1,423 matches
-
mărturie pentru toți, pentru că pleacă de la experiența reală - trăită pe propria piele - și nu de la principii înalte și abstracte: «Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut. Oare nu este acesta Cristos?» (In 4,29). Pentru evanghelistul Ioan, această trecere prin «veritate» - ca unic acces spre «adevăr» - este fundamentală; de fapt, imediat după aceea, ține să sublinieze, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mesajul său a fost recepționat și acceptat drept model pentru eficientizarea relației
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Domnului Cristos în momentul în care își dă seama în ce situație se află mulțimile: «i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor» (Mt 9,36). În mod magnific, evanghelistul Matei vorbește despre instituirea celor «doisprezece» (Mt 10,1) tocmai în contextul acestei privirii milostive și într-o etapă destul de înaintată în cadrul narațiunii catehetice a Evangheliei sale. Biserica este datoare să propovăduiască evanghelia mântuirii nu lumii capabile să primească evanghelia
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
superbă imagine, căci textul din Faptele Apostolilor spune că: «Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip spunând: „Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza”» (Fap 8,26). Autorul Faptelor Apostolilor este evanghelistul Luca, cel care în Evanghelia sa scrie descrie o altă «coborâre», de la Ierusalim la Ierihon, în parabola Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica Domnului, raiul și iadul, evangheliștii, apostolii și pe Iuda Is-carioteanul, Predica de pe munte, grădina Ghetsimani cu florile ei, șarpele, pe Adam și Eva, goi, în paradisul lui Dumnezeu, pe Pilat din Pont și judecata din urmă, îngerii răului și ai binelui, Măria Mag-dalena, pe Iov
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a stârnit stupori în rândul filozofilor și replici șovăitoare printre teologi 2, Întruparea (2000) aduce un plus de argumente, dezvăluind premisele teoretice și practice ale celor mai tari dintre afirmațiile făcute de Michel Henry în comentariul la scrierile Sfântului Ioan Evanghelistul. În cazul „filozofiei trupului” din Întruparea avem de-a face cu o altă strategie argumentativă decât cea expusă în Eu sunt Adevărul. Împărțită în trei mari capitole și, respectiv, în patruzeci și opt de paragrafe, ultimul volum al lui Michel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
arabă. Deși președintele Bush s-a dovedit înțelept incluzând și clerici musulmani la ceremonia de doliu național organizată la Catedrala Națională și invitându-i la Casa Albă după 11 septembrie, Pentagonul l-a delegat în 2003 pe Franklin Graham un evanghelist creștin care a înfierat Islamul ca fiind "o religie crudă și primejdioasă" să conducă slujba din Vinerea Patimilor.93 Unii americani au distribuit Islamul în rolul jucat cândva de comunism și de Uniunea Sovietică. Fostul președinte al Convenției Baptiste Sudice
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
chiar și neamurile păgâne), la fel cum Botezul creștin constituie primirea în Trupul lui Hristos”<footnote Oscar Cullmann, Baptism in the New Testament, Studies in Biblical Theology, No. 1, London: SCM Press, 1950, p. 58-59. footnote>. Despre Sfântul Ioan Botezătorul, Evanghelistul Luca spune: „Iar copilul creștea și se întărea cu Duhul” (Lc. 1, 80), în sensul că el creștea într-o casă a rugăciunii și a lui Dumnezeu și pentru că a fost tăiat împrejur și închinat lui Dumnezeu. La fel pruncul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
copiii nu pot îndeplini această condiție, și astfel botezul lor ar fi nesustenabil. Ei nu pot conștientiza cele ce se întâmplă la botez, nu pot mărturisi credința, și nu pot fi botezați. Anabaptiștii mai invocă și exortația Mântuitorului consemnată de Evanghelistul Matei la cap. 28, 19: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”. Iată deci, precizează unii contestatari ai pedobaptismului, că botezului trebuie
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
marginea pământului”. (Fap. 1, 8). Până la sfârșitul lumii, până la marginea pământului, creștinul este, prin definiție, o persoană care îi este martor lui Hristos. Un astfel de martor este un martir, pentru că cuvântul grecesc μάρτυς înseamnă „martor”. Totuși, la Sfântul Ioan Evanghelistul observăm o concepție diferită a martirului și martiriului. Pentru el, martirul sau martorul este cel care poartă mărturie prin vărsarea propriului sânge. Vărsarea de sânge pătrunde în imaginea martirului, dar persoana este în esență un martor. Cu alte cuvinte, există
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de viață, care poartă în el germenele exemplarității, să fie transformat într-un document al spiritului, deci să fie consemnat și înregistrat. Însă pentru aceasta ar fi suficiente o permanentă trezie a minții și simpla tenacitate - capacitatea primordială a oricărui evanghelist, a biografului lui Ignațiu sau a lui Eckermann, care, ea singură, a fost de ajuns pentru a izola o experiență unică și a o sustrage indistincției fundamentale care stăruie asupra actelor vieții. Nu e totuși cu putință mai mult? În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obște”. În consecință, domnitorul fixează organizarea a „șase adunări de iarmaroace pe an și anume: -la Sfântul Teodor, în prima sâmbată din Postul Paștelui; -la 17 martie, de ziua Sfântului Alexăi, -de Ziua Crucii, la 14 septembrie, -de ziua Sfântului Evanghelist Matei, 16 noiembrie, -în ziua de Sfântul Spiridon de la 12 decembrie și -la sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, 18 ianuarie. În același timp, poruncește ispravnicilor ținutului Tecuci să facă cuvenitele publicații în tot cuprinsul ținutului, spre înștiințare de obște, ca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
era provincie a Imperiului Roman. Una dintre cele mai vechi dioceze era Lyon, al cărei al doilea episcop, în 177, a fost Irineu (cca. 130-200). Irineu a fost discipolul lui Polycarp, care se presupune că l-a cunoscut pe Ioan Evanghelistul în Asia Mică. Dar ceea ce a cimentat legătura dintre tron și altar a fost botezul lui Clovis (465-511), rege al francilor în jurul anului 500 d.Ch11; această cimentare va fi consolidată de monarhii care au urmat. În cele din urmă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de Sfint ele Paști - de Eugen Stoian, Ouă încondeiate - de Ilie Murărașu, Iertarea o îndatorire prioritară a creștinului, de Marin C onstantin, ABC‐ul micului creștin, de Ioana Săucă; dar și: Când a apărut și Ce urmăriți domnilor așa ziși evangheliști creștin i? Adventismul - o sectă neoprotestantă în ofensivă pentru destabilizarea spiritualității românești; Destabilizarea României sub toate aspectele prin pătrunderea nestingherită a sectelor creștine și neocreștine, ori Ora de religie la ceasul evaluării; Unirea unei părți a românilor cu biserica catolică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dominantă: declinul încrederiitc "Tendința dominantă \: declinul încrederii" 1919: Opt membri ai echipei Chicago White Sox1 renunță la Cupa Mondială în schimbul unei sume de bani primite de la pariori. Decepția lovește jocul preferat al americanilor. 1920-1929: Sinclair Lewis îi denunță pe falșii evangheliști; Ida Tarbell denunță Rockefeller și toată lumea denunță oamenii de afaceri necinstiți și politicienii corupți. 1959: Citat în fața Comitetului Comerțului Extern și Interstatal, profesorul Charles Van Doren de la Universitatea Columbia admite că a aranjat câștigurile de la bine-cunoscutul concurs televizat, transmis pe
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Comerțului Extern și Interstatal, profesorul Charles Van Doren de la Universitatea Columbia admite că a aranjat câștigurile de la bine-cunoscutul concurs televizat, transmis pe NBC, „Twenty-One”. Nu putem avea încredere nici în profesori. 1961: Burt Lancaster câștigă Premiul Academiei pentru interpretarea unui evanghelist imoral în „Elmer Gantry”, după cartea lui Sinclair Lewis. 1965: Ralph Nader, în vârstă de 31 de ani, admirator din copilărie al lui Ida Tarbell și Sinclair Lewis, îi atacă pe cei de la General Motors în cartea sa, Unsafe at
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
la Betleem, în Iudeea, dintr-o Fecioară (cf. Mt 2; Lc 2) sub adumbrirea Duhului Sfânt, și culminează în evenimentele predicării, minunilor, procesului, crucificării, morții, învierii și înălțării sale la cer. Potrivit celor descrise de Sfintele Evanghelii și precizate de către evangheliștii și ceilalți autori ai Noului Testament, în a doua parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi, contemporani evenimentului legat de persona lui Cristos, toate acestea avea să ducă la formarea unei noi mentalități nu doar etnice ci universale. Plăsmuită inițial peste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a trebuit să poarte împotriva revendicării acestui titlu de vindecător, atribuit lui Asclepius, o bătălie dificilă și îndelungă a căror începuturi se pot vedea în scrierile sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, din Noul Testament, perpetuându-se până în secolul IV. Dacă reușim să ne imaginăm complexitatea acestei situații religioase din lumea elenistă de la începutul erei creștine și, în același timp, să realizăm dimensiunea misionară pe care trebuie să o capete și spre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fie îndreptată contra propriei persoane, împotriva atracțiilor lumii și a orgoliului. În In 2, 15 este relatat episodul alungării negustorilor din templu. Lăsând aspectul exegetic cercetătorilor de profil, ne vom opri asupra detaliului tăcut de către sinoptici și amintit numai de evanghelistul Ioan. Alungând negustorii din templu, Cristos s-a folosit de un bici din funii. Valoarea istorică a unui asemenea detaliu este secundară, întrucât s-a păstrat nonviolent, din moment ce cuvintele lui Isus sunt mult mai eficace decât efectele unui bici. Nonviolența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asuprească. Discursul este considerat în contextul văzut de precursorul lui Cristos. Dacă există o evoluție-depășire în antica și noua Lege iudaică, tot astfel trebuie să fie presupusă și o evoluție-completare între precursor și revelația evanghelică. Comportamentul lui Isus din Ghetsemani. Evangheliștii ne prezintă episodul slujitorului lovit de o sabie alături de actul pacificator al lui Cristos, când unii dintre cei prezenți, probabil discipoli, l-au întrebat pe Isus: Doamne, să lovim cu sabia? (Lc 22, 49), și îndată unul dintre ei l-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sub cruce (Mt 27, 54) și a celui din Cezareea (Fap 10) etc. nu sunt relatate cu scopul de a lăuda starea soldatului ori de a-i cumpăni toleranța. Faptul că în toate aceste cazuri se vorbește despre soldați, pentru evanghelist era secundar; aceste episoade au fost exploatate ulterior în favoarea meseriei de soldat.Dacă am încerca o comparație între misionarul creștin și soldatul roman, care nu se încurcă cu afacerile civile (cf. 2Tim 2), nu putem desprinde nimic din scrierile apostolice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
renunțe la meseria lor și nici la modul lor de viață, ci să practice simpla moralitate. E importantă precizarea soldaților, chiar dacă trebuie să ne gândim la soldații iudei din armata lui Irod Antipa (20 a.Chr.-39 p.Chr.). Însă evanghelistul Luca (10-93 p.Chr.) nu a scris pentru iudei și nici pentru soldatul evreu; adresându-se cititorilor săi păgâno-creștini, ar fi voit să spună că un soldat creștin își arată credința păstrându-se la distanță de asupriri și abuzuri. Biserica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din ce în ce mai străină valorilor morale ale creștinismului. Cele mai bune rezultate le-a avut Finlanda în timp ce în Suedia și Danemarca reprezentarea lor parlamentară este amenințată de pragul electoral. Acestor partide le mai putem adăuga micile formațiuni cum ar fi Partidul Popular Evanghelist (EVP) din Elveția și trei partide teocratice, foarte mici, din Țările de Jos. 5. Concluzii. Contrar a ceea ce ar putea duce la confuzia dintre siglele și denumirile partizane, există un tip de partide creștin-democrate foarte clar definit și deci nereductibil
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest context, motivul întunericului și motivul singurătății devin simboluri ale condiției umane și, implicit, ale existenței poetului. Solitudinea ființei întrun orizont al nesfârșitei nopți este reliefată prin opoziție cu evangheliștii ce au fost mereu sprijiniți de prezența divină figurată prin simbolurile biblice: taurul, leul, vulturul. Secvența a doua definește poezia care ilustrează estetica urâtului prin simbolul gropii, sugerând apartenența la teluric, existența într un spațiu inferior și moartea: Sunt stihuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Eliberarea Disidenților. Ernest Gordon, reprezentant al ultimei organizații, a vorbit despre hărțuielile și chiar întemnițarea neoprotestanților și a disidenților religioși. Mulți dintre cei care au depus mărturie au ilustrat prin exemple concrete brutalitatea poliției și discriminările practicate de guvern față de evangheliștii creștini. Dimitrie Apostoliu, din Comitetul Național al Românilor din America pentru Drepturile Omului, a luat și el cuvîntul, în stilul său unic, strigînd în încheiere: "Jos terorismul! Jos comunismul! Trăiască Iisus! Trăiască Ronald Reagan! Trăiască (sic) libertatea! Binecuvîntată fie America
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru Israel și Statele Unite vor fi prelucrate și soluționate în cel mult șase luni. Spitzer i-a vorbit lui Ceaușescu și despre alte probleme decît cele legate de evrei, în special despre persecuțiile suferite de grupările neoprotestante. Bucureștiul arestase 11 evangheliști fundamentaliști pentru distribuirea de biblii în România. Deși Ceaușescu îi amnistiase în timpul verii, Spitzer era preocupat, în primul rînd, de arestarea lor. Președintele român a explicat că fuseseră arestați pentru "infracțiuni economice". Vînzînd biblii pentru profitul lor propriu, aceștia subminau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]