2,392 matches
-
liniile majore ale fenomenelor. Cartezianismul structural și discret este filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu și finețea analitică a lui G. Ibrăileanu. Nu de puține ori textele includ meditații despre condiția artei. Volumul Între Ulysse și Don Quijote (1978) înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic și, pe de altă parte, necesitatea conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea comentariului istorico-literar. Într-o primă etapă, cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea biografiei
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
monografice” construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de claritate didactică. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficiale a timpului. Exegezele lui C. din această perioadă au repus în circulație valori ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este marcată în principal de volumele Personalitatea literaturii române
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
emise de Ion Negoițescu, și nu numai, la postul de radio BBC, au meritul de a restitui o perspectivă critică și istorico-literară în conformitate cu realitatea momentului de manifestare creativă a geniului eminescian, înlăturând confuziile conjuncturale până la care decăzuse, în ultimele decenii, exegeza poetului. SCRIERI: Alexandru Depărățeanu, București, 1936; Arioste en France, I-II, Paris, 1939; Vie de Jacques Amyot d’après des documents inedits, Paris, 1941; La Tradition historique et l’origine des Roumains, București, 1942; Teatrul românesc în versuri și izvoarele
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
o amenințare constantă (tot timpul și peste tot), mai bine o luptă decisivă „într-un timp limitat și într-un spațiu restrâns”. Această idee a determinării coordonatelor spațio-temporale ale înfruntării este prezentată și într-o altă lucrare medievală (Bundahisn) de exegeză privind teologia și cosmologia iraniană : „Dacă eu [Ormazd] nu fixez un termen pentru luptă, el [Ahriman] va fi capabil să facă creației mele ceea ce a amenințat că-i va face”, adică să o atragă de partea sa. Convenția dintre zeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alegorică. Pentru un Georges Devereux, încercând să afle dacă eroul cunoaște „secretele patului”, Penelopa testează de fapt dacă acesta îi cunoaște „secretele de alcov” și „obiceiurile sale sexuale” (Georges Devereux, Femme et Mythe, Flammarion, Paris, 1982, pp. 259-260). Vezi și exegeza lui J. Starobinski (64, pp. 103-107). După părerea mea, episodul comentat are la bază un arhaic ritual de întemeiere și de organizare dendrolatrică a spațiului locuit (vezi practici dendrolatrice similare în spațiul românesc, la nota 104). 107. Bibliografia românească referitoare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
interpretează istoricist aceste legende, care ar reprezenta „înfrângerea dominației cretane [de către dorieni]”, ci faptul că analogiile de formă și de fond dintre cele trei „istorii” n-au putut fi trecute cu vederea, indiferent de perspectiva din care a fost făcută exegeza. în căutarea taurului fioros, Tezeu înnoptează în coliba bătrânei Hecale. Din nou, participarea unui personaj feminin la inițierea și ajutarea eroului. A doua zi, Tezeu găsește taurul, se luptă cu acesta fără arme („corp la corp”), îl învinge și îl
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Folclorul adulților a beneficiat de cercetări sensibil mai complexe, mai profunde și mai eficiente decât cel al copiilor, nu atât la nivelul culegerii materialelor de teren, cât mai ales la cel al 376 Ordine și Haos comentării simbolice și al exegezei hermeneutice. Motivele acestei situații nu sunt greu de bănuit : pe de o parte, (pre)judecata că manifestările folclorice infantile ar fi mai sărace sau chiar lipsite de date privind arhaica mentalitate mitică și, pe de altă parte, conștiința că abordarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bată piatra” (40, p. 159). Am comentat un singur tip de incantații din folclorul copiilor, și anume acela care ține de domeniul meteorologiei magice. Totuși, dificultățile unei cercetări în zona folclorului infantil au reieșit, cred, cu pregnanță de-a lungul exegezei : informații fragmen tare, mai multe straturi succesive de degradare a motivului inițial, vicierea motivelor datorată înclinației spre ludic a copilului etc., etc. Dintre soluțiile propuse, unele rămân, deocamdată, la nivelul ipotezelor de lucru, urmând să fie confirmate sau infirmate de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul a luat naștere din colaborarea dintre Noe și Diavol. După potop, Noe plantează vița-de-vie (cf. Facerea, IX, 20). Este prima plantă care se naște în lumea nouă, postdiluviană. Dar Diavolul toarnă la rădăcina viței sânge
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mulți, savantul care nu-și împărtășește știința îi periclitează bazele. Rațiunea fiind cea care reacționează, am dat peste logica traducerii, a difuzării și a circulației, care urmărește transversal vechile separații; și de la savant la caraghios, de la meditație la mediere, de la exegeză la epigramă, consecințele sînt bune. Odiseea rațională a răspîndirii desacralizatoare aducea în propriile rînduri "înfrîngerea erudiției", care este adevărata victorie a Luminilor. În timp, activitatea intelectuală s-ar fi emancipat fără să se degradeze trecînd de la mînăstire și de la latină
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acopereau. Să nu uităm în acest caz glosele, adnotările și comentariile care acoperă, la sfîrșitul Evului Mediu, Sfintele Scripturi îngropate sub stivele de lecțiuni și relecțiuni orale din Universități. Orice copie în manuscris ținea mai mult sau mai puțin de exegeză. Fiecare copist modifica, denatura și interpreta originalul. Compoziția tipografică obligă la fixarea o dată pentru totdeauna a unei versiuni canonice, fiindcă făcea iremediabilă și cea mai mică greșeală de copie sau de lectură. Marile texte sacre trebuiau deci dinainte fixate, curățate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
profetul evreu la literat trecînd prin maestru, mediația se solidifică și crește cam la grosimea unei Tore, încă destul de subțire pentru ca Spiritul să sufle în ea și s-o ridice, dar deja destul de consistentă pentru a avea nevoie de o exegeză. Ca să nu fim acuzați că banalizăm, să precizăm încă o dată că noțiunea de mediu determină perimarea cauzalităților mecanice, liniare. O specie nu se deduce dintr-un mediu, e de la sine înțeles că nu toți marii nomazi vor deveni monoteiști. Deșertul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1. Forme ale comunitarismului / 156 1.1. În vechime / 156 1.2. Comunitarism vernacular, comunitarism filosofic și comunitarism politic / 157 1.3. Comunitarismul "nou" / 158 2. Disputa liberalism comunitarism / 161 3. Comunitarism / individualism / 167 Capitolul X. Ferdinand Tönnies / 171 1. Exegeză / 171 2. Gemeinschaft und Gesellschaft / 179 PARTEA A DOUA / 185 Capitolul XI. Intermezzo istoric / 187 1. Secolul al XIX-lea / 188 1.1. Regulamentul organic / 189 1.2. Momentul 1848 / 190 1.3. Independența / 191 1.4. Contextul schimbării secolului
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
raportat la ideea fundamentală a Romanticii, și anume "spiritul poporului" (Volksgeist). "Comunitatea, după romantici, trebuie socotită ca un întreg organic (în sens spiritual, nu biologic), opus oricărui concept mecanic, contractualist sau atomist" (Herseni, 1982: 80). Capitolul X Ferdinand Tönnies 1. Exegeză În întreg materialul am făcut de nenumărate ori trimitere la conceptele gemeinschaft și gesellschaft. În general, înțelegerea pe care o avem noi asupra comunității datorează mult și este distorsionată de bine cunoscuta polaritate gemeinschaft gesellschaft. Sprijinindu-se pe operele lui
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
îndeamnă să sublinieze nu ceea ce desparte religiile monoteiste, ci ceea ce le unește, lucru ce are în aceste vremuri tulburi o importanță particulară. Nadia Anghelescu Preambultc "Preambul" Numele divine constituie un domeniu mult studiat de cei interesați de Coran și de exegeza lui. Ele ocupă un loc de cea mai mare importanță în alcătuirea textului, îl scandează în mod cvasicontinuu și sunt parte din mesajul textului. Sunt cunoscute tuturor musulmanilor grație practicii devoționale a taœb≤-ului: invocare a tradiționalelor nouăzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica și teologica. Acestor domenii le aparține materialul bibliografic investigat. După cum se va vedea, însă, în majoritatea acestor lucrări se pornește de la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
devenirea, imperfectul desemnează de preferință acțiunea cuiva care intră în scenă, iar întreaga expresie pare să trimită la acel ’ehyeh ‘imm"k, „voi fi cu tine” din v. 12. În final, însă, este afirmat cu tărie punctul de vedere al exegezei catolice de la începutul secolului, în prelungirea celei patristice și tomiste. Contesta faptul că Dumnezeu a voit doar să marcheze o relație istorică specială, argumentând că, într-un astfel de caz, ar fi folosit o expresie de tipul „Emmanuel”; nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Theological Lexicon of the New Testament translated and edited by James D. Ernest, Hendrickson Publishers, Peabody Massachusetts, 1994. Oferă foarte multă informație lexicala și teologica asupra vocabularului Noului Testament, prezentat în ordinea cuvintelor grecești. Definițiile sunt nuanțate și folosesc la exegeza pasajelor la care se fac trimiteri. Sunt menționați corespondenții din Vechiul Testament. • În The New Catholic Encyclopedia published by the editorial staff at the Catholic University of America, Washington DC, 1960, toate articolele referitoare la Numele lui Dumnezeu (Name of God
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
degrabă filosofice sunt prezentate și în studiile adunate în volumul publicat de Centre d’Études des Religions du Livre: Celui qui est. Interprétations juives et chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
et chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être selon Maïmonide), esoterica (studiul lui Nicolas Séd, L’interprétation kabbalistique d’Exode 3,14 selon leș documents du XIIIe siècle) și spirituală (studiul Estherei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Maïmonide), esoterica (studiul lui Nicolas Séd, L’interprétation kabbalistique d’Exode 3,14 selon leș documents du XIIIe siècle) și spirituală (studiul Estherei Starobinski Safran, Exode 3,14 dans l’interprétation de Rabbi Isaac Luria et chez quelques maîtres hassidiques). Exegeza latină și medievală e abordată în toată diversitatea ei filosofico-teologică, de la reluările tradiției patristice care face din Exod 3,14 o revelare nu a Tatălui transcendent, ci a Cuvântului care îl exprimă (studiul lui Édouard Wéber, L’hermeneutique christologique d
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
et le bien: Exode 3,14 dans la théologie rhénane, precum și cel al lui Zénon Kaluza, Exode 3,14 et Matthieu 6,9: le qui es dans quelques textes de Henri de Pomerio (1382-1469) et de Heimeric de Campo (1395-1460). Exegeza clasică și modernă e reprezentată de două figuri paradigmatice: Nicolas Malebranche cu interpretarea să filosofica (Genevieve Rodis-Lewis, L’interprétation malebranchiste d’Exode 3,14. L’être infini et universel) și Schelling, care ajunge la interpretarea „Voi fi Cel care vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3,14. L’être infini et universel) și Schelling, care ajunge la interpretarea „Voi fi Cel care vreau să fiu” (Jean-François Courtine, L’interprétation schellingienne d’Exode 3,14. Le Dieu en devenir et l’être à venir). În sfârșit, exegeza contemporană e abordată și ea în două studii: al lui Roland Goetschel, Exode 3,14 dans la pensée juive allemande de la première pârtie du XXe siècle, și al lui Gabriel-Philippe Widmer, L’interprétation barthienne d’Exode 3,14, singurul mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
juive allemande de la première pârtie du XXe siècle, și al lui Gabriel-Philippe Widmer, L’interprétation barthienne d’Exode 3,14, singurul mai aproape de preocupările noastre. Căci, după un periplu prin aerul rarefiat al metafizicii, al esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a-i revelă numele său propriu, făcându-i-se însă cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este credincios făgăduințelor sale. „Eu sunt cine sunt” este numele statorniciei lui Dumnezeu în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine”, Hristos vorbește dintr-o eternitate ce înglobează acum și timpul, „creștinând” Numele revelat lui Moise și salvându
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]