1,092 matches
-
de ciupercă evoluată și dintr’o specie de algă albastră sau verde, adică inferioară. Așa cum am arătat Într’un capitol anterior, evoluția Înseamnă, Între altele, adaptarea la medii tot mai oxidante și astfel, ciuperca, principial iubitoare de medii reducătoare, dar evoluată, respectiv alga, principial iubitoare de medii oxidante, dar neevoluată, se află deci la paritate din punct de vedere redox, ca și indivizii dintr’o biocenoză oarecare. Atunci când o substanță străină intră În contact cu lichenul are loc modificarea potențialului redox
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alternarea proceselor auto- și heterotrofe În cadrul aceleiași celule, conferă o stabilitate deosebită, superioară biocenozei chiar; Euglena trăiește În medii, ca bălțile, recunoscute ca poluate, mai ales cu substanță organică. Dar stabilitatea Înseamnă șanse extrem de scăzute de evoluție; Într’adevăr, formele evoluate ale Vieții sunt reprezentate de organisme pluricelulare, ce au apărut În cadrul perfecționării și diversificării biocenozei. Nu trec degeaba În revistă feluritele experiențe ale evoluției Vieții. Ele sunt menite a identifica modele verificate pentru a Împăca tehnologia cu mediul. Euglena pare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trei celule trebuiau să fie și ele specializate, pentru deplasare, hrănire ș.a.m.d. Iată că pluricelularitatea devenea cu mult mai complexă, chiar dacă simplificăm lucrurile. De fapt, primele organisme ce se ridică pe uscat sunt batracieni, eventual pești, deci destul de evoluate. Chiar așa fiind, gata pregătite pentru asaltul uscatului, animalele trebuiau precedate de un sprijin logistic: plantele, furnizoarele hranei. Iar acestea cunoșteau doar o pluricelularitate destul de simplă, aproape o simplă aglomerare de celule, cu prea puține caractere de specializare În viitoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a dovedit a avea valoare evolutivă, adică strategică, deși din punct de vedere tactic era dezavantajos obligând mușchii la a căuta mereu un mediu proaspăt. Chiar dacă mușchii constituie o linie evolutivă Închisă, din ei nedescinzând vreo grupă de plante mai evoluate, ei și-au Îndeplinit, alături de licheni, rolul de valoare esențială: pregătirea uscatului pentru colonizarea Vieții. Astăzi chiar, ei, mușchii și lichenii, sunt pionierii Vieții În formațiunile geologice nou formate, precum insulele vulcanice ori lava solidificată pe pantele vulcanilor, refăcând scenariul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ea va fi populată de o vegetație ce iese la suprafața apei, alcătuită aproape exclusiv din monocotiledonate ca stuful, papura și rogozul. O privire de ansamblu arată că odată cu scăderea vitezei apei, speciile vegetale ce-o populează devin tot mai evoluate. Iar acum să ne amintim că o specie evoluată trăiește În medii mai oxidante sau, altfel spus, mai entropizate. Cu alte cuvinte, compoziția vegetației susține afirmația mea privind entropia mică a apei curgătoare, respectiv mare a apei stagnante. Toate acestea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la suprafața apei, alcătuită aproape exclusiv din monocotiledonate ca stuful, papura și rogozul. O privire de ansamblu arată că odată cu scăderea vitezei apei, speciile vegetale ce-o populează devin tot mai evoluate. Iar acum să ne amintim că o specie evoluată trăiește În medii mai oxidante sau, altfel spus, mai entropizate. Cu alte cuvinte, compoziția vegetației susține afirmația mea privind entropia mică a apei curgătoare, respectiv mare a apei stagnante. Toate acestea se observă bine chiar la o apă curgătoare, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
viteză mică, precum crapul, șalăul, somnul, au cedat locul, atunci când gârla a devenit, În urma acțiunii omului, o baltă, deci s’a entropizat, speciilor de apă stagnantă, carasul, bibanul. Plantele inventariate de aceiași copii, fac parte din aceeași categorie, a celor evoluate, proprii mediilor entropizate, predominând monocotiledonatele de felul stufului, papurii și rogozului. Dacă lucrurile s’ar opri aici, poate n’ar fi cine știe ce. Dar, invariabil, orice apă stagnantă se colmatează devenind mlaștină, apoi teren ferm, proces ce se cheamă eutrofizare, sau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi Înlocuite de specii evoluate, ca stuful, ce preferă mediile oxidante. Mai departe, În urma colmatării pe care plantele de felul stufului o promovează, Își vor face apariția plantele lemnoase. Din râu, prin stadiul de baltă, se ajunge la pădure. Și asta, În urma unei acțiuni nefondate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
după multe milioane de ani, a fost petrolul și gazele naturale, forme de carbon la care organismele nu mai aveau acces, nici geografic, nici nutritiv. După ce Viața a cucerit uscatul, procesul În discuție a fost continuat și completat de plantele evoluate, din neamul ferigilor, al căror lemn s’a acumulat În adâncul mlaștinilor din zona de tranziție dintre uscat și apă. Acolo, În multe milioane de ani, au generat cărbunii; În fond, global vorbind, hidrații de carbon au pierdut doar apa
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o decizie. Dar, Înainte de a propune, de-a lungul mai multor capitole, altceva, să urmărim evoluția tehnologiei energetice. Am eu ce am cu istoria... Până În epoca revoluției industriale, demarate acum vreo trei secole, civilizația umană s’a născut, consolidat și evoluat folosind aproape exclusiv energia obținută prin arderea biomasei, În principal a lemnului. O atare sursă de energie nu este poluantă, ea eliberând bioxidul de carbon fixat de plantă și consumând cantitatea de oxigen eliberată concomitent de aceeași plantă. Deci este
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bioxidul de carbon, ci și de compușii sulfului. Atmosfera primară, reducătoare, a Pământului conținea și sulf, Într’o formă evident reducătoare, anume aceea de hidrogen sulfurat. Pentru Viață, În primele sale stadii, acesta nu reprezenta nici un pericol, dimpotrivă. Pentru organismele evoluate Însă, el este un puternic toxic: amintiți-vă de peștii omorâți de el, anul trecut, la Podu Iloaie. Odată cu evoluția Vieții, acest hidrogen sulfurat devenea din util, inutil, apoi dăunător, trebuind să fie eliminat. Care a fost mecanismul? O biocenoză
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
strategice, În domeniul biologic, adică organe diferite În care se acumulează substanța tactică, respectiv strategică, această deplasare de graniță deci, a indus mari asemănări Între substanța de rezervă a plantei, respectiv a animalului. Mai concret, cu cât planta e mai evoluată, cu atât o parte mai mare a amidonului este prezentă sub forma amilopectinei, un polimer puternic ramificat, care seamănă ca două picături de apă cu glicogenul, substanța de rezervă a animalului, de asemenea superior, pe care acesta din urmă o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
hotare și În interior. În exterior, războiul chimic se poartă acerb doar la specii inferioare, aproape exclusiv În mediul acvativ, adică acolo unde animalele pot schimba mesajele chimice și, mai ales, În primele stadii de dezvoltare În cazul animalelor mai evoluate. Ca și la celelalte organisme, scopul e dublu: eliminarea intrușilor, respectiv a suratelor supranumerare de la concurența pentru hrană. Așa poate fi considerată secreția măcar a unora dintre toxinele paraziților intestinali. Alt exemplu? Ouăle ariciului de mare nu se pot dezvolta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aceeași cale și raportul dintre sexe. Hrana constituie ea Însăși un mesaj chimic, tot pe calea medierii redox. E drept, asta capătă denumirea de chemotactism, atragerea pe cale chimică, În baza căreia amoebele ori protozoarele se orientează spre hrană. La speciile evoluate războiul chimic se umanizează. Mai precis, se transmit doar ultimatumuri ori mesaje cu felurite scopuri. Mijlocitorul e tot chimic și se cheamă feromoni, iar caracterul strict de mesaj e subliniat de cantitatea de substanță necesară: câteva molecule. Ce mesaje pot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
animalul Își adaugă un sistem nervos care, scurtând drumul mesajului, totuși neexcluzând hormonul, mărește viteza de răspuns la stimuli. Ontogenia repetă filogenia, altfel spus, dezvoltarea unui individ parcurge rapid Întreaga evoluție de până la el a speciei. Consecința e, pentru organismul evoluat, adică acela ce parcurge mai multe etape În ontogenie, o dependență mare, apoi din ce În ce mai mică, pe parcursul devenirii sale, la mesaje false. Și, dacă reglarea numerică a populației s’a făcut inițial prin mijloace drastice, ucigașe, ce devin apoi, pe măsura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult, lacul e situat În pădure. Or, evoluția lacului, prin stadiul de mlaștină, duce invariabil la pădure. Dar stadiul lacului pe care-l prezintă Eminescu este protectiv, depoluant pentru mediu. Pentru că vegetația pe care o amintește e alcătuită din specii evoluate, deci cu puternică acțiune reductivă asupra mediului, prin urmare depoluantă; iar pădurea Însăși e alt depoluant. La sfârșitul vieții, Eminescu aduce o altă ipostază a apei: marea, care anihilează orice: păsări călătoare ori catarge, ori pe el Însuși. Într’adevăr
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Vieții e evoluția, mai bine zis autoperfecționarea ei continuă. Or aceasta, adică formarea de structuri tot mai complexe, Înseamnă creșterea gradului de ordine, adică scăderea entropiei și are loc, evident, la nivelul viului, atât ca specie, deci apariția unor specii evoluate, nu involuate, cât și ca asociere a organismelor ca populație, când organismele sunt din aceeași specie și biocenoză, care asociază populații ale unor specii diferite. Și, cum nu există perpetuum mobile, scăderea entropiei la nivelul biologic este compensată de o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Îi trebuie un timp lung, geologic, pentru găsirea, nu a vechiului echilibru, ci al unuia nou. O astfel de dezechilibrare a fost indusă de apariția omului. Omul aduce ceva În plus la entropizare; dar el e specia recentă, cea mai evoluată. Nu cumva dezechilibrarea indusă de el o fi normală și va fi reechilibrată Într’un viitor Îndepărtat? Ca o remarcă personală aș spune că, din moment ce omul e un produs al naturii, aceasta poate anticipa acțiunile omului. Și omul are un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Vieții În condițiile unui aport energetic limitat. Și astfel urmează a doua etapă: lacul e invadat, dinspre țărm, de stuf, papură, rogoz, de Iris nu Crețu, ci pseudacorus, adică stânjenei de baltă. Toate sunt monocotiledonate, adică plante dintre cele mai evoluate, cu putere reducătoare mare asupra mediului, dar și productivitate de biomasă. Ce lasă ele În urmă, În ofensiva lor lentă dar sigură asupra ochiului de apă din mijlocul lacului? Un uscat, alcătuit din resturile vegetale ce se transformă Încet În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu numai atât. Pentru că În urmă, acel sol nou trebuie populat, evident cu alte plante decât cele aflate În ofensivă, acest sol trebuie pregătit astfel Încât să le fie optim. Aceste plante succesoare sunt de regulă dicotiledonate, adică ceva mai puțin evoluate și, implicit, cu slabe posibilități de pregătire din punct de vedere redox a solului și iubitoare de medii mai puțin oxidante decât plantele din ofensivă. Iar aceste condiții sunt realizate tot de acestea din urmă care, monocotiledonate fiind, reduc puternic
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
urmașilor; adică greul drum de la potențialitate - celula primordială a unui nou organism, zigotul - la manifestarea Vieții - planta matură. De la primele plante terestre, mușchii, careși lasă urmașii, milioanele de spori, În voia soartei, fără nici un fel de rezerve, sau ferigile, mai evoluate, care Învață acești spori, cu mult mai puțini, să-și constituie un fel de dispozitiv - protalul - menit a favoriza Încrucișarea și dezvoltarea unui embrion, se ajunge la o mai mare grijă la plantele superioare, producătoare de semințe, care Înzestrează embrionul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
strămoșii actualelor animale și plante erau Într’adevăr uriașe și, evident, primitive. Evoluția biologică a cizelat organismele și le-a micșorat talia. Comparați un dinozaur și o șopârlă, ori ferigile arborescente din carbonifer și plantele actuale, dintre care cele mai evoluate, monocotiledonatele, sunt În principal modeste ierburi. Tot mitologia română arată și cum s’au succedat aceste vârste umanoide. Anume fiecare a degradat, În felul ei, lumea, pierind apoi sub dărâmături În favoarea următoarei. Iar noi se pare că facem la fel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cât o alună ce seamănă mult cu laleaua, dar de culoarea cafelei cu lapte și stropită cu maron-liliachiu. E vorba totuși de un monument al naturii, amenințat cu extincția, nu În mod natural, ca specie devenită incompatibilă, căci e o evoluată monocotiledonată, ci prin defrișare. Și tot acum e vremea liliacului, care arată oricum mai frumos În natură decât pe tarabă. Nu le cumpărați, oameni buni, cei ce iubiți natura; doar așa poate fi frânată această barbarie. Mai bine e să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
viitoarea piele, a păstrat cu sfințenie un mediu asemenea oceanului momentului: tot un fel de mare internă; a doua. De atunci, să tot fie vreo 600 de milioane de ani, aceste organisme, care Între timp au ajuns animale tot mai evoluate și chiar oameni, se Încăpățânează săși păstreze intactă această mare internă, adică În aceeași stare primordială, chiar dacă au ajuns pe uscat; pentru asta au născocit rinichiul. Pentru că fără apă viața nu e posibilă, purtăm de nevoie această apă mereu cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
puternic pentru a nu fi Încercat, și pe uscat și În apă, chiar fără șanse; iar asta e o dovadă că natura nu acționează programat ci, având la dispoziție un atât de vast laborator, Își permite să experimenteze la Întâmplare. Evoluate deci pe uscat, plantele superioare nu păstrează sub scoarță, Între celule, apă, ci gaze, o altfel de mare interioară, una aeriană, deși În celule păstrează și ele acea câtime din marea din care acestea au ieșit pe uscat. Să revenim
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]