1,030 matches
-
cu un copac înflorit sau unul plin de promoroacă, altul părea a fi un om cu fața întunecată, lângă el o femeie cu ochi mari și buze cărnoase. Figurile se roteau în jurul copacului dansând. Deodată țâșni în aer o muzică exaltată pe clape de pian, saxofon, trompetă. Ridicându-și fruntea ca electrizat, văzu pe estradă o trupă muzicală de negri cântând; dezlănțuirea lor se produsese cu repeziciune, ori el fusese luat prin surprindere. Clienții localului rămaseră impasibili, nemișcați. Pentru un străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lipsuri penibile soția și fetele, căci pentru averea părintească pierdută trebuiau acum ei să plătească, vinovații prin naștere) s-a numărat între cei mai dotați discipoli ai lui Tudor Vianu, adevărat cap filosofic și minte luminată. Cu vederi de centru-stânga, exaltând rolul burgheziei în civilizația modernă (de unde și marea lui admirație față de Thomas Mann), simțindu-se aproape, din motive ideologice, de național-țărăniști, era directorul săptămânalului de cultură Țară nouă (sub oblăduirea Frontului Renașterii Naționale al lui Carol al II-lea). În
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spiritul de jertfă“, luptătorul naționalist fiind chiar mai mult decât atât: „erou, preot, ascet, ostaș“ laolaltă. „Oameni tragici și sintetici“, acești naționaliști, „demiurgii lumii noi“, mânați de parola mussoliniană vivere pericolosamente, citată ca „cea mai lapidară concretizare a vitalității creatoare“, exaltă „valoarea etică a forței“. Încercând să-și înaripeze cuvintele ca și Eminescu, profetul său pe care-l ascultă cu pietate și fervoare, Vasile Marin îi avertizează pe adversarii naționalismului: „să ia aminte rahiticii intelectului strânși în țarcurile democrației comunizante: nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca pe o cale de mijloc între asimilare și inserție, ci ca pe un proces specific, prin care se suscita participarea activă a persoanelor celor mai diferite). Fără a nega diferențele, știind să le ia în seamă fără a le exalta, bazându-se mai mult pe asemănări și convergențe, politica de integrare pune accent pe egalitatea drepturilor și obligațiilor, pe exigența de a da fiecăruia, indiferent de originea sa, posibilitatea de a trăi demn în societate dacă acceptă regulile și devine
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cum comunele în care taxele fiscale sunt mai mici sunt cele aflate într-o situație intermediară, ele apar ca principalele beneficiare ale unui mecanism al finanțelor publice locale mai solidar decât se crede în general. Aceste remarci nu înțeleg să exalte nici nivelul național, nici mecanismele solidarității deja existente, și aceasta din cel puțin două motive. Mai întâi, dacă redistribuirile operate prin politicile naționale au redus efectiv inegalitățile nivelului de trai între regiuni, ele pot, pe o scară mai largă, "să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mi-a spus doar că este o moștenitoare a celei mai importante vii din Cotnari ... normal că pe loc mi-a sugerat ideea unui posibil mariaj ... benefic pentru ea în plan social ... benefic pentru mine în plan material. Tot mai exaltat de șansa ce mi se oferă ... ajuns la Cotnari și, apoi, în fața vilei Terente ... bat cu încredere la ușă. În timp ce îmi aranjam ținuta îmbățoșată ... ușa se deschide și apare o ... servitoare bătrână ... abia târându-și niște saboți ... care ... oarecum deranjată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în proză! Oricum, nu cred că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act de creație e în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act de creație e în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar fi ea de sofisticată și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intercomunicare, prin care eul se completează cu dimensiunea lui "noi", unde conștiința eului individual este întotdeauna cu ceva mai puțin decât cea a lui "noi", a ceea ce se reflectă și în conștiința altora. Aceasta este mereu o sursă de a exalta "inimile" și de a genera în ele idealuri care, altfel, doar individual, s-ar risipi fără rost. Prin conștiința sa, individualul ajunge multiplicabil la infinit, într-un "tot" spiritual, dumnezeiesc, ca ceva în sine, diferit dar solidar cu realitatea înconjurătoare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
considerate prin comparație societățile primitive și cele cu o cultură bogată, civilizată. În acest sens, ea a făcut distincție între societățile cu o "cultură apolinică", care accentuează pe armonia pacifistă, ca diferită de societățile cu o "cultură dionisiacă", în care exaltează conduitele agresive. Mai multe studii de psihanaliză din această vreme s-au raportat la cercetările de antropologie ale lui Margaret Mead. În studiul sexualității ea s-a folosit de metoda comparației, confruntând problemele ce vizau tulburările specifice adolescenților americani cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și a transformat investirea într-o ceremonie religioasă de acces într-o nouă societate: cavaleria. De unde, în fine, închiderea grupului asupra lui însuși, cu tendința de a rezerva starea, tipul de viață și virtuțile cavalerului vitejia, onoarea pe care o exaltă cîntecele de gestă fiilor de cavaleri, adică tendința către formarea unei nobilimi. În secolul al XII-lea nu mai există opoziția oameni liberi și oameni neliberi, ci nobili și nenobili: acești "ignobili" șerbi, țărani liberi formează imensa majoritate a populației
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
romantice, căreia Victor Hugo, poet național, îi rămîne martor, și după eșecul din 1848, se deschide era realismului și a naturalismului, de la Flaubert la Zola. Literatura începe să observe o epocă dominată de cultul științei și al faptului pozitiv. Poeții exaltă arta pentru artă, compun creații originale, de la Baudelaire la Verlaine și Rimbaud. Marelui public, în ceea ce-l privește, îi place romanul popular, teatrul de bulevard, opereta. În fața academismului care domină arta oficială, opera lui Manet marchează o cotitură și deschide
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
introducînd un numerus clausus în profesiile liberale și o definiție a rasei mai riguroasă decît în legislația germană. Noul regim vrea să inițieze "revoluția națională". Aceasta semnifică o ruptură completă cu spiritul și opera Revoluției franceze și valorile liberale. Regimul exaltă corpusurile intermediare familie, provincie, corporații și, cu susținerea Bisericii, propovăduiește reîntoarcerea la ordinea morală după așa-zisul "esprit de jouissance"16. El preconizează de asemenea întoarcerea la pămînt, sursă a tuturor virtuților. Prin aceasta, ideologia de la Vichy, al cărei ecou
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii externe a generalului de Gaulle. Cu ocazia războiului de Șase zile, în iunie 1967, de Gaulle dezaprobă intervenția militară israeliană și invită la o reglementare a problemei palestiniene; la 24 iulie, discursul de la Montréal exaltă "Quebecul liber"; luările de poziție ale generalului neliniștesc o parte a majorității înseși. Valéry Giscard d'Estaing denunță "exercițiul solitar al puterii" și dorește ca Parlamentul să redobîndească "un exercițiu mai normal al funcțiilor sale". Criza din 1968 și plecarea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ea e destinată să rămînă, de-a lungul timpurilor și al istoriei, turma mică, minoritate de înțeles ca ferment calitativ orientată ascendent, opusă tendinței dominante grele, gravitaționale. Critica practicată de André Scrima nu descalifică datele pe care se aplică ; le exaltă, dimpotrivă, potențialul spiritual ascuns. Discernămîntul înseamnă aici a identifica într-o temă ceea ce e carență, balast, închidere, a separa și a fixa aceste aspecte în negativul lor, pentru ca, astfel degajată, tema să fie răsucită ascendent, să devină vector spre zenit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
multiplicitate, etalîndu-și în univers posibilitățile de creație. Lumea e o uriașă (și indefinită) constelație în care pulsează aceeași lumină, preaîndepărtată Dar nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență care poate transgresa orice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în nevoie și combaterea nedreptăților sociale, respectul pentru ființa umană, explicarea lumii și a istoriei pornind de la principii înalte, tematizarea acordului între rațiune și credință. Dar, oricît de nobile, aceste preocupări nu scot religia din sistemul antropocentric, nu îi mai exaltă paradoxurile fondatoare și traseele vertiginoase. Privatizarea religiei a fost interiorizată. Credința a căpătat măsura individualului. Această mutație are deja un trecut. Philippe AriŁs dedică un capitol din cartea sa. Omul în fața morții imaginii pe care membrii unei familii catolice fervente
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu permitea sedentarizarea celor din urmă, transformarea lor în obiectivări autosuficiente. Dimpotrivă, toate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
față de contingent Omul comun nu își gîndea totuși împlinirea după acest model maximal, ci mai degrabă ca pe o realizare naturală a măsurii puse în ființa lui care, asemenea plantei, are o anumită lege de dezvoltare. Răsturnînd însă perspectiva, Platon exaltă chiar și acest model vegetal, plasîndu-i rădăcinile în cer. Greci sau nu, gînditorii vechi considerau că persoana umană este însoțită de un reper transcendent, de sufletul ei adevărat, de dublul ei ceresc, de un daimon păzitor. Revelația tradițiilor monoteiste a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să umbrească pînă la urmă Principiul însuși capătă un orizont de rezolvare. Avînd în centrul său tema întrupării, creștinismul a pus un accent puternic pe posibilitățile pozitive ale trupului. A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la Cusanus, după ce în prima parte a tratatului De docta ignorantia expune principiile unei teologii cu două volete, afirmativ și negativ, precum și articularea lor, în a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în minte și în discurs, o temă străveche : condiția antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
veneam ades aici, Mărturisesc, cu spaimă și oroare, Mă atrăgea bolnavul peisaj Cu flori atât de trist strălucitoare.” Dintre marii poeți ai lumii, Labiș închina versuri numai lui Rimbaud și Villon. Ambele poeme sunt scrise într-o tonalitate exuberantă, el exaltă risipirea, libera vitalitate descoperindu-le un substrat tragic. Labiș se identifică cu Rimbaud când îi atribuie „neastâmpărul tragic”. Poemul Arthur Rimbaud trasează o acoladă unificatoare, poate într-un anumit tonus vital sau în energia unei adresări comunicative, într-un “cadru
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Așa înaintea creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli ai vieților sunt. O rază și câteva șoapte Pierdute în vânt! Exaltată de teroarea întunericului, contemplația izbutește să-l înfrângă parcă printr-un act de participare imaginativă la crearea lumii. Nu cunosc încă vreun studiu care să ne arate în ce constă deosebirea dintre contemplația sensibilă estetică și contemplația sensibilă religioasă. Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poate natura, fiindcă zeii înșiși erau concepuți după chipul și asemănarea omului. Cele mai aberante patimi ale omului capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în mitul răpirii lui Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos ale lui Socrate și Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștinism” al acestor scriitori. Toată redeșteptarea inspirației antice, zice Clerc, e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în cortegiile dionisiace ale bacantelor, în subteranele misterelor eleusine și în orgiile Citerei, Lesbosului și Corintului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]