7,893 matches
-
dacă vreau să am un copil cu el. - Te asigur că zămislesc copii frumoși. În ce țară vrei să trăiești cu mine? N-am răspuns, priveam marea. A devenit serios, întrebările lui erau la fel de serioase ca și studiile lui despre Evul Mediu, studii pe care aveam să le citesc ceva mai târziu. I-am dat adresa noastră, fără să povestesc nimic despre Nunu, contând pe viața care va aranja totul. Întâlnirea mea plină de hazard cu Simon mă făcuse să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e ceva mai mult - toți știu că Scala s-a construit pe ruinele unei biserici, Sancta Maria delle Scala -, așa că fundamentul întregului oraș este sacru ca și viața. Bisericile domină Milano cu putere împietrită. Dar, cu toate proporțiile gigantice, arhitectura Evului Mediu și a Renașterii avea o legeritate de dantelă. Beppo însuși e convins că visul lui Gian Galeazzo Visconti mai trăiește încă. Fusese un mare „signore di Milano“ care pusese prima cărămidă când se construise domul. De aceea spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zadar. A doua zi, cam pe la ora prânzului, a apărut Benedetto. Nu era singur. O fată, la fel de înaltă ca și el, îl ținea strâns de mână. Pielea ei albă contrasta puternic cu părul roșcat. Era ca un portret venețian din Evul Mediu. - Maria Giudita, s-a prezentat singură fata, cu o scânteie de ironie în ochii ei verzi. Beppo și Edith se holbau la ea ca și cum Maria Giudita ar fi fost chiar trimisa destinului. Benedetto avea o nouă lumină în trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care funcționa bine în realitate. Toate astea trebuiau numai montate după desenele minuțioase ale lui signor Fumo. Uneori aceste părți de „castele“ erau fabricate cu multă trudă în atelierele noastre. Era o muncă de gigant să reproduci arta rafinată a Evului Mediu sau a Renașterii. Călătoria până la Castellana a fost nu numai amuzantă, ci și plină de învățăminte: totul era posibil, dar trebuia să muncești pe brânci și să ții fantezia la fel de aprinsă ca și inteligența. Franco mărturisea că fuseseră siliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ar putea ajuta să-mi uit durerea, ca și cum n-am purta-o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povîrnite, ținînd cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitînd pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi-am dat seama de asta În clipa În care m-am mișcat din loc, ca să mă trag mai la lumină cu volumul uriaș. Brusc, m-au trecut fiori, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gînduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară, cărțile vor fi duse pe malul Senei, undeva, la marginea orașului, și stropite cu acid. Maurice Joly va fi adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cătun (Moara lui Conachi - Pădureni) sau unui sat nou. Astfel așezările pătrund în bazinele superioare ale pâraielor, înaintând prin părțile joase ale văilor, pe Berheciul superior și pe afluenții săi - Dunavățul și Dunaviciorul. Trebuie să facem precizarea că în tot evul mediu românesc, populația din Colinele Tutovei a fost rară, iar atunci când a fost înregistrată geografic sau demografic, multe așezări nu au fost consemnate. Chiar în harta Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir și tipărită în Olanda în 1737, în Colinele Tutovei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arată și numele, satul Slobozia - Filipeni este întemeiat la inițiativa boierilor Rosetti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, atunci când condițiile, care au amplificat producția pentru piață, au impus nevoia de mai multe brațe de muncă. în tot Evul Mediu românesc, domnii șării Moldovei, ca stăpâni absoluți ai pământului și oamenilor, dădeau privilegii slujitorilor credincioși, înscrise în acte de danie - urice cu tot venitul, în veci, constând din moșii și sate, veniturile de la vămi, mori, lacuri și bălți etc.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
permanent, contribuind la menținerea unității de neam, și de limbă și de lege (credință) pentru toți românii care, în condiții istorice potrivnice, au trăit în state românești diferite. Se admite de către toți istoricii români că Transilvania a fost, în tot Evul Mediu și în epoca modernă, un rezervor de populație românească pentru rile Române extracarpatice, recunoscându-se importanța „Descălecatului” pentru formarea statelor medievale șara Românească și Moldova, a transhumanței și a întemeierii de noi așezări de către românii ardeleni, nu numai în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldova, a transhumanței și a întemeierii de noi așezări de către românii ardeleni, nu numai în Ardealul românesc, dar și în sudul Poloniei, nord-vestul Ungariei, Serbia, Bulgaria și dincolo de Nistru, în stepele nord-pontice, până în Caucaz. Trebuie să admitem că în tot Evul Mediu au avut loc, din multiple cauze de ordin economic și social, treceri de populație românească din șara Românească și Moldova în Transilvania, câteodată chiar cei trecuți peste munți din Transilvania se întorceau în locurile de pornire. Aceste treceri peste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
afirma, în baza izvoarelor lingvistice, arheologice, toponimice, că românii, în primul mileniu d.Hr. și în primele secole ale mileniului al II-lea, au practicat cultivarea plantelor, e drept pe arii restrânse, însă nu se poate susține că românii în evul mediu au fost exclusiv păstori. Îndeletnicirile agricole sunt reflectate de terminologia agrară principală, de origine latină: a ara, a săpa, a semăna, a secera, a culege, a treiera, a vântura, a întoarce; apoi numele plantelor de cultură, grâu, secară, meiu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fie sigur că va apuca să culeagă ce-a semănat. Nici locuința nu era părăsită cu regret, fiind, de cele mai multe ori, o construcție provizorie, o colibă, un bordei semiîngropat. Practica mutării țăranului român din Moldova s-a menținut în tot evul mediu, iar pentru țăranii români din nord-vestul Moldovei, Bucovina habsburgică, plecarea peste „codun” s-a făcut cu luarea vitelor, pământ propriu nu aveau, iar locuința, casa, nu era o pierdere așa de mare. Locuitorii din satul Lunca și din toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un loc important în economia agrară a locuitorilor satelor, inclusiv a celor din comuna Filipeni, era orzul, folosit ca hrană - mămăliga de orz, superioară calorică porumbului - dar și pentru fabricarea berii, în instalații numite sladnițe. De asemenea, orzul constituia în evul mediu cereala preferată de populația de religie mahomedană: turcii și tătarii. Între produsele cerute de turci - cumpărate pe prețuri mai mici decât prețul pieții - Poarta Otomană avea monopol asupra comerțului românescă - era și orzul, ovăzul (lua și caii de rasă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Când fabricile de confecții au produsă îmbrăcăminte de serie, a căzut în uitare și meseria de croitor și croitoreasă. 3.2 Alte activitșți neagricole. Comerțul și comercianții Producția gospodăriei țărănești nu era o producție pentru piață, deoarece în toată perioada evului mediu și pânăă în prima jumătate a secolului al XIX-lea au avut o economie închisă. Puține dintre produsele gospodăriei țărănești luau drumul pieții Constantinopolului. șările Române, fiind chelerul (magazia de provizii) Imperiului Otoman, cu oi, seu, unt, orz, grâu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
născuți înafara căsătoriei, ba, erau considerați deosebit de înzestrați fizică și mental, deoarece, gurile rele care știu tot, spuneau că e copilul lui „Cutare” care era el ce era! Pentru nașterea copiilor nelegitimi de către fete mari și de femei văduve, în evul mediu românescă se plătea „dușegubina”, o amendă „pe suflet”. Tocmai folosirea sintagmei „copil din flori”, în locul altora, folosite de alte popoare, arată, nu atât îngăduința pentru abaterea de la norma încetățenită, cât împăcare cu ce-a dat Dumnezeu, noua viață, ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deja de suficientă propagandă, tot timpul vorbim de ea, Atunci, apărători, heralzi sau legionari, Legionari e mai bine, și sună tare, marțial, apărători ar fi un termen lipsit de bravură, ar da o idee negativă, de pasivitate, heralzi miroase a evul mediu, în timp ce cuvântul legionari sugerează imediat acțiune combativă, spirit atacant și, pe deasupra, așa cum știm, e un termen cu tradiții solide, Sper ca oamenii care se află pe șosea să poată auzi mesajul, Dragul meu, se pare că trezitul prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căci ghepardul este cel mai rapid dintre animale și nimănui nu i-a trecut vreodată prin minte ideea de a spune despre altă persoană Fuge și sare ca un ghepard, poate pentru că acea primă comparație vine din vremurile glorioase ale evului mediu timpuriu, când cavalerii se duceau la vânătoare și încă nici unul nu văzuse fugind vreun ghepard ori nu se auzise de existența lui. Limbajul e conservator, umblă mereu cu arhivele în spate și detestă actualizările. Comisarul parcase mașina la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în pușcăria din V., cu toate că armata își reafirmase dorința de a-l împușca. Problema era cine îl va executa. Iar asta a durat o vreme. Suficient cât să merg să-l văd. Era închis de șase săptămâni. Știam închisoarea. În Evul Mediu, fusese mănăstire. Deținuții au venit după călugări. Asta e tot. Altfel, locul nu s-a schimbat prea mult. Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și curați, îmi plăcea că iubea parcurile, verdeața, copacii, apele, mereu spunea că „apele știu”, era un fel de Hildegard von Bingen... — Cine-i asta? — A fost. Se spune despre ea că era latura feminină a lui Dumnezeu. Fusese, în Evul Mediu, predicatoare, scriitoare, doctoriță, botanistă și cercetătoare a naturii. Era o femeie practică. Doar că Anita mea nu era practică deloc... Povestea ei e secretul meu, deocamdată. Despre Anita o să-ți spun altădată, ți-am mai zis că o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dezamăgirea - sa, că Amory nu primise o educație catolică, prelatul a anunțat că urma să sosească un alt musafir. Acesta s-a dovedit a fi onorabilul Thornton Hancock din Boston, fost ambasador la Haga, autor al unei erudite Istorii a Evului Mediu și ultimul vlăstar al unei familii distinse, strălucite și patrioate. Vine aici să se odihnească, a explicat Monsignor confidențial, tratându-l pe Amory ca pe un egal În vârstă. Eu am misiunea să-i ofer un refugiu din plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mirare Aciobăniței. Să vezi ce le fac la-ntoarcere! „Dac-o să ne mai întoarcem”, cobi un gând înfiorat în mintea albă a pilotului. — Tov. comandant, știți ce cred eu? Cred c-am nimerit într-un câmp de accelerație spontană incontrolabilă (EVI). — Ce-i aia? întrebă comandantul. — E un fel de taifun cosmic, magnetic, care ia totul cu el. Din cauza asta nu mai funcționează nimic. — Ce taifun, dom’le, ce vorbești? Nu vezi c-afară e liniștit? Păi da, tovarășe comandant, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau. În plus, pentru prima oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se aprinseră până și beculețele de pe ecranul jocului de oină la computer, pentru nevroze în spațiu. De bucurie, ignorând abțibildul cu „No smoking” lipit pe hublou, pilotul-telegrafist Vasile Amărășteanu își aprinse o țigară „Cosmonaut” cu înlocuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a fost imposibilitatea de a concepe numărul irațional. Nu cucerirea romană, ci infirmitatea lor de a depăși anumite prejudecăți privitoare la rigoare matematică, de a accepta și alte moduri de existență matematică, istovește curând geniul grec. Arhimede aparține mai mult evului celui nou. * În redactare nu are atâta preț poleirea frazelor, cât organizarea ideilor. * Nu există matematice vorbite (decît la examene și în congresele matematicienilor). Un adevăr matematic nu poate fi primit ca achiziționat decât dacă e prezentat scris și dacă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un Sinod Ecumenic, iar Biserica a acceptat autoritatea sa fără discuție, comentariu sau împotrivire. De asemenea, fără un împărat creștin, care să contrabalanseze puterea aristocrației păgâne, convertirea populației din Imperiu ar fi fost foarte grea și dificilă. De altfel, în evul mediu, exista acest obicei: mai întâi se converteau regii, voevozii, domnitorii sau domnii și apoi poporul. Împăratul Constantin cel Mare a murit în anul 337, fiind singurul dintre toți Împărații Romei, care l-a preaslăvit pe Dumnezeu, Împăratul a toate
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PERSIFLĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Persiflări Fac cu ochiul tirizii, portocale aurii; elegantele lădițe, suple ca niște domnițe dintr-un ev puțin modern, vin cu farmecul etern chiuind pe trei silabe, joacă sârba pe tarabe, dar aplauze cam silabe; dolofane merele stau la sfat cumetrele; țuguiate perele; doarme în borcane mierea, iar fasole „sparg” tăcerea; pretutindeni florile; fac bezele zorile, persiflează
PERSIFLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361321_a_362650]