887 matches
-
care se desparte la un moment dat, în toiul petrecerii (de bucurie, humuleșteanul încinsese un chef de pomină, ca pe vremuri), iar pașii îl duc agale, în mod fatal, spre casa femeii iubite, amintirile făcându-l să simtă "o duioșie exaltată" atât "pentru trecutul secular al Iașilor", cât și "pentru trecutul lui de aci" și pentru iubita "care-i fermecase viața și i-o prefăcuse în poezie". Dar vraja se rupe în zgomotul unui zornăit de pinteni ce se aude în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asupra lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
orice preț. De ce o fac ? Nu este numai spirit critic sau civic, sau patriotism, sau pașoptism întârziat. Voi reveni imediat și asupra acestui punct foarte sensibil. Schimbarea la față a României ? Fără îndoială ! Dar nici pe departe în stilul liric-flamboiant, exaltat, imperialist-profetic-apocaliptic al lui E.M. Cioran. O Românie în delir ? Ar fi o sinistră caricatură și o catastrofă, un izvor al tuturor fanatismelor și iraționalismelor naționaliste și totalitare, cum, în parte, din nefericire, s-a și întâmplat. Doresc, dorim, doar ordine
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
un răspuns la următoarea întrebare: care au fost primele semne ale libertății acestora? În marea lor majoritate, lucrările ce au ca subiect evoluția Bacăului de-a lungul secolelor XV XIX păcătuiesc, din punctul nostru de vedere, prin maniera, dacă nu exaltată, atunci profund subiectivă a abordării. Încercând să rezumăm, conform acestei abordări, istoria evolutivă a Bacăului ar fi avut un demaraj citadin excelent - încununat de construirea bisericii Precista (1491) și a Curții domnești la sfârșitul secolului al XV-lea -, urmat de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
două ramuri după abdicarea lui Carol Quintul în 1556. În 1609, Henric al IV-lea este la un pas de un război împotriva împăratului în legătură cu succesiunea ducatului de Clèves. Dar la 14 mai 1610, el este asasinat de Ravaillac, catolic exaltat care a afirmat că ar fi acționat singur (document 2, p. 195). DOCUMENT 1 Un episod din războaiele religioase în Auvergne Jean Burel (către 1540-1603), burghez din Puy și înfocat partizan al Ligii, a lăsat un jurnal prețios în care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor marinarilor, drept un sfînt. Mai mult încă, li-era frică de el. Un astfel de om nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pozi? ie ale lui Iorga �n jurnalistică să politic? , �ncerc�nd s? �rezolve cvadratura cercului� ? i s??? i justifice pozi? iile, ne aminte? te de referirea lui ? eicaru la �zigzagurile� fanteziilor ? i reveriilor lui Iorga ? i la concluziile sale excentrice ? i exaltate. Erau aceste inconsecven? e bazate pe imoralitate? Nu. Aceste atitudini devin consecvențe dac? nu uit? m c? Iorga �ncerca s? apere Rom�nia Mare �n cadrul idealurilor lui s? m?n? toriște. Rom�nia Mare ? i s? m?n? torismul constituiau temeliile lumii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
o sală pusă la dispoziție de Raluca Nathan, i-am putut vedea filmul Înghițitorul de săbii. ...mesaj dramatic din România îndepărtată ce-mi parvenea avându-l pe Alexa așezat lângă mine, urmărindu-i filmul. Un moment de afecțiune complice și exaltată. O însângerare... o răscumpărare. Pe de o parte mă tulbura cruzimea acestei istorii care răsuna în privitorul ce eram ca o reverberație de acolo, din lumea părăsită dar definitiv conservată a țării, iar pe de alta mă bucuram să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
invitat pe Alexa la Teatrul Odéon pentru a prezenta, imediat după 22 decembrie '89, monologurile shakespeariene puse în scenă cu același actor de neînlocuit, Ștefan Iordache, de care acum era nedisociat. Celălalt "dublu" al sau... Dincolo de spectacol, în acel context exaltat, amprenta momentului e mai puțin o amprentă artistică, cât una biografică. În seara aceea, la Odéon, mi se confirma că intram împreună într-o nouă secvență a istoriei noastre, a țării, a prieteniei. Pe scenă, Iordache fascina prin amestecul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos !" iar gigantica schelă, mirosind a lemn proaspăt geluit, construită de regretatul Vittorio Holtier din fosa orchestrei și până în tavanul boltit al sălii Teatrului Național, devenea, sub ochii noștri, zidul bisericii care se clădea, magic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe el însuși cu fiecare rol interpretat: ce mai poate? cât mai poate? oare chiar nu mai poate ? Costumul lui e ca o prelungire a corpului, vocea ca o orchestră de instrumente și fiecare ton, o lume de nuanțe. Energic, exaltat, începe să recite monoloage și să-l facă pe Sufleor complice în acest act de virtuozitate teatrală pe care-l vânează. Joacă de parcă n-ar mai fi jucat nicicând și știind că n-o să mai joace nicicând. Că vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu farmecul unei simplități cuceritoare. Prin asta, spectacolul lui Alexa Visarion pare să omogenizeze insăși esența teatrului, ca joc și ca viață. (Ion Parhon) O parte din publicul prezent la premieră. 1997 PESCĂRUȘUL A.P. Cehov Teatrul Dramatic "Metamorfoze" Constanța ...Disperarea exaltată e atmosfera vitală a personajelor, atmosferă în care nu mai putem respira. Un Cehov cu sufletul la gură. La Cehov și în acest spectacol totul se duce spre țipăt. Țipătul ca stare permanentă, existențială. Starea de țipăt. Este marele strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intensitate partenerii. De aceea se spune că reprezentația nu se termină când s-a tras ultima cortină, când jocul actorilor, misterios, agresiv și poetic se stinge. Ea se împlinește în aplauze, acele aplauze emoționante și ele, pătrunse de bun gust, exaltate și totodată liniștitoare. Spectacolul se sfârșește acasă, vorbind despre el sau neștiind ce să spui, căci multele întrebări nu s-au sfârșit. Le-ați spus actorilor la finalul repetițiilor că "detaliile contează foarte mult, altfel se pot uniformiza sensurile". Da
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lumii! Bine, veți spune, și ce-i cu asta? Vedeți, poate și faptul că ne aflăm într-un an electoral mă face să corelez situații care, altfel, nu ar fi de corelat. Aflîndu-mă, deci, în miez de noapte în mijlocul puhoaielor exaltate, nu mi-am putut reprima tentația de a relaționa ce se întîmpla pe străzile Iașilor, pe străzile tuturor marilor orașe ale țării, cu scrutinul care deja s-a consumat, cu cel care se va consuma în toamnă, pe cale, amîndouă, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala în rumoare e plină. E un program de zile mari: Chopin, cu o japoneză la pian. Intru și, pe pasajul din mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței. 2001 Ghiuji priapici, juni candizi 4 ianuarie Ne încăpățînăm să credem că și pe alte riviere, decît cea... bahluviană, se întîmplă lucruri demne de luat în seamă. Ba, am zice (numai să nu deranjăm prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
involt pas de dans. Aceeași ușurință și pe scenă fie și una pe loc improvizată și în înamorarea de primul ivit (unul chipeș, evident). Și în nașterea pruncului dorit/ nedorit și în înhumarea lui imprevizibilă. Și în dementa pasiune pentru exaltatul Esenin, și în dansul descreierat printre sîngeroșii bolșevici. Gestul final e, și el, scenic: eșarfa din jurul gîtului prinsă în roata mașinii fantomă, o gîtuie mortal. Vecinul/vecina ex Secu. Aceeași răceală de-a ucide fulgerător propășitul cîine care i se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de o anume reconfortantă cruzime axiologică, angajat în destinul artei, care, în anii începutului său catedratic, anii anonimatului, desena candid, alături de studentul ce eram, într-o bancă de seminar, gingașe profiluri de camee... Era Dan Hăulică. 3 august L. intră, exaltat, în atelier să mă anunțe că lucrează la o pînză pe care a plasat... mărgele. De ce nu! Neștiind, scumpul de el, că truvaiul lui e fumat deja de vreo sută de ani, din faza primelor exacerbări moderniste. Trăiește simpatic exaltarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia este proclamată (ca În Ungaria, cf. László Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată (ca În Slovenia, cf. Rajko Muršič) drept o ,,mântuire științifică”. Este dificil de precizat, În cazul Europei Centrale și de Est, măsura În care dezbaterea terminologică dintre etnografie, etnologie și antropologie ține de rațiuni teoretice sau de un anumit context
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tihna ce-a precedat asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand la 28 iunie și indiferența estivală a săptămînilor care au urmat. Relatînd drama de la Sarajevo în ediția din 4 iulie 1914, L'Illustration își manifestă simpatia pentru prințul austriac "căzut sub gloanțele unui exaltat, ale unui Orsini slav". Lucrul odată făcut, săptămînalul preferă să revină la temele obișnuite, cu o gravură reprezentînd copii jucîndu-se într-o "Duminică de vară în pădurea de la Boulogne", sau un articol care-i sfătuiește pe turiștii străini "Ce trebuie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
își inventează o istorie și tradiții mai mult sau mai puțin glorioase, dacă nu cumva se forțează să scoată la iveală cine știe ce idiom local căzut în desuetitudine, ca în cazul Aragonului. Uneori se ajunge chiar pînă acolo că anumiți autonomiști exaltați manifestă ambiții imperialiste asupra comunităților ve-cine; este cazul bascilor care au revendicat Navarra, și al intelectualilor Barcelonei care proclamau o Catalanie lărgită pînă în Baleare și în ținutul Valenciei. Toate acestea n-ar fi altceva decît niște peripeții ce relevă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că realitatea e făcută din repetări neverosimile, pe care le vânează, ca pe un defect grav, autorii de romane), ne-am întâlnit din nou, a doua zi. Cu stânjeneala resimțită de doi camarazi, care, seara, și-au făcut confidențe grave, exaltate și sentimentale, s-au destăinuit până în străfundul foarte intim al sufletului lor și, dimineața, se regăsesc la lumina cotidiană și sceptică. Rătăceam în jurul pistei de dans, încă închisă, era abia ora șase seara. Voiam cu orice preț să fiu primul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească față de toate acestea, straniu aureolate la lumina zilei, Mona experimentează și teama provocată de metamorfozarea instantanee a inofensivului Miroiu într-un exaltat care pare să fi pierdut contactul cu realitatea: Necunoscuta (cu o anumită îngrijorare): Nebun? Profesorul: Da. Nu m-ar mira să se spună într-o zi și despre mine că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un rol la fel de mare în cazul celor mai mulți manifestanți, ca și atracția spre încăierare, dorința de a sfâșia cu unghiile, ura față de polițiști a celor mai exaltați"75. Dedramatizarea raporturilor sociale nu se va opera cu adevărat decât după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu creșterea în putere a modelului tehnocratic și providențial. Rolul statului în elaborarea și punerea în practică a politicilor urbane se afirma
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]