4,693 matches
-
Această poveste a unei familii de refugiați din Basarabia, odată cu întoarcerea frontului și așezarea ei în apropiere de Slatina, are un dramatism cum în puține cazuri am văzut; o scriitură de asemenea extraordinară, îmbinând timpurile narative magistral, prezentul și imperfectul evocării, aș spune teribil, încât pe alocuri mi-a indus un soi de atitudine tragică, prin aceea că omul victimă a istoriei devine un învingător. (...) Această poveste a unor învingători - care își pierd averea, își pierd copiii, care se strămută mereu
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
și superstițiilor populare, consemnând unele practici magice străvechi și taine uitate ale naturii în povestiri ca „Vrăjitorul de șerpi” și „Toaca”, fără a adânci însă misterul. Criticii literari au apreciat că originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Analizând opera literară sadoveniană, Pompiliu Constantinescu consideră că „acele neuitate meditații poetice, scoase din contemplarea lumii bălților și din viața peștilor
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
de neliniște, contribuind la cristalizarea valorii literare a nuvelei. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
care devine regiment unde în 1876 funcționar drept căpitan era Dimitrie Bengescu. În războiul de Independență au acționat și militari din Ivești care au luptat la cucerirea redutei Grivița și la încercuirea Rahovei și Vidinului. Scriitorul Petrache Popa în lucrarea « Evocări » prezintă informații din timpului primului război mondial. Generalul Eremia Grigorescu comandantul corpului 6 armata cu sediul în târgul Ivești va deveni comandantul armatei I care-i va bate pe nemți conduși de Makennsen. Între alți generali amintim pe Nicolae Sava
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
bisericii. În Totoreni, paștele morților se sărbătorește în prima duminică după Paști, în Duminica Tomii. Obiceiul există și în satele din vecinătate, ziua în care se ține această sărbătoare putând fi și a doua zi de Paști. Sărbătoarea este rezervată evocării celor dispăruți, ocazie cu care neamurile se reîntâlnesc în cimitirul satului. Biserica fiind în centrul cimitirului, se înțelege că una din funcțiile ei era și funcția ceremonial-funerară. Cu această ocazie se pun pomeni pe morminte, ocazie cu care se aduc
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
de cei doi, Panet a purtat o corespondență în acei ani cu Albert Einstein, vizitându-l chiar la Berlin în 1932. Panet a fost un inginer chimist, cu preocupări teoretice. În articolul ""Albert Einstein - "", publicat de Valter Roman în volumul ""Evocări"" (Ed. Eminescu, București, 1980), se arată că "„Francisc Panet a avut o înclinare deosebită pentru cercetarea științifică, pentru știința fundamentală. Își petrecea multe ore, peste programul obligatoriu, în laboratoarele bine dotate ale Politehnicii din Brno, precum și multe nopți, cu studierea
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
115 (1969), primă audiție, București, 13 mai 1971, Filarmonică; • Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiție, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
București, 13 mai 1971, Filarmonică; • Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiție, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
spirit de umanitate, de eroism și de justiție. Cel mai mare poet indian al tuturor timpurilor a fost Kălidăsa. Cea mai celebră operă a sa a fost Sakuntală. Prin duioșia sentimentelor, prin delicatul simț al naturii și lirismul gingaș, această evocare a iubirii fiicei unui pustnic pentru regele Dushyanta reprezintă una dintre cele mai valoroase opere ale Indiei din acea epocă. O altă capodoperă a literaturii indiene o constituie Panciatantra. Forma actuală a operei a fost elaborată la începutul secolului I d
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
rivalitatea dintre "Tarquini" sau dintre Horați și Curiați. Spre deosebire de legendele grecești, care aveau un caracter mai mult mitologic, în cadrul legendelor romane domină caracterul istoric și aceasta deoarece la romani cultul eroilor are o notă mai puțin religioasă, ci de de evocare a istoriei. Toate aceste creații folclorice constituie izvoare pentru literatura scrisă. Literatura latină cultă apare în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., după modelele grecești, și este ilustrată de Livius Andronicus, Titus Maccius Plautus și
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
scria Eliade în studiul "Yoga. Nemurire și libertate" (1954). Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Après - midi d’un faun" de Stéphane Mallarmé. În general, poemul simfonic constă dintr-o singură parte și este lipsit de ajutorul cuvintelor. El caută, echivalentul sonor al ideii literare narative și descriptive, punând toate resursele orchestrei în slujba comentariului, evocării, ilustrării, meditației sau a descrierii. Alte exemple de poeme simfonice celebre sunt "Finlandia" de Jean Sibelius, "O noapte pe muntele pleșuv" de Modest Petrovici Musorgski, "Penthesilea" de Hugo Wolf, "Ucenicul vrăjitor" de Paul Dukas, "Vltava" de Bedřich Smetana, "Don Juan
Poem simfonic () [Corola-website/Science/321104_a_322433]
-
în anul 1786 de marele cărturar și bibliofil, episcopul Batthyany. Legătura din piele a Fragmentului I, aflat în România, a fost realizată ulterior (sfârșitul secolului al XVIII-lea). Cu ocazia serbărilor de la Aachen (1965), s-a organizat o expoziție de evocare a epocii carolingiene. Cu această ocazie Codexul (fragmentul I de la Batthyaneum) s-a întâlnit pentru prima oară cu părțile dezmembrate, formând din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș). Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
reprezentării imagistice statice. Ritmul compozițional se alcătuiește din salturi, vizibile pe două niveluri: macrotextual și microtextual. La nivel macro, textul, montat pe clasica tehnică a manuscrisului găsit, sare dintr-un compartiment în altul, variind prin compoziție ritmică. Prima parte este evocarea la persoana întâi a mai multor secvențe din viața personajului-narator, într-o succesiune cronologică pe o perioadă de timp de aproximativ 20 de ani. Ritmul este unul allegro. Spațiul și timpul se schimbă rapid (salturi microtextuale), creând senzația de săritură
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
Ion Ghica, Editura pentru Literatură, București, 1965 - Al. I. Odobescu, Editura Tineretului, București, 1966 - Dimitrie Bolintineanu, Editura Tineretului, București, 1969 - Clasicismul românesc, Editura Minerva, București, 1971 - Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973 - Studii și evocări, Editura Cartea Românească, București, 1974 - O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), Editura Cartea românească, București, 1976 - Clasicism și tendințe clasice în literatura română, Editura Cartea românească, București, 1979 - Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (coordonator
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
vecinii acestuia, pictorul William Sidney Mount, a creat primul portret de tip memorial (incomplet, sub formă de schiță). Fotografiile post-mortem nu erau un procedeu nou, însă dagherotipia le permitea celor din clasele muncitoare să comande portrete memoriale, având ca scop evocarea amintirii celor dragi. "„Îmi doresc să am câte o amintire cu fiecare ființă din lume, dragă mie. Nu e vorba de a plăcea ceva ce e prețios în asemenea cazuri, ci doar asocierea și emoția de a te simți în
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
peste dreptunghiul format de tabernacul, proporțiile formelor geometrice respectând teoriile estetice ale lui Ghyka. Liniile diagonale se intersectează pe un ochi al pruncului Isus care este situat în centrul tabloului. În 1955, Dalí a pictat "Cina cea de Taină", o evocare a tabloului lui Leonardo Da Vinci având aceeași temă. Proporțiile generale ale tabloului respectă regulile „secțiunii de aur”, așa cum au fost definite de Matila Ghyka. Isus Christos nu este așezat la masă cu ucenicii, ci este reprezentat în partea superioară
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
pe Șimei, care rostise mari blesteme împotriva lui David (infracțiune pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea) și care nesocotește jurământul făcut de el Domnului și porunca lui Solomon de a nu părăsi cetatea. ,Cartea I a Regilor” începe cu evocarea domniei faimoase, tihnite și prospere, de 40 de ani, a lui Solomon (ce se tâlcuiește ,pace’’), care, cerând de la Dumnezeu înțelepciune pentru a-și conduce poporul, primește ,o minte înțeleaptă și pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, și
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
10 seminții slujitorului său, Ieroboam I, cu lăsarea unei seminții fiului său (11.11-13). Dumnezeu îi mai ridică și doi vrăjmași pe Hadad, Edomitul(11.14-22) și pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei(11.23-25) Cartea continuă cu evocarea domniilor succesorilor săi, în general nelegiuiți și idolatri (Israel-Ieroboam I, Nadab, Baeșa, Ela, Zimri, Omri, Ahab și Ahazia; Iuda- Roboam, Abia; cei mai răi dintre ei fiind Ahab și apoi Omri-16.25,30) cu câteva excepții notabile (Iuda-Asa și
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
va întreprinde în sfera biografiei și a istoriei literare. Repudia jurnalul, considerându-l „o prostie”, însă pe cele ale confraților din alte generații, fie tipărite, fie în manuscris, le citea cu voluptate și le folosea în elaborarea profilului sau în evocarea ambianței culturale și literare. Epistolele lui G. Călinescu ce se publică acum întâia oară sunt trimise poetului Mihai Beniuc (1907-1988), personalitate distinctă a literaturii naționale, și surprind excelentele relații existente între cei doi confrați care aveau opțiuni ideologice diferite, dar
Noi contribuții la biografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4628_a_5953]
-
(în original: 300: Rise of an Empire) este un film american fantastic de război din 2014 regizat de Noam Murro. Este continuarea filmului "300 - Eroii de la Termopile". "" este o evocare ficțională a Bătăliei de la Salamina, scenariul filmului având loc înainte, în timpul și după Bătălia de la Termopile. În filmul "300 - Eroii de la Termopile" interpretează actorii Lena Headey, Rodrigo Santoro și David Wenham. Personajele principle ale filmului sunt Temistocle, Artemisia și regele
300 - Ascensiunea unui imperiu () [Corola-website/Science/331525_a_332854]
-
literari, care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță sau Barbu Delavrancea au făcut ca acestea din urmă să fie uitate la scurt timp după ce au fost publicate. Principala calitate a romanului o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și chiar de analiză psihologică, destul de rară la scriitor. Perpessicius scria, de asemenea, într-o cronică din anul 1929: „Dacă se poate vorbi de un roman, nu atât rechizitoriu, dar icoană a războiului nostru, cu toate stările lui de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Imperiul Otoman, rivalitatea între frați, orgoliul cavalerilor medievali adunați în jurul unei mese rotunde, prezența acestor motive având rolul de a susține ideea că personajul principal este un erou mitic. În plus, secvența confruntării lui Timur Lenk cu Baiazid face posibilă evocarea unei adevărate filozofii a vieții: efemeritatea gloriei ("„Mărirea și slava sunt fum!”"). Profesorul Marius Diaconescu (lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București și specialist în istorie medievală) a afirmat că Mircea cel Bătrân nu l-ar fi
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
Bibescu, care era un mare povestitor, a jucat rolul unei urechi exterioare pentru scriitorul izolat. Mai târziu a publicat „Scrisorile lui Marcel Proust către ". Cumnată să, scriitoarea Martha Bibescu, căsătorită cu fratele său George Valentin, a publicat un volum de evocare a lui Proust intitulat " Au bal avec Marcel Proust" ( La bal cu Marcel Proust). De fapt cartea e destul de amuzantă, povestește cum prințesa a dansat o noapte întreagă fără să-l bage în seamă pe Marcel Proust. În anii 1939-1944
Anton Bibescu () [Corola-website/Science/297505_a_298834]