, iar după ce l-am perceput, descris și studiat, mai rămîne de studiat felul în care opera depășește, trece dincolo de acest obiect, fenomen pe care îl numesc transcendență, (acesta este, de altfel, sensul etimologic și prim al cuvîntului transcendență). De exemplu, o operă literară rezidă într-un text și aceasta este imanenta ei, dar ea depășește acest text, în sensul că, bunăoară, putem să ne gîndim la această operă în absență ei, putem să
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
20.10), care era prezent cu acest sens (și în forma recensente) la Laurian și Massim („recensenții cetăței”). Cu ironie sau cu un simț istoric exagerat, un comentator propune chiar forma cenzor; de fapt, termenii cenzor și recenzent au legături etimologice strânse, dar s-au specializat pentru sensuri diferite. Recenzor ridică totuși o problemă de accentuare: în DEX și în DOOM 2005 e indicată accentuarea pe finală, ca în etimonul francez (recenseur); în emisiunile de televiziune din ultima vreme, s-a
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
iveală o persoană prăbușită în sine, a cărei substanță intimă e făcută din otrăvuri și frămîntări. Din acest motiv, ce o doboară pe autoare nu e vitregia împrejurărilor, ci predispoziția francă spre chinul gratuit. „Gratuit“ e luat aici în accepția etimologică a termenului, de chin descins dintr-o grație pe care fie o pui în seama numenului, fie o negi coborînd-o la treapta absurdităților sorții. Numai că la Mihaela Stănișor soarta nu e absurdă. Chiar pusă în condiții de huzur, cu
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
a trecutului și a unei stări de fericire trăite cîndva, Ganin și Alfiorov devin amîndoi bolnavi de nostalgie, fiecare în felul său, declarat, inconștient, resemnat sau nu. Dar ei contaminează întreaga pensiune, fără să o știe. , ca durere în sens etimologic, și totodată că întoarcere către un acasă simbolic, devine maladia protagoniștilor, iar amărîta pensiune, camerele prăfuite ale fiecărui locatar, locul carantinei lor. Dan Grigorescu vede în pensiune un fel de închisoare, cam ca in Kafka. Analogia se justifică perfect, mai
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
oferea traducerea cuvintelor în franceză); prefața explicitează raportul dintre cele două segmente, subliniind asemănările și justificînd diferențele. Normele redacționale sînt cele ale seriei noi, lucru perfect normal, cu tot regretul pe care îl poate provoca renunțarea la explicațiile semantice și etimologice foarte interesante din vechiul DA. Coordonatorii aduc argumente solide pentru opțiunile lor (nevoia de unificare, posibilitatea de a integra explicațiile etimologice într-un dicționar specializat). E evident că trebuie păstrată unitatea, dar rămîne regretul că la conceperea noii serii a
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
ale seriei noi, lucru perfect normal, cu tot regretul pe care îl poate provoca renunțarea la explicațiile semantice și etimologice foarte interesante din vechiul DA. Coordonatorii aduc argumente solide pentru opțiunile lor (nevoia de unificare, posibilitatea de a integra explicațiile etimologice într-un dicționar specializat). E evident că trebuie păstrată unitatea, dar rămîne regretul că la conceperea noii serii a dominat un principiu al austerității maxime, pentru care informațiile de tip enciclopedic și comentariile semantico-pragmatice constituiau abateri de la rigoarea lingvistică, balast
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
a unor sensuri neînregistrate pînă acum. Pe de altă parte, se observă cu ușurință multe citate noi, din presa și literatura ultimilor ani. Forma daimon, de pildă, inclusă sub cuvîntul-titlu demon (opțiune contestabilă în sine, dar corespunzînd principiilor de grupare etimologică ale dicționarului), e ilustrată cu citate din Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. La substantivul denominare găsim un citat din România liberă, din 2005, despre "proiectul de lege privind denominarea monedei naționale" ș.a.m.d. Litera D (din care apăruse deja
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
de demult, eroare de greșeală etc. Un alt exemplu de utilizare parodică este oferit de cuvântul lapsus, latinism internațional pe care vorbitorii l-au apropiat, în glumă, de un termen vechi, din fondul de bază, lipsă (din punct de vedere etimologic, un derivat regresiv de la un verb împrumutat din limba greacă). A apărut astfel forma lipsus, care poate ilustra perfect fenomenul etimologiei populare: un cuvânt mai nou și mai puțin cunoscut vorbitorilor este apropiat de aceștia de un cuvânt vechi, familiar
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
e citat (p. 213) ca exemplu (comunicat de Cornel Regman) pentru situația în care între elementul indus și cel inductor există atât o apropiere formală, cât și una semantică. Potențialul comic al formei lipsus stă în depășirea bruscă a distanței (etimologice și de registru) dintre lapsus și lipsă și în crearea unui hibrid, a unui pseudolatinism cu sens transparent. Din sensul general al lui lapsus ("alunecare, scăpare") și din clasicele tipuri (lapsus linguae, lapsus calami, lapsus memoriae), lipsus selectează, prin relația
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
dat sute de eksive presarilor și niciodată nu a sifonat pe nimeni" (sport4all.ro, 7.10.2007). În ceea ce privește originea termenului, pare să existe un fir destul de solid care leagă forma argotică românească de una similară din argoul rusesc: ksiva. Relația etimologică corespunde atât formal - e posibil ca în română să fi apărut o vocală protetică (e sau i), pentru a ușura pronunțarea grupului consonantic inițial (ks) - , cât și semantic: ksiva apare în diferite studii despre crima organizată, având sensul "notiță, mesaj
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
Rodica Zafiu Inrudirea etimologică dintre cuvintele persoană, personaj și personalitate este cît se poate de evidentă. La originea lor stă latinescul persona "mască, personaj jucat de un actor"; cuvîntul a fost moștenit sau preluat pe cale cultă în limbile romanice, a fost împrumutat și de
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
Rodica Zafiu Cuvântul familiar-argotic dumă este unul dintre cele pe care vorbitorii le caută fără succes în dicționarele generale; acolo pot găsi doar omonimul său, fără nicio legătură etimologică: dumă - "nume dat adunării legislative constituite (în 1905) în Rusia țaristă. Din rus. duma" (DEX). Argoticul dumă a fost înregistrat de V. Cota, în Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor (1936), în expresia a da duma "a se înțelege, a mitui
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
dumă") - destul de dubios, căruia nu i-am putut găsi nicio atestare pe internet și care constituie probabil o creație accidentală, prin analogie cu glumeț, fără circulație reală. În concluzie, termenul de origine țigănească dumă și-a păstrat în genere sensul etimologic ("vorbă"), inclusiv în locuțiunea, preluată tot din romaně, a da duma ("a vorbi"), și a dezvoltat, prin specializare, o serie de subsensuri contextuale, între care cele mai frecvente azi sunt cele de "glumă" (probabil și datorită unei anumite asemănări fonetice
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
ca știință -, ci doar în alte științe umaniste, având doar tema "Eminescu" așa cum ai avea tema "Titu Maiorescu" ori "Ion Creangă" etc. De altfel, cuvântul ca atare, eminescologie, a fost primit în dicționare târziu. Îl veți căuta zadarnic în Dicționar etimologic de termeni științifici scos la Editura Științifică și Enciclopedică, în 1987, de Nicolae Andrei - și în oricare alt dicționar românesc de până la 1989. În acest an, la presiunea ediției Eminescu ce se lucra cu atâta energie, în Suplimentul la Dicționarul
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
sau o eroare de ortografie, ci cunoscutul fenomen al „etimologiei populare”, constând în remotivarea unui cuvânt (devenit netransparent) prin asociere cu un altul care îi este, întâmplător, asemănător. Adverbul grăpiș nu mai e folosit în vorbirea curentă, iar legătura sa etimologică cu grapă, indicată de dicționare, nu-l ajută să supraviețuiască. Varianta grăbiș pare justificată de legătura cu termenul grabă. Apropierea lui grăpiș de grabă e dovedită de unele asociații de idei și argumente din texte contemporane: „Practic, asistăm la un
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
de reformă realizată «târâș-grăbiș», ale cărei părți pozitive nu pot fi ignorate, însă care pe ansamblu are menirea de a distruge și lucrurile bune care mai existau. (...) Nefiind nici o surpriză că graba strică treaba!” (proatitudine.ro). Inevitabil, noua motivare lexical etimologică schimbă sensul compusului: de la ideea de deplasare dificilă, chinuitoare - și implicit lentă - se trece pe nesimțite la acuzația de superficialitate și grabă. Nu e o schimbare minoră, pentru că produce riscuri de confuzie și de contradicție: între târâre (primul element, cât
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
Târâș-grăbiș, PSD și Geoană se vor mai suporta încă un an” (voxpublica.realitatea.net); „Singura locomotivă de mare tracțiune, care mai funcționează în acest moment, remorcând târâș- grăbiș economiile europene, este Germania” (Ziua de Vest, 26.10.2011) etc. Explicația etimologică a lui grăpiș, în dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, tomul II, 1934), evocă realități agricole care nu ne mai sunt familiare. Grapa, „unealtă de plugărie cu dinți de lemn sau de fier, cu care se zdrobesc bulgării de pământ de pe
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
-ncrunta pământul de svântul lor sânge”. Valoarea expresivă a compusului târâș-grăpiș, construit pe tiparul frecvent în româna populară al formulelor rimate și ritmate (talmeș-balmeș, caleavalea, harcea-parcea etc.) se bazează pe un marcat simbolism fonetic, sugerând mișcarea anevoioasă. Confuzia fonetică și etimologică actuală are o cale stranie și enervantă de răspândire în spațiul internetului: cineva a introdus forma târâș- grăbiș în textul poeziei Zdreanță a lui Arghezi (în treacăt fie zis, în folclorul de internet poezia e atribuită cu obstinație lui G.
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
reînviere a termenului cocoșel - desemnare familiar-argotică din anii interbelici (și de după război) a unei monede de aur (despre care s-a spus că ar proveni dintr-o referire afectuos-ironică la reprezentarea regelui Mihai copil). Ca de obicei, posibilități de explicație etimologică sînt multe, iar previziunile riscante. Rămîne o certitudine: impunerea euro-ului va avea și în română tot mai multe reflexe argotice.
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
prin Întrebuințarea generală a curentului electric, noi am „inventat” dar și În limbajul nostru curent când zicem „stinge lumina” ne referim strict la lumina artificială, făcută de mâna și mintea omului. Sensul invers, aprinderea luminii, pare, Însă, dominat de Înțelesul etimologic al cuvântului. Într-adevăr, a aprinde vine din latinește: ad și prehendere, cu sensul primar a se prinde de. În latinește există apprehendo / adprehendo, dar nu are nimic de-a face cu focul, Înseamnă doar a lua, a prinde, iar
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]