957 matches
-
cărui satisfacere poate fi diferită: singurul deci prin care, în actul schimbului și prin apercepția reciprocității, se poate opera trecerea de la stimul la semn și defini trecerea de la natură la cultură, desfășurată într-o instituție. Stabilind asemănarea formală între situația etnologului (sociologului) și cea a lingvistului fonolog, Levi-Strauss afirmă că "sistemul de înrudire este un limbaj" întrucît "ca și fonemele, termenii de înrudire sunt elemente de semnificație; ca și acelea, ele nu capătă această semnificație decât cu condiția de. a se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unei omologii între acest sistem și sistemul limbii pentru care structura este cea care constituie elementele și este esențială pentru sistem, însoțită de contestarea interpretării miturilor ca explicații ale fenomenelor, ori ca glosă moralizatoare a condiției umane, schimbă nivelul analizei: etnologul occidental era obișnuit să considere un anumit mit în singularitatea conținutului său și să procedeze prin analogie cu consumatorul operei de artă. Or, nivelul analizei trebuie să se situeze în sistemul care-l face posibil și care este un ansamblu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să mărturisesc ceva: am avut la colegiul " Noua Europă de la București" un bursier din Franța, de origine română dar cetățean francez, muzicolog, care a venit în România anume ca să cerceteze manelele. El venea asupra acestui fenomen cu instrumentarul teoreticianului, al etnologului care găsea că e foarte interesant ce se întâmplă aici. Ceea ce trebuie să admit este că datorită lui am putut înțelege unele lucruri. De pildă, că orchestrația unor manele implică un tip de virtuozitate, un tip de tehnică ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
clasei a VI-a a doamnei profesor Eugenia Drișcu, ce au cântat colinde vechi; îmbrăcați în costume populare, serioși și cu mari emoții, au încântat publicul prezent. Pe un ecran alăturat s-au derulat imagini cu aspecte de la edițiile anterioare. Etnologul Marcel Lutic prezintă în fiecare an câte o parte din vechile obiceiuri și practici. Dacă anul trecut a vorbit despre strigoi, anul acesta ne-a descris întâmplări despre noaptea premaritală, vergelatul fetelor sau ursita. Întotdeauna încântător și foarte bine documentat
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
ora 17:00 - Galeriile de Artă ale Bibliotecii Județene "Gh. Asachi" organizator: Școala Normală „Vasile Lupu" din Iași, in parteneriat cu Biblioteca „Gh. Asachi” și Asociația Normaliștilor Ieșeni - despre aceste datini, ce au loc de sărbătoarea Sfântului Andrei, va vorbi etnologul Marcel Lutic de la Complexul Muzeal „Moldova" și managerul acestui proiect, prof. Maria Agapi - din program: - Colinde laice - Școala Funny English (cl.a III-a), dirijor Dorina Iușcă, - Corul de fete Strop de Ler al Școlii Normale Vasile Lupu, dirijori profesorii
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
cor ce a luat premiul î pe țară anul trecut, a dat încă o dată dovada măiestriei sale, cântând câteva prelucrări după vechi cântece bătrânești. Jocul de capre și de urși a întregit atmosfera specifică Sărbătorilor de iarnă. La fiecare ediție, etnologul Marcel Lutic prezintă câte o parte din vechile obiceiuri și practici: despre strigoi, vergelatul sau ursita fetelor. Colaborarea cu Seminarul Teologic Ortodox « Sfântul Vasile cel Mare » este iarăși un punct de atracție din proiect, deoarece viitorii teologi expun în fiecare
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
de usturoi, o putem afla chiar din denumirea sa originară, sanscritul „bhutagna” însemnând „omorâtor de monștri”, credința în virtuțile apotropaice și terapeutice ale usturoiului fiind răspândit ă în toată Europa. CUVANT DE ÎNCHEIERE LA ULTIMA EDITIE A PRACTICILOR DE SANTANDREI. Etnolog Marcel Lutic, 29 noiembrie 2007 Atmosfera din această sală e una specifică nouă, românilor, fără microfoane, fiindcă microfoanele acestea sunt o invenție modernă.Apoi strămoșii noștri, la șezători, nu-i așa, nu foloseau microfoane, așa că v-aș ruga ca această
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
păstrate colecțiile de-a lungul timpului". Interogația amară și de bun simț a Ioanei Popescu poate sta drept motto al acestui conflict: "Cum poți invoca continuitatea pentru a justifica distrugerea!?". Speranța Rădulescu, reputatul muzicolog, publică o emoționantă scrisoare deschisă tinerilor etnologi formați de cuplul Bernea-Nicolau, toți implicați în această acțiune antidemolatoare și toți aflați acum în situația de a fi demiși: Admir acest curaj, îl admir cu atât mai mult cu cât știu, la fel de bine, că în muzeul de azi temeritatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
puternice în Soroca, încât mișcarea de rezistență antisovietică care a activat la Soroca s-a numit "Arcașii lui Ștefan". Mărturiile trecerii domnului Ștefan prin ținutul Soroca au constituit obiective de studiu pentru istorici și au avut o însemnătate deosebită pentru etnologi, memoria colectivă păstrând secole d-ea rândul credințe, tradiții, idei ce au luat naștere în epoca marelui Ștefan. Vlad BEJAN, Carmen BĂDURĂ
Urmele lui Ștefan cel Mare în ținutul Sorocii. In: Curierul „Ginta latină” by Vlad Bejan, Carmen Bădură () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2240]
-
departe, se ajunge într-un parc cu alei asfaltate prin care trece un râu cu apă limpede. Bănci te îndeamnă la popas. CĂLĂTOR PRIN MORAVIA VALAHĂ În clădirea frumoasă a administrației muzeului, îl găsesc pe d-l. director Jaroslav Stika, etnolog ce și-a consacrat viața studiului populației din care se trage. Spunându-i că sunt din România, la politeța cu care m-a întâmpinat se adaugă pe chipul său o vizibilă emoție. Îmi spune că a fost de mai multe
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
Socio hai-hui. Întrebat cum de are atâtea de povestit, scriitorul mărturisește că ,,în țara mea, subiectele îi caută, presate de timp, pe ziariști și pe scriitori". Irina Nicolau mărturisea și ea că România postcomunistă este atât de interesantă pentru un etnolog încât nu există pierdere mai mare decât să plece din țară. T. Octavian ne convinge că nici pentru literatură lucrurile nu stau altfel. Aici stă, de altfel, și ,,secretul" lui. Parafrazându-l pe Caragiale, putem spune că T. Octavian ,,aude
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
Articolul 1 Se conferă Ordinul național Steaua României în grad de Comandor: - domnului Eugen Doga, compozitor; - domnului Valeriu Matei, istoric etnolog; - domnului Constantin Tănase, filolog; - domnului Grigore Vieru, poet, membru corespondent al Academiei Române. Articolul 2 Se conferă Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Comandor: - domnului Nicolae Botgros, prim-dirijor al formației de muzică populară "Lăutarii"; - doamnei Alexandra Can, economist, director
DECRET nr. 649 din 24 august 2004 privind conferirea unor decoraţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/160707_a_162036]
-
Băncii Naționale a României, Banca Națională a României va pune în circulație, în scop numismatic, începând cu data de 18 iunie 2007, o monedă din aur, o monedă din argint și o monedă din tombac, dedicate lui Dimitrie Cantemir - cărturar de mare erudiție, istoric, filosof, geograf, etnolog, muzicolog, personalitate enciclopedică -, ale cărui educație, cultură și recunoaștere europeană au marcat destinul culturii românești. Articolul 2 (1) Caracteristicile monedei din aur sunt următoarele: ... - valoare nominală: 100 lei; - formă: rotundă; - titlu: 900/1.000; - calitate: proof; - greutate: 6,452 g
CIRCULARĂ nr. 13 din 14 iunie 2007 privind realizarea şi punerea în circulaţie, în scop numismatic, a unor monede dedicate lui Dimitrie Cantemir. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/188643_a_189972]
-
și cum se face c-a devenit un personaj major al narativei identitare autohtone? Vintilă Mihăilescu subliniase bine că țăranul concret, al zilelor noastre, nu prea dă bine, oricum l-ai privi, nu place și nu e tocmai țăran, așa că etnologii și alți „specialiști” ai muncii științifice cu „tradițiile” și „folclorul” preferă să-l caute prin trecut și pândesc după icoane construite în alte vremuri sau îl evaluează prin niște filtre și criterii demne de amurgul celui de-al XIX-lea
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
aproape cinci ani, ansamblul a prezentat acest buchet de obiceiuri și tradiții aromâne în foarte multe spectacole în Ialomița, Tulcea și Constanța, la Muzeul Satului și în săli de teatru din Capitală. Chiar după premiera acestui spectacol (12 mai 1983), etnologul Vasile Vetișanu scria în revista "Flacăra" despre acest ansamblu: Deși documentele sunt confuze, se pare că pe vechiul amplasament și păstrând construcția inițială a mănăstirii ridicate de Ianache Caradja la câțiva ani după ce devenise stăpânul satului, Matei Basarab a înălțat
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
perioada "revoluției" din România (decembrie 1989-februarie 1990) cu studiorile de televiziune TF1, A2 și La 5 din Paris, ca traducător-interpret. Onorariile substanțiale obținute astfel în cîteva luni îi permit să se aventureze într-o lungă expediție de recunoaștere, în compania etnologului francez ex-comunist Claude Karnoouh, de la Oradea la București, prin Maramureș și Secuime, din care aduce nu doar observații despre lumea veche care părea că nu se mai dărâmă, fixate într-un reportaj, "Periplu pentru descoperirea țării mele" (publicat în franceză
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
să se întâlnească cu vreo haită de lupi aflați tocmai în perioada de împerechiere, întâmplări povestite la revenirea acasă spre mirarea copiilor... "Notă:" Mai multe informații desprte viața și organizarea locuitorilor de pe valea Arieșului mijlociu se găsesc în studiul reputatului etnolog Valer Butură din Cluj, născut în comuna Sălciua, intitulat: "Adăposturi temporare în sud-estul Munților Apuseni", publicat în "Anuarul etnografic al Transilavaniei" pe anii 1957-1958. Morile și pivele Prin anul 1920 funcționau în sat, de-a lungul văii, cinci mori de
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
decursul timpului a fost menționată, în documente scrise in latină, română sau maghiară sub diferite nume cum au fost "Gőrgény, Gergin, St. Emrich, Gergen, Geurgény, Girgn, Görgen, Villa sancti Emerici, Gurgiu-a-Sînt-Imbrului, Giurgiu Sânt Imbrului, Gurghií" respectiv "Gurdghiu". Unii lingviști și etnologi sugerează ca numele de Gurghiu e de origine pecenegă (populație de origine turcică semnalată ca refugiindu-se pe cursul superior al Văii Gurghiului și pe cea a aflentului său Isticeul în secolul al XIII-lea) și traducându-se prin "pădure
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
restul populației sedentare grecești sau slave și practica transhumanța. i sunt menționati pentru prima oară sub acest nume abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar originea etnică a acestora a dat naștere la numeroase controverse și speculații în rândurile etnologilor și antropologilor. Una din ipoteze, susținută de profesorii de la Universitatea din Cluj respectiv București, Theodor Capidan și Tache Papahagi (iar mai recent de etnografii Irina Nicolau respectiv Tănase Bujduveanu) îi clasifică pe sărăcăcianii ca aparținând unei ramuri a aromânilor numită
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
obiceiurilor și folclorului național, considerat a fi exprimat de grupuri sociale "privilegiate" (precum țăranii), care moștenesc trăsături culturale arhaice și astfel descriu forme culturale "autentice". Prima accepțiune se datorează "Școlii franceze" de etnologie și antropologie și este legată de cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, "Școlii germane" și este legată de studierea poporului și culturii naționale germane (Völkerkunde). În România și țările estice a predominat și predomină a doua accepțiune a termenului, pentru prima accepțiune fiind
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
a culturii. În istoria științelor sociale din România există însă o perspectivă metodologică mult mai apropiată de etnografia modernă, metoda monografică, care nu a fost însă adoptată de știința etnologică românească. Pentru mai multe date, vezi și Iordan Datcu, "Dicționarul etnologilor români", Ed. Saeculum I.O., București, 2006
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
Marian Teofan Dragoș Munteanu (n. 19 iunie 1962, comuna Grădiștea, Giurgiu) este un etnolog, profesor și activist civic român contemporan. Membru al rezistenței împotriva dictaturii comuniste, a fost unul dintre reprezentanții marcanți ai mișcărilor pentru drepturi civile și instaurare a democrației în România (1989-1991), lider al demonstrației studențești din Piața Universității, 1990. Este autorul
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
(n. 18 septembrie 1948, București) este etnolog, antropolog, istoric al religiilor și al mentalităților. Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului. Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298876_a_300205]
-
al XIX-lea , arheologii , cum ar fi Jacques Boucher de Perthes și Christian Jürgensen Thomsen au ordonat cronologic artefactele pe care le-au găsit . O figură importantă în dezvoltarea arheologiei într-o știință riguroasă a fost ofițerul de armată și etnologul , Augustus Pitt Rivers , care a început săpăturile de pe terenul sau în Anglia, în anii 1880. Abordarea să a fost extrem de metodica cu standardele timpului , si este în general considerat ca fiind primul arheolog științific . El a aranjat artefacte sale în funcție de
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
și moralizatoare populare, este publicată în 1928 de folcloristul și istoricul literar Leca Morariu. În anii 1930 apare un jurnal de călătorie al lui Emil Panaitescu, directorul Școlii Române din Roma și își publică rezultatele cercetărilor de teren folcloristul și etnologul Traian Cantemir. După al Doilea Război Mondial, cercetările diminuează, dar nu încetează. Sunt de amintit Ion Coteanu, Emil Petrovici, Petru Neiescu, August Kovačec și Antony H. Hurren, pentru lucrările lor referitoare la idiomul istroromânilor, precum și Stelian Brezeanu, pentru contribuția la
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]