4,693 matches
-
în modalitatea în care sunt reglementate pentru un judecător în activitate. În plus, acest text de lege nu prevede că se menține în baza de calcul al pensiei de serviciu cuantumul sporului de doctorat, ci existența acestui spor. ... 33. După evocarea Deciziei nr. 65 din 2 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de trimitere a conchis că actualizarea pensiei de serviciu se efectuează ori de câte ori se majorează indemnizația
DECIZIA nr. 21 din 27 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267576]
-
faptul că ne vorbesc despre aceeași lume și aceeași epocă, anii din preajma, din timpul și de după ultimul război, ajungând până prin 1960. Acesta e infernul trăit cândva de autoare și de ai săi și „retraversat” prin rememorare. Avem un conglomerat de evocări, de mărturisiri, de portrete, de scrisori, de fragmente de jurnal, de extrase din ziarele timpului, totul de mare interes pentru cititorul de acum. Nu doar pentru acela preocupat de istorie ci pentru oricare. Și poate cel mai mult pentru cititorii
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
cu cele ale unor I.D. Sîrbu, Petre Pandrea, Ion Ioanid, găsindu-i nota proprie în ceea ce criticul numește „infinita delicatețe sufletească” a autoarei, transmisă textului ei confesiv și evocator. „O infinită delicatețe sufletească”, scrie N. Manolescu, „este pusă în slujba evocării unei istorii de care n-a fost cruțat niciunul dintre noi, oamenii unei generații care a avut șansa și totodată neșansa, deopotrivă de absurde, de a trăi două răsturnări ale ordinei politice și grozăvia celui mai înspăimântător deceniu de după mijlocul
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
pe care vi le-am dat sunt pentru a avea dumneavoastră o imagine mai bogată despre ce s-a întâmplat atunci. Cât spuneți în carte despre acest episod este, cred, deajuns, și, subliniez încă odată, corect. Aș adăuga unele date evocărilor dv., nu de importanță deosebită, astfel încât folosirea lor în carte rămâne cu totul la latitudinea dv. Astfel: la Gala Galaction l-a dus pe Sorin, ca și pe mine cu alt prilej, colegul nostru Silvestru Boatcă, al cărui tată, preot
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
pot încheia aceste note fără a vă împărtăși însă, iubite domnule Titel, impresia foarte bună pe care mi-au lăsat-o paginile de rememorare a Banatului cultural, cu informații foarte interesante, noi pentru mine. De asemenea descrierea acelor locuri și evocarea acelor vremi, legate de copilăria lui Sorin, cu multe episoade și portrete vii, de bună calitate literară, reconstituind sugestiv o atmosferă. Iar observațiile, câte am înșirat aici, sunt pentru dv., bineînțeles, facultative, simple impresii ale unui cititor căruia, consultându-l
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
lipsit timpul să se impună. Abia ieșit din „exilul interior", poetul a suferit un exil la închisoare. 1. Templul memoriei Emil Șimăndan în dialog cu Ștefan Aug. Doinaș, Arad, Fundația Culturală „Ioan Slavici", 1998, p. 54. 2. Ștefan Augustin Doinaș, Evocări, București, Editura Fundației PRO, 2003, p. 84. 3. Dosar personal al lui „ Gogu Ivan în arhiva C.N.S.A.S, cota R 874/ 1, notă informativă a sursei „Crișan", 18. XII. 1958, f. 26. 4. Templul memoriei, p. 42. 5. Dosar personal
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
28 septembrie, precum și o cronică la cel mai recent roman al scriitoarei tradus în limba română. Herta Müller a citit câteva pagini din romanul Leagănul respirației, care ar fi trebuit să fie scris în colaborare cu Oskar Pastior ca o evocare a lagărului sovietic în care au fost internați în ianuarie 1945 numeroși germani din România. După moartea lui Pastior, romanul a fost scris de Herta Müller, care a strâns cu grijă documentele necesare și le-a prezentat sub forma unei
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
lui de senzații tari au fost și au rămas, până la adânci bătrânețe, nemăsurate. Relatarea despre emoția pe care a simțit-o în adolescență când, învățând să zboare cu planorul, s-a avântat pentru prima oară în aer se încheie cu evocarea unicului moment comparabil: „o recentă alunecare decolare cu parapanta și în dublă comandă, având schiurile în picioare: la 2000 de metri deasupra pământului, traversezi valea spre înaltul perete muntos care o închide, până prinzi un curent ascendent”. Cuvântul-cheie este aici
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
poetică a autorului se cuprinde în versurile scrise înainte de sfîrșitul secolului al XlX-lea. Ca poet, Duiliu Zamfirescu a încercat să filtreze romantismul, concentrîndu-se asupra unui efort de dominare a versului și idealizînd perfecțiunea formală. Cele mai interesante compoziții rămîn evocările simbolice de natură, pastelurile aluzive și delicate, unde peisajul degajă o melancolie incurabilă (Vara, Iulie, La o fîntînă). În chip simptomatic, nu peisajul mediteranean și nici amintirile latine nu-i oferă lui Zamfirescu material pentru poezie originală, ci rememorarea peisajului
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
și Centrul de Creație Coregrafică Trois C-L din Luxemburg. Marcat de același fragmentarism, spectacolul lui Carmen Coțofană a evocat în două dintre secvențe momente din istoria dansului - al Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și al unui personaj romantic - evocări reușite prin reprezentările lor inspirate, care sugerau esența proprie lumii în care au apărut și, fapt remarcabil, realizate cu mijloace scenografice minime. Tot inspirată a fost și partitura de dans contemporan creată și interpretată de coregrafă, care nu s-a
Înainte de potop by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5701_a_7026]
-
Rodica Zafiu O știre recentă anunță o schimbare de terminologie care va afecta obișnuințele noastre de limbaj cotidian: „CFR Călători renunță la titulatura de Personal, Accelerat și Rapid în favoarea denumirilor din UE” (Gândul, 3.03.2011). Momentul merită o evocare a celor trei cuvinte, devenite de multă vreme substantive comune, înregistrate de dicționare și intrate în literatură. Definițiile din DEX pun în evidență diferențele dintre cele trei categorii: „tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
drepturile de adaptare teatrală a versiunii integrale a Jurnalului, tradus de el în franceză, ulterior și în română de Liliana Șomfălean. Ultima apariție în public a lui Nijinski, în ceea ce Romola a numit „dansul vieții împotriva morții”, a fost o evocare zguduitoare și puțin pricepută de public, a ororilor războiului care devastaseră Europa. Și, după acest moment, artistul s-a afundat, pentru o vreme cumplit de lungă, de 30 de ani, în negura nebuniei. Este, cred, ușor de înțeles teama cu
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
de revista România literară cu sprijinul Fundației „Anonimul”. Titlul cîștigător din acest an a fost Amor intellectualis. Romanul unei educații, excelenta carte de memorii semnată de Ion Vianu. Pledoaria pentru această carte, susținută de Nicolae Manolescu, a subliniat, între altele, evocarea vivace, de adîncime, făcută unei epoci care astăzi riscă tot mai mult să rămînă uitată - sfîrșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50 -, dar și cel puțin două portrete pe care realul talent evocator al lui Ion Vianu le dăruiește istoriei
Premiul Cartea Anului - ediția a noua () [Corola-journal/Journalistic/5908_a_7233]
-
vechi referințe cronologice aparțin anului 1965, când Greil Marcus vorbește nu numai despre cântecele „Mystery Eyes” și „Baby Please Don’t Go”, ci și despre felul tipic americănesc în care le-a ascultat sau ar fi vrut să le asculte. Evocarea e parte a interpretării, împrejurările sunt elemente constitutive în fixarea pe retina memoriei a particulelor de sens. Actul critic ca atare coincide cu actul rememorării: „Melodia izbucni din radioul mașinii asemeni unui potop într-o noapte neagră. Înconjurată de câteva
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
număr dublu, cu multe lucruri de citit, între care o povestire inedită din prima tinerețe a lui Mircea Eliade, comunicată de Liviu Bordaș, câteva „vechi poeme", de asemenea inedite, după părerea autorului însuși, ale lui Mircea Ivănescu sau o emoționantă evocare a marelui savant Gr.T.Popa, de către nepotul său, prozatorul Dumitru Radu Popa. MOZAICUL, 5, 2010: descriind instituția mecenilor de ieri și a sponsorilor de azi, Constantin M. Popa îl trece greșit în rândul celor dintâi pe Gogu Rădulescu, un iubitor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
inspirat de spiritul lui Alexandre Dumas-père, După 20 de ani. Titlu ce ne-ar fi plăcut să le fi sugerat discreților autori ai selecției sau unuia din tot atât de discreții „mușchetari" care au participat la întemeierea revistei o scurtă și sensibilă evocare a momentului de-acum 20 de ani și 200 de numere. Textele alese, avertizează prefațatorul antologiei, arhitectul Mihai Pienescu, „propun scenarii pentru o pedagogie a inițierii în perceperea arhitecturii și spațiului, sau vorbind grecește - propun o paidea, o educație a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6235_a_7560]
-
prim capitol care face impresie contrastantă cu restul. Acest capitol descrie universul satului natal (Cremenari, jud. Vîlcea) și pe membrii familiei autorului, atîta doar că o face în chip romanesc, iar nu în stil memorialistic, tonul povestirii fiind acela de evocare nostalgică, într-o limbă cu tente arhaice, a universului rustic. E ca și cum autorul începe să scrie un roman inspirat din lumea copilăriei, pentru ca apoi, renunțînd să-l mai continue, se mulțumește să-l lipească în prima parte a volumului. Rezultatul
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
fotografii ai spune cehoviene, un Cernăuți din a cărui plămadă, complexă, desprinderea, prin refugiu năprasnic, desfăcea, neconsolat, fîșii de acută experiență umană, — nici o mirare dacă această materie, demnă de condeie prestigioase, pătrunzător intuită de un Gregor von Rezzori, vibrează, în evocarea lui Flondor, de răsunetul unor ecouri încă mai depărtate, vălurește, peste străzi și întinderi panoramice, limbile unei picturalități ce nu se teme, densă și straniu luminoasă, de analogii muzeale, de spectrul unui Toledo livid, străjuindu-ne dinspre El Greco. Deloc trufaș
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
pe la 1370, la Curtea de Argeș": evident, pură fantezie! Valahia de la 1370 prezentă în piesă rămîne una strict convențională, deoarece autorul modifică deliberat datele istorice, în comparație cu eforturile de documentare întreprinse, conștiincios, de un Hasdeu, Alecsandri ori, mai tîrziu, Delavrancea în ocazii similare (evocarea Evului Mediu românesc), Davila cercetează și el documentele, uneori cu minuție, dar nici pe departe în vederea „reconstituirii istorice" (pe care o reușiseră, de bine, de rău, Hasdeu ori Alecsandri), ci pentru a construi cu ajutorul lor o realitate paralelă, total neverosimilă
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
și cele câteva capitole pe care apucaseră să le schițeze pentru a deveni ea însăși Leo alias Oskar. Este însă, mai cu seamă, un exercițiu - inedit prin amploarea și prin minuțiozitatea lui - de explorare a străfundurilor ororii concentraționare, dar de evocare oblică, metaforică, a ceea ce, privit în față și spus de-a dreptul, ar copleși, ar obnubila, ar fi nu literatură ci tortură. Cele aproximativ șaizeci de scurte capitole de proză poetică m-au trimis cu gândul la Fuga morții,poemul
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
dintr-o barcă. Inelul Pescarului este un sigiliu utilizat până în 1842 pentru sigilarea oricărui document oficial redactat de Papa sau contrasemnat de el. Își datorează numele prin faptul că îl reprezintă pe Sfântul Petru pescuind cu plasa din barcă, o evocare a faimoasei pescuiri minunate pe care a realizat-o apostolul în locul în care Isus i-a spus să-și arunce mrejele/plasele, cerându-i apoi: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni". Oare Sfântul Petru trebuia
MISTERELE VATICANULUI. De unde vin simbolurile papale by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62105_a_63430]
-
mișcare a trupului, repetîndu-l pînă la pragul cristalizării unui reflex interior. Iar cînd reflexul apare, emoția e trăită „în platou", scutită fiind de fluctuații extreme. Oamenii deprinși cu o astfel de „rutină de sentiment" pot gusta o emoție prin simpla evocare a unei amintiri. Avantajul stă în ușurința cu care intri în dispoziția scrisului, dezavantajul stă în uzura care intervine în timp și, mai ales, în blazarea care însoțește de obicei ruminația acelorași stări. Ciprian Măceșaru pare să nu atingă platoul
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
piramidei sociale, prozatorul începe să privească spre locul copilăriei sale cu simpatie nostalgică. Perspectiva asupra mahalalei bucureștene se schimbă acum radical, iar copilăria petrecută acolo capătă treptat formă de micro-paradis ce poate fi revizitat pe calea artei. Iau astfel naștere evocările din De azi și de demult, Bunicul, Bunica, dar mai ales din Hagi Tudose, performanță stilistică notabilă, imagine a unei obsesii și a unui destin tragic, dar care, desfășurat în decorul mahalalei natale, degajă acum o patriarhalitate simpatică. In cele
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
port mireasma pămînturilor sfinte. Și behăitul turmei și mugetul de vite / și cîntecul de greieri îmi stăruie-n auz" (Pomenire). Mărturiile biografice ale fiului de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene). Orășeanul actual se întoarce asupra obîrșiilor sale cu o emoție dar și cu o sumețire a unei vechimi sugerînd noblețea și chiar sacralitatea: „Ce gînduri sfinte-n toate încep să te cuprindă/ cu aburul ce suie, stăpîn, pînă la
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
apare primul volum de poezii originale, îndelung pregătit, frapant prin noutate. Odată ajuns scriitor de relativă notorietate, după publicarea volumului în grădină, proustianul scriitor român propune publicului o formulă literară nouă, aceeași pe care o va cultiva pînă la moarte: evocarea obstinată a trecutului, reprezentînd pentru el puritate și frumusețe artistică, în contrast cu prezentul urîțeniei și al vulgarității. De aici apare obsesia degradării, a stingerii și a morții, prezență tutelară în opera lui Anghel - aluzivă în poezie, explicită în proză. Această viziune
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]